Amenzi. Jurisprudență Amenzi
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 2806 din data de 03.04.2013
Dosar nr. 2439/318/2013 Cod operator 2445
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU
JUDEȚUL GORJ
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 2806
Ședința publică din 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE : ALEXANDRU BOGDAN POPESCU
GREFIER : ELENA CĂRBUNESCU
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul M.A.M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. ...
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsind reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 27.03.2013, prin serviciul registratură, intimatul a depus întâmpinare și raportul agentului constatator.
În temeiul art. 167 Cod pr. civ., instanța încuviințează pentru petent și intimat proba cu încrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la data de 14.02.2013, sub nr. 2439/318/2013, petentul M.A.M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. .., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicate prin procesul-verbal seria AP nr. 1696780/06.02.2013 încheiat de către agentul intimatului cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este elev în cadrul Liceului Tehnologic …, iar în ziua de 06.02.2012, a ajuns cu cinci minute mai târziu față de programul de începere a cursurilor, pătrunzând în incinta unității de învățământ printr-o intrare secundară, motiv pentru care a fost sancționat.
A susținut petentul că sancțiunea contravențională aplicată este disproporționată față de gravitatea faptei comise, întrucât nu a fost afectată buna desfășurare a orelor de curs și nu s-a produs nicio pagubă unității de învățământ.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe disp. art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, iar în susținere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat, adeverință școlară, carte de identitate.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
În cauză, intimatul I.P.J. … a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de către petent și menținerea procesului-verbal contestat.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal contestat respectă condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, iar temeinicia aspectelor reținute prin acesta rezultă din documentele anexate.
Cu adresa nr. 393713/16.03.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, materialul probator de la baza emiterii procesului-verbal contestat, și anume raportul agentului constatator, declarație extrajudiciară (filele 14-16).
Analizând ansamblul materialului probator, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție seria AP nr. 1696780/06.02.2013 încheiat de către agentul intimatului, petentul M.A.M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției sancționate de art. 3 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, întrucât la data de 06.02.2013, ora 10.00, a pătruns în incinta Liceului Tehnologic …, unde este elev, cu încălcarea normelor legale de acces.
Petentul a semnat procesul-verbal contestat, iar la rubrica Alte mențiuni a consemnat "Recunosc că am pătruns în liceu cu încălcarea normelor de acces.";
Instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind depusă prin poștă la instanță la data de 12.02.2013, împotriva procesului-verbal de contravenție înmânat la data de 06.02.2013.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera "acuzațiilor în materie penală"; la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Sub acest aspect, instanța arată că, potrivit art. 3 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităților publice centrale și locale, instituțiilor publice, instituțiilor de învățământ și spațiilor aparținând acestora, indiferent de destinația lor, regiilor autonome, societăților comerciale, partidelor sau altor formațiuni politice, organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, ambasadelor și reprezentanțelor altor state ori ale organizațiilor internaționale de pe teritoriul României, precum și ocuparea fără drept a terenurilor aparținând ambasadelor și reprezentanțelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine.
Instanța, analizând probele pe care intimatul le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent, care de altfel a și recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, atât prin mențiunile din cuprinsul procesului-verbal contestat, cât și prin plângerea formulată în cauză.
Așa fiind, instanța apreciază că starea de fapt consemnată prin procesul-verbal contestat este confirmată de ansamblul probatoriului administrat în cauză, astfel că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentului, instanța arată că, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere aceste dispoziții legale, coroborate cu art. 4 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991, instanța, examinând sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicate petentului, apreciază că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins, în speță, și prin înlocuirea acestei sancțiuni cu avertismentul, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța apreciază că gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către petent este unul relativ redus, buna desfășurare a activității din unitatea de învățământ nefiind perturbată, iar în privința circumstanțelor personale ale petentului, reține instanța că acesta a recunoscut în mod constant fapta săvârșită, nefiind dovedită antecedența sa contravențională în acest domeniu.
De asemenea, instanța mai arată că orice sancțiune juridică, inclusiv cea în materie contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și a înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicate prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea către petent de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod pr. civ., instanța urmează a lua act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M.A.M., cu domiciliul în comuna …. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. … cu sediul în … împotriva procesului-verbal de contravenție seria AP nr. 1696780/06.02.2013 încheiat de către agentul intimatului.
Modifică procesul-verbal contestat, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicate prin acesta cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea către petent de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
POPESCU ALEXANDRU BOGDAN CĂRBUNESCU ELENA
Red., tehnored. P.A.B.-jud./08.04.2013, 4 ex.
| ← Fond Funciar . Jurisprudență Fondul funciar | pretenţii. Jurisprudență Cereri → |
|---|
