Construcţii. Jurisprudență Construcţii
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 2993 din data de 10.04.2013
Dosar nr. 2329/318/2013 Cod operator 2445
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU
JUDEȚUL GORJ
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2993
Ședința publică din 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE : ALEXANDRU BOGDAN POPESCU
GREFIER : RAMONA MARIA MARINESCU
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamantul Instituția Primarului Comunei … în contradictoriu cu pârâtul P.I.M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul personal, lipsă fiind reprezentantul reclamantului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, pârâtul depune la dosar planșă fotografică și extras de rol emis de Primăria ….
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Pârâtul învederează instanței că solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar în dovedirea cererii reconvenționale, precizând că nu deține alte înscrisuri în dovedirea daunele materiale solicitate, precum și că nu înțelege să propună proba cu martori.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Pârâtul solicită respingerea cererii formulate de reclamant, precum și admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
După strigarea cauzei, s-a prezentat și apărătorul reclamantului, care a solicitat admiterea cererii formulate și respingerea ca neîntemeiată a cererii reconvenționale.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la dat de 14.02.2013, sub nr. 2329/318/2013, reclamantul Instituția Primarului Comunei … a chemat în judecată pârâtul P.I.M., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în procesul-verbal de contravenție nr. 2/12.12.2011 și constatate prin Nota nr. 289/11.05.2012 încheiată de către I.S.C Gorj, cu cheltuieli de judecată, și anume modificarea acoperișului locuinței și aducerea la forma lui inițială, desființarea fundației din beton construite pe proprietatea numitei P.M. și readucerea terenului în starea inițială, montarea de burlane, jgheaburi și parazăpezi la acoperișul locuinței astfel încât apele pluviale și zăpada de pe acoperiș să nu mai cadă pe proprietatea numitei P.M., iar în cazul în care pârâtul nu-și va îndeplini obligațiile în termenul stabilit de către instanță, a solicitat autorizarea reclamantului să le aducă la îndeplinire pe cheltuiala pârâtului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul P.I.M. a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție nr. 2/12.12.2011 cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, întrucât acesta a construit o afumătoare, a modificat acoperișul locuinței și a turnat o fundație de beton pe proprietatea numitei P.M.fără a deține autorizație de construire și fără a face dovada dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, stabilindu-se totodată ca măsuri în sarcina sa desființarea construcțiilor efectuate fără autorizație de construire și luarea de măsuri pentru a nu mai fi afectată proprietatea numitei P.M..
A mai precizat că prin sentința civilă nr. 401/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. 19157/318/2011, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei a fost înlocuită cu sancțiunea avertismentului, fără însă a fi anulate și măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenție.
A susținut reclamantul că, prin Nota de Constatare nr. 289/11.05.2012 încheiată de reprezentanții Inspectoratului de Stat în Construcții, s-a reținut că pârâtul P.I.M. nu a îndeplinit măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenție, stabilindu-se în sarcina reclamantei promovarea unei acțiuni în instanță pentru obligarea pârâtului la îndeplinirea acestor măsuri, legitimitatea procesuală a reclamantei fiind dată de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. din Legea nr. 50/1991și pe disp. art. 274 Cod pr. civ.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, iar în susținere a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr. 14768/29.11.2011, procesul-verbal de contravenție nr. 2/18.12.2011, sentința civilă nr. 401/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. 19157/318/2011, notă de constatare nr. 289/11.05.2012.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 19 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
În cauză, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii principale și acordarea despăgubirilor în cuantum de 5000 euro cu titlu de daune materiale și morale pentru zilele cât nu a fost la serviciu, cheltuieli de drum, discriminare și abuz de putere.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că a fost sancționat contravențional, însă contestând procesul-verbal a avut câștig de cauză, iar ulterior a depus la primărie schița terenului, primind o declarație fiscală înregistrată sub nr. 1067/25.01.2012, totodată achitând impozitele aferente, fiindu-i comunicat de către referentul C.M.D. că nu îi este necesară vreo autorizație de construcție.
A mai precizat pârâtul că a fost amendat și numitul P.P. pentru construcția unui pătul fără autorizație pe proprietatea numitei D.M., acesta fiind cumnatul primarului P.G., care împreună cu referentul C.M.D. l-au acționat în judecată pe pârât din răzbunare, pentru sesizările făcute în legătură cu acest caz.
Prin precizarea făcută în fața instanței și consemnată în încheierea din ședință publică din data de 06.03.2013, pârâtul a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Instituția Primarului Comunei …și că solicită obligarea acestuia la plata sumei de 5000 euro, din care 2500 euro daune materiale, iar 2500 euro daune morale.
În drept, pârâtul nu a invocat niciun temei legal.
În dovedire, pârâtul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, iar în susținere a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr. 1423/181R/12.12.2011, chitanță, declarație fiscală, schiță teren, extras de rol, planșă fotografică.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma de 1416 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, reținându-se că în privința sumei solicitate de pârâtul-reclamant cu titlu de daune morale nu sunt aplicabile disp. art. 15 lit. f ind. 1 din Legea nr. 146/1997.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție nr. 2/12.12.2011 emis de Instituția Primarului Comunei…, pârâtul-reclamant P.I.M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei în baza art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, întrucât acesta a construit o afumătoare, a modificat acoperișul locuinței și a turnat o fundație de beton pe proprietatea numitei P.M.fără a deține autorizație de construire și fără a face dovada dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, stabilindu-se totodată ca măsuri în sarcina sa modificarea acoperișului locuinței, desființarea fundației de beton, precum și intrarea în legalitatea, în termenul limită din data de 31.01.2012.
Prin sentința civilă nr. 401/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. 19157/318/2011 a fost admisă plângerea formulată de către petentul P.I.M., fiind înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Totodată, prin nota de constatare nr. 289/11.05.2012 încheiată de reprezentanții Inspectoratului de Stat în Construcții, s-a stabilit că până la data respectivă P.I.M. nu a îndeplinit măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenție nr. 2/12.12.2011, iar prin adresa nr. 3355/11.03.2013, Primăria … a comunicat instanței că P.I.M. nu a înțeles să intre în legalitate cu privire la aceste măsuri.
În drept, instanța arată că, potrivit art. 32 alin. 1, 2 din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătoresti pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizatiei sau desființarea construcțiilor realizate nelegal, iar în cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a acestor măsurilor.
Mai arată instanța că, potrivit art. 32 alin. 3 din aceeași lege, în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
Totodată, reține instanța că, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 50/1991, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției. măsura desființării construcțiilor aplicându-se și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Așa fiind, instanța arată că aceste dispoziții legale au ca scop restabilirea situației anterioare săvârșirii unei contravenții în materia autorizării lucrărilor de construcții, contravenție reținută în speță în sarcina pârâtului-reclamant prin procesul-verbal nr. 2/12.12.2011.
Instanța este ținută de această situație de fapt, întrucât prin sentința civilă nr. 401/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. 19157/318/2011, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că există contravenția reținută în sarcina pârâtului-reclamant, apreciindu-se însă că gradul concret de pericol social este redus și fiind înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, în ciuda art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991.
Întrucât în speță pârâtul-reclamant nu s-a conformat în termenul fixat măsurilor dispuse, reține instanța că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi obligat acesta să modifice acoperișul locuinței în sensul de a-l aduce la forma inițială și să desființeze fundația din beton construită pe proprietatea numitei P.M., însă nu și pentru a fi obligat să monteze burlane, jgheaburi și parazăpezi la acoperișul locuinței, întrucât aceasta reprezintă o obligație pozitivă ce nu a fost pusă în sarcina sa prin măsurile dispuse în procesul-verbal de contravenție nr. 2/12.12.2011, și nici nu se încadrează în enumerarea măsurilor ce pot fi dispuse potrivit art. 28 și art. 32 din Legea nr. 50/1991, sens în care va admite în parte cererea principală, urmând a dispune obligarea pârâtului-reclamant conform celor arătate anterior și respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea pârâtului-reclamant la montarea de burlane, jgheaburi și parazăpezi la acoperișul locuinței.
În baza art. art. 32 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, instanța va stabili termen limită de executare a măsurilor dispuse data de 01.06.2013, în cazul nerespectării căruia autorizează reclamantul-pârât să le aducă la îndeplinire pe cheltuiala pârâtului-reclamant.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. civ., întrucât pârâtul-reclamant a căzut în pretenții, instanța urmează să îl oblige pe acesta să plătească reclamantului-pârât suma de 19,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța arată că, în reglementarea principiului răspunderii civile delictuale, art. 1349 cod civil prevede că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Totodată, art. 1357 Cod civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, iar art. 1381 Cod civil prevede că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar acest drept se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă nu poate fi valorificat imediat.
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, trebuie să existe în mod cumulativ o faptă ilicită, un prejudiciu (care poate avea caracter patrimonial sau moral), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul.
În această materie, potrivit principiului actori incumbit probatio, văzând și disp. art. 129 alin.1 teza finală Cod pr. civ., sarcina probei cu privire la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, întrucât aceasta trebuie să își dovedească susținerile în fața instanței.
În ceea ce privește condiția existenței unei fapte ilicite, instanța arată că aceasta este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sau obiceiul locului, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau interesului legitim și serios ce creează aparența unui drept subiectiv, potrivit art. 1359 Cod civil.
Așa fiind, instanța apreciază că pârâtul-reclamant nu a propus nicio probă prin care să fie dovedită fapta ilicită a reclamantului-pârât, ca element obiectiv al răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, așa încât susținerile reclamantului sunt lipsite de orice suport probatoriu, în consecință fiind de prisos analiza celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, așa încât urmează a respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. civ., întrucât pârâtul-reclamant a căzut în pretenții, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea acestuia de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât Instituția Primarului Comunei …, cu sediul în … în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P.I.M., domiciliat în …
Obligă pârâtul-reclamant să modifice acoperișul locuinței în sensul de a-l aduce la forma inițială și să desființeze fundația din beton construită pe proprietatea numitei P.M..
Stabilește termen limită de executare a măsurilor dispuse data de 01.06.2013, în cazul nerespectării căruia autorizează reclamantul-pârât să le aducă la îndeplinire pe cheltuiala pârâtului-reclamant.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului-reclamant la montarea de burlane, jgheaburi și parazăpezi la acoperișul locuinței.
Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantului-pârât suma de 19,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului-reclamant de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ALEXANDRU BOGDAN POPESCU RAMONA MARIA MARINESCU
Red. Jud. A.B.P/12 Aprilie 2013
Tehn. A.B./ex.4.
| ← fond funciar . Jurisprudență Fondul funciar | radiere ipotecă. Jurisprudență Carte Funciară → |
|---|
