Admisibilitatea ordonanței președințiale. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 274/A din data de 26.05.2017
"Admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este subsumată, prin pris¬¬ma prevederilor art. 997 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, întrunirii cumulative a mai multor condiții: urgența măsurii (cazul grabnic), vremelnicia ei (măsuri pro¬vizorii), neprejudecarea fondului (alin. 5) și stabilirea existenței aparenței de drept în favoarea reclamantului.
Aprecierea urgenței urmează a se realiza, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. În cauzele relative la minori urgența este în general prezumată.
Caracterul provizoriu este subliniat și prin enumerarea scopurilor în care se dispune măsura, a situațiilor care justifică recurgerea la procedura ordonanței pre¬ședințiale și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pre¬ve¬nirea unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara, înlăturarea pi¬e¬di¬ci¬lor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Vremelnicia măsurii implică regula conform căreia pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți deoarece ordonanța nu are ca finalitate stabilirea definitivă a drepturilor părților.
Această condiție este în strânsă interdependență cu cea de-a treia cerință, negativă de această dată, aceea a neprejudecării fondului dreptului, sens în care instanța trebuie să se rezume la cercetarea aparenței acestuia. Pe calea ordonanței președințiale instanța nu este chemată să sta¬bi¬lească dreptul, ci doar să cerceteze aparența acestuia, determinând, în corelație și cu ve-rificarea întrunirii celorlalte condiții specifice, dacă pretenția invocată poate fi va¬lo¬ri¬ficată în procedura prevăzută de art. 997-1000 Cod procedură civilă.
Procedura ordonanței președințiale a fost gândită de legiuitor pentru soluționarea grabnică a acelor conflicte juridice care implică invocarea unor drepturi (mai degrabă, a unor aparențe de drept) care ar fi prejudiciate iremediabil prin întârzierea dispunerii unor măsuri pentru restabilirea lor, în cadrul unei proceduri judiciare clasice.
Instanța de judecată este ținută așadar a analiza cererea introductivă în raport de o aparență de drept, urmare a unei cercetări sumare, fără a statua definitiv asupra fondului. Oportunitatea momentană a măsurii este cea care trebuie analizată și strict în raport de relația părinte-copil, fără a interesa alte elemente ce vor forma obiect de dezbatere în procesul de fond
Prin sentința civilă nr. 2456/2017 din 17.03.2017, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2021/182/2017 s-a respins cererea formulată de reclamantul B C în contradictoriu cu pârâta K A.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pentru admisibilitatea ordonanței președințiale este necesar a se dovedi urgența care justifică luarea unei măsuri cu caracter vremelnic și care nu trebuie să prejudece fondul raportat la dreptul pe care reclamantul trebuie să-l păstreze pentru a nu fi prejudiciat prin întârziere sau păgubit fără posibilitatea de reparare (art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă). În speță, pentru dovedirea îndeplinirii acestor condiții, reclamantul a înțeles să depună, în probațiune, sentința civilă nr. 1220 din 09.02.2017. Prin această sentință, pe cale de ordonanță președințială, s-a stabilit domiciliul minorului la mamă, s-a dispus exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți și s-a stabilit în sarcina tatălui obligația de a plăti o pensie de întreținere în favoarea minorului.
S-a reținut în cuprinsul acestei sentințe că părțile din prezentul litigiu, după despărțirea în fapt, "au continuat să comunice unul cu celălalt prin mesaje telefonice, tatăl fiind de acord să-l ducă pe minor să se întâlnească cu mama sa în locuri de joacă publice";. Din moment ce există comunicare între părinți înseamnă că dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul nu a fost nici restrâns și nici interzis de către pârâtă.
Astfel, nu s-a dovedit de către reclamant că este împiedicat de pârâtă să-l viziteze pe minor, aceasta fiind modalitatea prin care i s-ar crea un prejudiciu, prin slăbirea legăturilor de afecțiune firești, din partea minorului, generată de lipsa de implicare a reclamantului în creșterea fiului său.
Existența dreptului în patrimoniul reclamantului, de a păstra legături cu minorul, nu conduce în mod inerent, prin însăși existența acestui drept, la stabilirea pe calea ordonanței președințiale a unui program de vizitare a minorului, trebuind îndeplinite condițiile de admisibilitate arătate în preambulul considerentelor, condiții care în speță nu au fost dovedite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B C solicitând a se dispune desființarea sentinței civile nr. 2456/17.03.2017 a Judecătoriei Baia Mare și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună, până la soluționarea definitivă a acțiunii pe fond din dosarul nr. 499/182/2017, stabilirea unui program de vizită în favoarea sa, în ceea ce privește pe numitul B C P A, născut la data de 29.11.2017, de maniera solicitată prin ordonanța președințială.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că prima instanță a interpretat în mod greșit starea de fapt actuală, în condițiile în care împrejurările faptice expuse în sentința civilă depusă în probațiune nu mai există. După cum a rezultat și din motivarea sentinței atacate, părțile au comunicat prin mesaje telefonice, apelantul fiind de acord să îl ducă pe P să-și întâlnească mama în locuri de joacă publice. Această situație exista la momentul anterior pronunțării sentinței civile nr. 1220/09.02.2017, întrucât la acel moment minorul se afla la domiciliul apelantului. Starea de fapt s-a schimbat odată cu pronunțarea ordonanței președințiale, efectele hotărârii fiind executorii de drept.
Apelantul a arătat că l-a predat pe P C A mamei sale, iar de la acel moment și până în prezent nu a mai avut posibilitatea să-și vadă copilul, fosta sa concubină înțelegând să procedeze de o manieră total opusă comportamentului pe care apelantul l-a avut în perioada în care fiul lor a locuit la apelant și anterior sentinței menționate. Ca atare dreptul său de a avea legături personale cu minorul este interzis de către pârâtă, modalitate prin care evident că i se creează un prejudiciu, prin slăbirea legăturilor firești, generată de lipsa de implicare a apelantului în creșterea fiului său.
Prin întâmpinare intimata K A s-a opus admiterii apelului, învederând că între părți a început o relație în cursul anului 2015, iar din luna februarie 2015 s-au mutat împreună la domiciliul pârâtului. Din relația celor doi a rezultat minorul B P C A, născut la data de 29.11.2015. Din cauza comportamentului neadecvat a apelantului părțile s-au despărțit în fapt, intimata revenind la domiciliul părinților. Întrucât apelantul nu a lăsat-o pe intimată să își ia copilul în momentul în care s-a mutat, s-a văzut nevoită să promoveze formalitățile necesare pentru recuperarea minorului. Prin sentința civilă nr. 1220 din 9.02.2017 a Judecătoriei Baia Mare, instanța a stabilit domiciliul minorului la mamă, stabilind în favoarea acestuia o pensie de întreținere în cuantum de 266 lei. În contextul refuzului nejustificat intimata a înțeles să apeleze la serviciile unui executor judecătoresc, deschizând astfel procedura executării silite în dosarul execuțional nr. 37/2017 al executorului TA. Ulterior minorul a fost predat de apelant, acesta fiind profund afectat de perioada în care a fost văduvit de prezența mamei.
Intimata a susținut că apelantului nu îi este prejudiciat nici un drept, acesta a avut posibilitatea de a-și vedea minorul, dar și în acele momente s-a preocupat mai mult de amenințarea intimatei, motiv pentru care aceasta are instaurat un sentiment de teamă în ceea ce îl privește pe apelant. Intimata s-a ocupat în permanență de minor încă de la nașterea lui până în prezent, acesta fiind îngrijit corespunzător vârstei sale.
Au fost audiați sub prestare de jurământ martorii B J și FBC, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
S-a suplimentat de asemenea probațiunea cu înscrisuri.
Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:
Admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este subsumată, prin pris¬¬ma prevederilor art. 997 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, întrunirii cumulative a mai multor condiții: urgența măsurii (cazul grabnic), vremelnicia ei (măsuri pro¬vizorii), neprejudecarea fondului (alin. 5) și stabilirea existenței aparenței de drept în favoarea reclamantului.
Aprecierea urgenței urmează a se realiza, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. În cauzele relative la minori urgența este în general prezumată.
Caracterul provizoriu este subliniat și prin enumerarea scopurilor în care se dispune măsura, a situațiilor care justifică recurgerea la procedura ordonanței pre¬ședințiale și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pre¬ve¬nirea unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara, înlăturarea pi¬e¬di¬ci¬lor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Vremelnicia măsurii implică regula conform căreia pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți deoarece ordonanța nu are ca finalitate stabilirea definitivă a drepturilor părților.
Această condiție este în strânsă interdependență cu cea de-a treia cerință, negativă de această dată, aceea a neprejudecării fondului dreptului, sens în care instanța trebuie să se rezume la cercetarea aparenței acestuia. Pe calea ordonanței președințiale instanța nu este chemată să sta-bi¬lească dreptul, ci doar să cerceteze aparența acestuia, determinând, în corelație și cu ve¬rificarea întrunirii celorlalte condiții specifice, dacă pretenția invocată poate fi va¬lo¬ri¬ficată în procedura prevăzută de art. 997-1000 Cod procedură civilă.
Procedura ordonanței președințiale a fost gândită de legiuitor pentru soluționarea grabnică a acelor conflicte juridice care implică invocarea unor drepturi (mai degrabă, a unor aparențe de drept) care ar fi prejudiciate iremediabil prin întârzierea dispunerii unor măsuri pentru restabilirea lor, în cadrul unei proceduri judiciare clasice.
Instanța de judecată este ținută așadar a analiza cererea introductivă în raport de o aparență de drept, urmare a unei cercetări sumare, fără a statua definitiv asupra fondului. Oportunitatea momentană a măsurii este cea care trebuie analizată și strict în raport de relația părinte-copil, fără a interesa alte elemente ce vor forma obiect de dezbatere în procesul de fond.
Prin sentința civilă nr. 1220/9.02.2017, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 498/182/2017 s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta K A în contradictoriu cu pârâtul B C, s-a stabilit domiciliului minorului B P C A născut la data de 29.11.2015, la reclamantă. S-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului B P C A să se exercite în comun de ambii părinți. A fost stabilită în sarcina pârâtului B C obligația de a plăti în favoarea minorului B P C A lunar o pensie de întreținere în sumă de 266 lei, începând cu data de 16.01.2017 și până la majoratul minorului sau noi dispozițiuni.
Ulterior preluării minorului de către mamă conform hotărârii anterior evocate, aceasta a permis tatălui să aibă legături personale cu fiul său într-un mod restrictiv, condiționat de prezența sa.
Astfel, din depoziția martorei B J a rezultat că mama ducea pe copil în scara blocului, la bloc sau în locuri publice pentru a-l vedea apelantul - respectiv în parc ori în fața scării, după cum a susținut martorul FBC.
Relațiile părinților cu fiul lor minor fac obiect de cercetare judiciară în dosarul nr. 499/182/2017 al Judecătoriei Baia Mare, așadar în prezenta procedură instanța este chemată a statua în mod vremelnic.
În contextul în care de la naștere minorul a locuit cu părinții săi (cu anumite intermitențe), apoi exclusiv cu tatăl și bunicii paterni după plecarea intimatei, așadar tatăl este o prezență familiară acestuia, chiar dacă, raportat la vârsta mică, legătura cu mama este deosebit de puternică, Tribunalul apreciază că dispunerea pe cale provizorie a unui program de vizitare adecvat în favoarea reclamantului - apelant este o măsură în acord cu interesul superior al copilului. Chiar dacă bunica paternă s-a ocupat mai mult de minor în lipsa mamei, nu s-a dovedit o incapacitate a tatălui de a-și exercita și asuma corespunzător obligațiile părintești cel puțin în cele două ore, de trei ori pe săptămână, astfel cum a solicitat în apel, aparența de drept fiind în favoarea acestuia. O limitare nejustificată a acestor legături personale ar fi de natură a afecta ori chiar a compromite în viitor normala desfășurare a relaționării tată-fiu, sens în care cererea formulată îndeplinește cerința urgenței.
Un atare exercițiu parental poate avea loc fără prezența mamei, în contextul în care între părinți subzistă o stare conflictuală, căreia minorul trebuie să i se sustragă, aspect recomandat chiar prin adeverința medicală depusă la dosar de intimată și de asemenea relevat în cuprinsul sentinței civile nr. 1220/9.02.2017, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 498/182/2017.
| ← Prescripția dreptului la acțiune. Jurisprudență Prescripţii | Prescripția dreptului de a cere executarea silită → |
|---|
