Admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov,şi declină competenţa de soluţionare a cererii formulate în favoarea Judecătoriei Braşov
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă civilă nr. 429/C din data de 11.06.2015
Prin sentința civilă nr.429/C din 11.06.2015, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.1128/62/2015 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.C T S.R.L, în contradictoriu cu pârâta S.C L C C S.R.L în favoarea Judecătoriei Brașov.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 13.03.2015, sub numărul de mai sus, reclamanta S.C T S.R.L în contradictoriu cu pârâta S.C. L C C S.R.L a solicitat să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. 25194/197/2013 al Judecătoriei Brașov, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de față instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Brașov invocată din oficiu.
În acest context, competența materială se constituie drept o condiție de valabilitate a actului jurisdicțional pronunțat de către orice instanță judecătorească.
Potrivit art. 130 C.p.civ neregularitatea procedurală legată de competența instanțelor judecătorești se invocă prin intermediul excepției de necompetență.
Deliberând asupra excepției invocate în cauză, instanța constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care urmează să o admită.
Analizând actele dosarului, instanța reține că obiectul cererii este reprezentat de solicitarea privind obligarea pârâtei la plata pe cale separată a cheltuielilor de judecată efectuate într-un proces civil, în cuantum de 800 lei.
Prin Decizia în interesul legii nr. 19/18.11.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter obligatoriu că cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretențiilor deduse judecății, chiar dacă cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a arătat în acest sens că în funcție de criteriul de clasificare determinat de calea procedurală aleasă de parte, pentru considerentele care au fost expuse și în doctrină, cererile privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată au caracterul de cereri principale. În plus, acestea au caracter autonom față de litigiile primare, care decurge din: a) natura civilă a procesului, independent de natura litigiului care a generat efectuarea cheltuielilor, b) fundamentul juridic, reprezentat de răspunderea civilă delictuală (decurgând din culpa procesuală și necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat părții câștigătoare) și c) împrejurarea că rațiunea prorogării competenței instanței în temeiul dispozițiilor art. 17 din vechiul Cod de procedură civilă (respectiv art. 123 din Codul de procedură civilă) nu subzistă în cazul acestor cereri, cu consecința aplicării regulilor de competență de drept comun.
Prin urmare, raportat la valoarea debitului și față de dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. k C.proc.civ, instanța va dispune declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brașov.
| ← Inadmisibilitatea cererii de restituire a cauţiunii | Inadmisibilitatea cererii de revizuire îndreptată împotriva... → |
|---|
