Anulare act de control taxe şi impozite . Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 4328/2013 din data de 14.06.2014
Titlu: anulare act de control taxe și impozite
Domeniu asociat: cereri
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr.4328/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Pe rol soluționarea cauzei privind pe reclamanta SC F.C. SRL în contradictoriu cu pârâta MFP - X având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat A.A. iar pentru pârâtă consilier juridic P.I.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin compartimentul registratură P.T.G. a depus relațiile solicitate de către instanță.
Avocat A.A. pentru reclamantă solicită efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare prin care să se stabilească dacă există un raport de cauzalitate între presupusa faptă penală și stabilirea obligațiilor fiscale.
De asemenea, avocat A.A. a învederat instanței că reclamanta a achitat suma reținută de pârâtă.
Tribunalul, pune în discuție, cererea apărătorului reclamantei prin care solicită efectuarea unei expertize tehnice judiciare.
Consilier juridic P.I. pentru pârâtă având cuvântul, solicită respingerea cererii formulate de apărătorul reclamantei, considerând că nu este utilă cauzei.
Deliberând asupra cererii cu privire la efectuarea unei expertize tehnice, tribunalul o reține ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care o respinge ca atare, întrucât la dosar există suficiente înscrisuri din analiza cărora se poate aprecia asupra legăturii de cauzalitate.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul acesteia.
Avocat A.A. pentru reclamantă având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, fără obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, motivând că suspendarea soluționării contestației de către organul fiscal în baza art. 214 Cod de procedură fiscală este facultativă, iar în cauză nu este îndeplinită condiția legăturii de cauzalitate, astfel încât contestația trebuia soluționată pe fond.
Consilier juridic P.I. pentru pârâtă având cuvântul, solicită respingerea contestației și menținerea ca legală a deciziei nr. 34 din data de 31.01.2013 emisă de Z.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 11.02.2013 sub nr. ……, reclamanta SC F.P. SRL a chemat în judecată pârâta M.F.P. - X., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la anularea Deciziei nr. 34 din data de 31.01.2013 și să soluționeze pe fond contestația împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. .. din data de 19.12.2012, a Deciziei de impunere nr.. din data de 19.12.2012, a Deciziei de impunere ..din data de 19.12.2012 și a Procesului - Verbal nr.. din data de 19.12.2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 19.12.2012 pârâta a încheiat Raportul de Inspecție Fiscală privind constatări la societatea reclamantă iar la aceeași dată de 19.12.2012 a emis Decizia de impunere nr. .. și nr… prin care au fost stabilite obligații fiscale de 117 990 lei.
A precizat că împotriva acestor acte a formulat contestație, soluționarea acesteia fiind suspendată prin Decizia nr… până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, fiind reținută aplicarea dispozițiilor art. 214 alini lit. a și alin.3, art. 206, 209 și 216 alin 4 din OG. nr. 92/2003.
A menționat că s-a avut în vedere adresa 8583/19 12 2012 emisă de către pârâtă, prin care constatările cuprinse în procesul verbal cu același număr au fost înaintate, prin Activitatea de Inspecție Fiscală, P.T.G., în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevederilor de Legea 241/2005 art. 9 alin.1 lit. a.
Potrivit art. 214 alin.1 lit. a și alin. 3 din OG. nr. 92/2003 se prevede posibilitatea suspendării soluționării contestației atunci când prin decizie motivată atunci organul care a efectuat controlul sesizează organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce s-ar putea da în procedura administrativă sau atunci când, soluționarea contestației depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența vreunui drept ce face obiectul unei judecăți.
A precizat că în prezenta cauză, operațiunea de inspecție fiscală s-a demarat ca urmare a solicitării de deducere a TVA, și a vizat verificarea activității comerciale desfășurată de reclamantă și îndeplinirea condițiilor legale de deductibilitate la calculul impozitului pe profit, rezultatul verificărilor urmând a sta la baza acordării deductibilității TVA.
A susținut că, organele fiscale competente în a soluționa contestația au suspendat greșit soluționarea cu motivarea că aceasta ar depinde de soluționarea laturii penale a cauzei.
A solicitat să se constate că, practic s-a creat un cerc vicios determinat de către pârâtă întrucât, la soluționarea cauzelor penale stau tocmai verificările asupra activității comerciale ale reclamantei.
Cum în raport de constatările organelor fiscale, organele de cercetare penală se vor pronunța asupra caracterului infracțional sau nu al faptei ce atrage plata la bugetul de stat a obligațiilor stabilite în sarcina societății reclamante, este necesar ca raportul de inspecție și obligațiile de plată să aibă un caracter definitiv.
A mai precizat că i s-a refuzat de către pârâta dreptul la apărare, dreptul de a dovedi contrariul celor reținute în raport, suspendarea judecării contestației putând produce consecințe grave în plan penal.
Susținerile pârâtei conform cărora doar ancheta penală este singura în măsură să stabilească dacă cheltuielile evidențiate în contabilitate de reclamantă au la bază operațiuni reale, respectiv, dacă înregistrările contabile - facturi de la furnizori - sunt corelate cu natura și serviciile furnizate sunt puerile.
De altfel, dispozițiile art. 214 din OG. 92/2003 au un caracter supletiv, suspendarea soluționării contestației fiind facultativă pentru organul de soluționare a contestației.
A menționat că un alt motiv de nelegalitate a deciziei îl constituie și faptul că, fără a aștepta soluționarea definitivă a cauzei penale, organele fiscale s-au grăbit să emită decizia de impunere cu încălcarea dispozițiilor art. 107 din OG. nr.92/2003.
A precizat că a fost obligată să achite obligațiile stabilite prin raportul de inspecție deși stabilirea acestora nu are un caracter definitiv nici din punct de vedere administrativ fiscal și nici penal.
În temeiul art.115 C.pr. civ. pârâta Z a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A precizat că reclamanta SC F.C. SRL contestă decizia nr. 34/31.01.2013 emisă de B.S.C. din cadrul Z Gorj prin care s-a soluționat contestația formulată de aceasta împotriva deciziei de impunere nr. …, întocmită în baza raportului de inspecție fiscală nr. … și a procesului verbal de control nr….
De asemenea, reclamanta SC F.C. SRL M contestă măsurile dispuse de organele de inspecție fiscală ale AIF, prin Decizia impunere nr. …, întocmită în baza raportului de inspecție fiscală nr…..și a procesului verbal de control nr…..
Prin Decizia de impunere nr…., întocmită în baza raportului de inspecție fiscală nr. …. și a procesului verbal nr. …, s-au stabilit în sarcina SC FC SRL, obligații fiscale suplimentare la bugetul de stat în suma totală de 117.990 lei, reprezentând : 88.818 lei - taxă pe valoarea adăugată, 15.849 lei - majorări de întârziere aferente TVA, 13.323 lei - penalități aferente TVA
Cu adresa nr.8583/19.12.2012, anexată, în xerocopie, la dosarul cauzei, Z Activitatea de Inspecție Fiscală, a înaintat către PTG, plângere penală, împotriva numitului R.G., administrator la SC F.C. SRL, solicitându-se cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.9, alin.1, lit.(b) din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Luând în considerare documentele existente la dosarul cauzei, constatările organelor de inspecție fiscală, motivele invocate de contestatar, precum și legislația in vigoare aferente speței, s-a reținut următoarele:
Referitor la suma de totală de 117.990 lei reprezentând: 88.818 lei - taxă pe valoarea adăugată, 15.849 lei - majorări de întârziere aferente TVA, 13.323 lei - penalități aferente TVA, cauza supusă soluționării este dacă Z Gorj se poate investi cu soluționarea cauzei în condițiile în care constatările, cu privire la sumele menționate, cuprinse în actul administrativ fiscal contestat au fost înaintate PTG.
Din verificarea efectuată, organele de inspecție fiscală ale Activității de Inspecție Fiscală Gorj au stabilit că SC F.C. SRL M., nu a înregistrat în evidența contabilă un număr de 49 facturi fiscale emise de SC E SRL A., în valoare totală de 321.806,92 lei. Ca urmare s-a procedat la estimarea veniturilor obținute prin comercializarea mărfurilor aferente celor 49 facturi, rezultând un venit impozabil de 370.078 lei. Prin aplicarea cotei de 24% asupra bazei impozabile de 370.078 lei organele de inspecție fiscală au calculat TVA de plată în sumă de 88.818 lei. Pentru neachitarea la termenul legal a taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar s-au calculat dobânzi (majorări) de întârziere în sumă de 15.849 lei și penalități de întârziere în sumă de 13.323 lei.
Cu adresa nr.8583/19.12.2012, constatările cuprinse în procesul verbal nr. 8583/19.12.2012, au fost înaintate, de către Z, prin Activitatea de Inspecție Fiscală, P.T.G., in vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii Prevăzute de Legea 241/2005, art. 9 alin.1, lit. a , care prevede la art.9 alin.1 Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
b. omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate(...);
În drept, art.214 alin.(1) lit.a) si alin.(3) din OG 92/2003, republicată, privind Codul de procedura fiscală , precizează:
Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă
" (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată , soluționarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează sa fie data in procedura administrativă;
(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea";.
Astfel între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin Decizia de impunere nr. …, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. ... și a procesului verbal nr.8583/19.12.2012 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei supuse soluționării.
Astfel, organele administrative nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, având în vedere principiul de drept "penalul ține în loc civilului";.
A reținut că, potrivit doctrinei, acțiunea penală are întâietate față de acțiunea civilă deoarece, pe de o parte, cauza materială unică a celor 2 acțiuni este săvârșirea infracțiuni sau existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, iar, pe de altă parte, soluționarea acțiunii civile este condiționată de soluționarea acțiunii penale în privita existenței faptei.
Totodată, a precizat că și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 449/26.10.2004, s-a pronunțat în sensul că " înaintarea rezolvării acțiunii penale este neîndoielnic justificată și consacrată ca atare și de prevederile art.19 alin.2 din Codul de Procedură penală, scopul suspendării constituindu-l tocmai verificarea existenței sau nu a infracțiunii cu privire la care instanța are unele indicii";.
În acest sens, este și Decizia Curții Constituționale nr.72 din 28 mai 1996, prin care Curtea Constituțională a reținut că nu trebuie ignorate nici prevederile art.22 alin.(1) din Codul de Procedură Penală potrivit cărora " hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei,a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia";.
Având în vedere cele de mai sus, precum și faptul că prioritatea de soluționare o au organele de urmărire penală, care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al faptelor, potrivit principiului de drept " penalul ține în loc civilul";, consacrat prin art.19, alin.(2) din Codul de Procedură Penală,
Până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, Z prin Biroul soluționare contestații nu se poate investi cu soluționarea pe fond a cauzei pentru suma de 117.990 lei reprezentând: 88.818 lei - taxă pe valoarea adăugată, 15.849 lei - majorări de întârziere aferente TVA, 13.323 lei - penalități aferente TVA, procedura administrativă urmând a fi reluată în conformitate cu dispozițiile art.214, alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care precizează: " (3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu";.
De asemenea, pct.10.1 din OPAN de AF nr.2137/25.05.2011 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, statuează că: " 10.1. Dacă prin decizie se suspendă soluționarea contestației până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluționare competent va relua procedura administrativă, în condițiile art. 213 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, numai după încetarea definitivă și irevocabilă a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedită de către organele fiscale sau de contestator printr-un înscris emis de organele abilitate";.
Față de cele invocate a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate împotriva deciziei nr.34/31.01.2013 emisă de Biroul soluționare contestații din cadrul Z, și menținerea acesteia, ca legal întocmită.
În temeiul art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul din data de 31.05.2013 reclamanta a depus concluzii scrise prin care a solicitat anularea Deciziei nr.34/31.01.2013 și obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația împotriva Raportului de inspecție fiscala nr. …, a Deciziei de impunere nr. …, a Deciziei de impunere …. și a Procesului verbal …..
A precizat că împotriva acestor acte a formulat contestație, soluționarea acesteia fiind suspendată prin Decizia nr. 34/31 01 2013 până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, fiind reținută aplicarea dispozițiilor art. 214 alini lit. a și alin.3, art. 206, 209 și 216 alin 4 din OG. nr. 92/2003.
A menționat că s-a avut în vedere adresa 8583/19 12 2012 emisă de către pârâtă, prin care constatările cuprinse în procesul verbal cu același număr au fost înaintate, prin Activitatea de Inspecție Fiscală, P.T.G., în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevederilor de Legea 241/2005 art. 9 alin.1 lit. a.
Potrivit art. 214 alin.1 lit.a și alin.3 din OG. nr. 92/2003 prevede posibilitatea suspendării soluționării contestației atunci când prin decizie motivată atunci când organul care a efectuat controlul sesizează organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce s-ar putea da în procedura administrativă sau atunci când, soluționarea contestației depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența vreunui drept ce face obiectul unei judecăți.
Din acest punct de vedere a solicitat să se observe că ne află în prezenta unei singure adrese invocată de pârâtă fără a se indica și un număr de înregistrare a acesteia la P.T.G., care să confirme primirea acesteia și înregistrarea ca atare.
Mai mult decât atât, chiar dacă textul art. 214 Cod de Procedura Fiscală nu pretinde începerea urmăririi penale, totuși aspectul este relevant prin prisma faptului că deși s-a formulat plângerea cu aproape 6 luni în urmă, nu a cunoscut nici măcar dacă s-a înregistrat și sub ce număr, și nici dacă cercetările efectuate au fost sau nu, de natură a conduce la începerea urmăririi penale.
În cea ce privește cea de-a două condiție esențială impusă de text care se referă la justificarea acestei măsuri de interdependență dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina sa.
A precizat că prin întâmpinare s-a făcut doar o simplă afirmație fără a se motiva în vreun fel susținerea.
A arătat faptul că, regula de drept a fost statuată pentru a se clarifica toate indiciile privind săvârșirea unei fapte penale a căror constatare ar avea o influență directă asupra soluției pronunțate în procedura administrativă, prealabil emiterii deciziei de către organele administrativ fiscale.
Raportul de cauzalitate între caracterul infracțional posibil al faptei și soluționarea pe fond a contestației formulate ar consta în obligativitatea de a se stabili realitatea operațiunilor comerciale evidențiate prin facturile emise de SC E. SRL A.I., cu efect direct asupra modului de stabilire a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina petentei și contestate ca atare.
Dar, organele de control fac referire și rețin în actul de control contestat, situația inversă cum ca ar fi livrat lemnul și ar fi emis factura, aspect total neadevărat pentru că nu a livrat masa lemnoasa către SC E. SRL A.I. niciodată .
A menționat că profilul firmei este acela de a prelucra lemnul pe care îl cumpără de la alte firme, nu invers . Deci firmele care îi livrează lemnul emit facturi și avize și nu societatea reclamantă către respectivele firme.
A precizat faptul că recepționează și preia marfa, semnează factura și avizul, opresc exemplarele corespunzătoare, le înregistrează în contabilitate și plătesc prețul .
Potrivit art. 6 din Legea 82/1991 Legea contabilității, republicată, cu modificările și completările ulterioare: " (1) Orice operațiune economico-financiara efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate după caz";.
În speța de față societatea SC E. SRL A. este cea care a întocmit acele facturi și le-a înregistrat în contabilitatea ei, deci ea este răspunzătoare pentru că societății reclamante nu i le-a comunicat niciodată.
Astfel fiind, a solicitat să se constate că, facturile în cauza nu i - au fost comunicate niciodată și nici nu crede că ar fi aflat vreodată de existența lor dacă nu ar fi solicitat o astfel de verificare.
Ori, față de actele depuse și de susținerile pârâtei, raportat la textul de lege în baza căruia s-a dispus suspendarea soluționării contestației, a solicitat să se aprecieze că stabilirea și întinderea obligațiilor fiscale, suplimentare ale societății nu este impietată în vreun fel de demararea și continuarea cercetărilor penale, organul fiscal având toate elementele pentru a stabili aceste obligații.
A precizat că nu există interdependență între posibilul caracter al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare aferente firmei petente.
Suspendarea soluționării cauzei este de natura a întârzia în mod nejustificat accesul părții la instanță ceea ce contravine prevederilor art. 6 paragraful 1 din CEDO, cu atât mai mult cu cât nu cunoaște dacă s-a înregistrat plângerea la Parchetul de pa lângă Tribunalul Gorj și nici nu a fost citată la organele de urmărire penală.
Că, în prezenta cauză, operațiunea de inspecție fiscală s-a demarat ca urmare a solicitării reclamantei de deducere TVA, și a vizat verificarea activității comerciale desfășurată de reclamantă și îndeplinirea condițiilor legale de deductibilitate la calculul impozitului pe profit, rezultatul verificărilor urmând a sta la baza acordării deductibilității TVA.
A susținut că organele fiscale competente în a soluționa contestația reclamantei au suspendat greșit soluționarea cu motivarea că aceasta ar depinde de soluționarea laturii penale a cauzei.
A solicitat să se constate că practic s-a creat cerc vicios determinat de către pârâtă întrucât, la soluționarea cauzelor penale stau tocmai verificările asupra activității comerciale ale reclamantei.
Cum în raport de constatările organelor fiscale, organele de cercetare penală se vor pronunța asupra caracterului infracțional sau nu al faptei ce atrage plata la bugetul de stat a obligațiilor stabilite în sarcina societății reclamante, este necesar ca raportul de inspecție și obligațiile de plată să aibă un caracter definitiv.
A precizat că societății i s-a refuzat de către pârâta dreptul la apărare, dreptul de a dovedi contrariul celor reținute în raport, suspendarea judecării contestației putând produce consecințe grave în plan penal.
Susținerile pârâtei conform cărora doar ancheta penală este singura în măsură să stabilească dacă cheltuielile evidențiate în contabilitate de reclamantă au la bază operațiuni reale, respectiv, dacă înregistrările contabile —facturi de la furnizori - sunt corelate cu natura și serviciile furnizate sunt puerile.
De altfel, fără a aștepta înregistrarea și soluționarea definitivă a cauzei penale, organele fiscale s-au grăbit să emită decizia de impunere cu încălcarea dispozițiilor art. 107 din OG. nr.92/2003 iar societatea a fost obligată prin blocarea conturilor, și s-a conformat ca atare, să achite toate sumele stabilite prin raportul de inspecție deși stabilirea acestora nu are un caracter definitiv nici din punct de vedere administrativ fiscal și nici penal.
Pe parcursul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 31.05.2013, instanța a luat cauza în pronunțare, însă constatând că pentru justa soluționare a cauzei este necesară solicitarea de relații de la PTG, a repus cauza pe rol.
Examinând cererea dedusă judecății prin prisma motivelor de fapt și de drept și în raport de probele administrate în cauză, tribunalul o reține ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere nr…, întocmită în baza raportului de inspecție fiscală nr. .. și a procesului verbal nr. 88583/19.12.2012, s-au stabilit în sarcina SC FC SRL, obligații fiscale suplimentare la bugetul de stat în suma totală de 117.990 lei, reprezentând : 88.818 lei - taxă pe valoarea adăugată, 15.849 lei - majorări de întârziere aferente TVA, 13.323 lei - penalități aferente TVA.
Totodată, cu adresa nr.8583/19.12.2012, Z - Activitatea de Inspecție Fiscală, a înaintat către PTG, plângere penală, împotriva numitului RG, administrator la SC FC SRL, solicitându-se cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.9, alin.1, lit.(b) din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Împotriva Deciziei nr. …, SC FC SRL a formulat contestație în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală, iar prin decizia nr. 34/31.01.2013, Z, a decis suspendarea soluționării pe fond a contestației, până la pronunțarea unei soluții pe latură penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Nemulțumită de faptul că nu a fost soluționată pe fond contestația formulată, contestatoarea s-a adresat instanței de fond solicitând să se dispună anularea deciziei de suspendare și să fie obligat organul fiscal să procedeze la soluționarea pe fond a contestației.
Tribunalul reține că potrivit art. 205 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, contestație care este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii, iar potrivit art. 213 alin. 1, în soluționarea contestației organul competent trebuie să verifice motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal, analiza contestației făcându-se în raport de susținerile părților, de dispozițiile legale invocate de acestea și de documentele existente la dosarul cauzei.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 214 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, organul de soluționare competent are posibilitatea de a suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Rezultă din aceste prevederi legale că procedura suspendării soluționării contestației este facultativă, iar pentru a se dispune o astfel de măsură prezintă relevanță în primul rând existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, cu înrâurire hotărâtoare asupra soluției.
Așadar, condiția esențială impusă de text se referă, indiscutabil, la justificarea acestei măsuri de interdependență dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina contribuabilului contestator.
În cauză, se observă că în urma controlului fiscal efectuat, organul care a efectuat acest control, a sesizat cu adresa nr.8583/19.12.2012 PTG cu privire la existența unor indicii privind săvârșirea de către numitul RG, administratorul contestatoarei, a infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005.
În urma acestei adrese, la data de 04.01.2013 a fost întocmit dosarul penal nr. …. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, dosar care în prezent se află la Y, pentru cercetări în cadrul infracțiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, față de RG, așa cum rezultă din adresa nr. …, comunicată la dosar de către PTG.
În aceste condiții, este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ține în loc civilul", procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 2004/19.12.2012 să fie suspendată fie până la încetarea motivului care a determinat suspendarea, respectiv până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Aceasta deoarece, organul care a efectuat controlul fiscal a constatat că administratorul contestatoarei nu a înregistrat în evidența contabilă un nr. de 49 de facturi fiscale emise de SC E. SRL A., în valoare totală de 321.806,92, aspect care atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, potrivit cărora, constituie infracțiuni de evaziune fiscală, omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
Susținerea contestatoarei în sensul că suspendarea soluționării contestației de către organul fiscal ar întârzia nejustificat accesul părții la instanță, ceea ce contravine prevederilor art. 6 din CEDO nu poate fi reținută, având în vedere că organul fiscal are obligația de a relua de îndată procedura la încetarea motivului care a determinat suspendarea, respectiv la soluționarea definitivă a cauzei penale.
De asemenea, nu pot fi avute în vedere la soluționarea prezentei cauze aspectele legate de nevinovăția contestatoarei în ceea ce privește emiterea facturilor a căror neînregistrare în contabilitate s-a constatat, întrucât, pe de o parte instanța nu a fost investită cu soluționarea fondului cauzei, iar pe de altă parte, aceste aspecte fac obiectul cercetărilor penale ce se desfășoară în cauza penală nr. …..
Va fi înlăturată și susținerea în sensul că nu ar exista legătură de cauzalitate între aspectele constate de inspectorii fiscali și o eventuală infracțiune de evaziune fiscală, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, unul dintre elementele constitutive ale acestei infracțiuni este reprezentat tocmai de omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
De altfel, prin Decizia nr. 1237/2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.214 alin.(1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constatând că în astfel de situații, nu se poate reține încălcarea principiului referitor la prezumția de nevinovăție, deoarece sesizarea organelor în drept cu posibila săvârșire a unei infracțiuni nu echivalează cu eludarea garanțiilor specifice acestei prezumții, odată ce instanța de judecată este cea care, în final, se pronunță prin hotărâre judecătorească asupra existenței acelor fapte și a gradului de vinovăție, în cadrul unui proces caracterizat prin oralitate, contradictorialitate și publicitate.
Față de toate aceste considerente, tribunalul va respinge contestația promovată de reclamanta SC FCT SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamanta SC FCT SRL în contradictoriu cu pârâta MF - F- Z, împotriva Deciziei nr. 34/31.01.2013.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Iunie 2013, la Tribunalul Gorj.
| ← Pretenţii. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată... | Anulare act administrativ. Jurisprudență Cereri; Chemare în... → |
|---|
