Anulare act. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Judecătoria SLATINA Sentinţă civilă nr. 4016 din data de 18.05.2015
Data publicare portal: 03.03.2017
Prin Sentinta civila nr. 4016 din data de 18.05.2015 pronuntata de Judecatoria Slatina s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta T.M., în contradictoriu cu pârâții B.A., D.P. și D.G., ca întemeiată.
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1919 din 16.05.2002 la BNP T. D. R..
Obligă pârâții către reclamantă la cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.03.2014 pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr. 2576/311/2014, reclamanta T.M. a chemat in judecata pe pârâții B.A. și D.P., solicitând nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1919 din 16.05.2002 la BNP T.D.R. pentru frauda la lege, cu consecinta revenirii partilor la situatia anterioara.
A mai solicitat cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a fost casatorita cu paratul B.A. pana la 29.10.2003 cand Judecatoria Slatina a pronuntat desfacerea casatoriei. După pronunțarea divorțului, a locuit și muncit în străinătate o perioadă, iar în 2013 a solicitat și partajarea bunurilor comune pentru lichidarea regimului matrimonial, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 10290/311/2013 (ulterior, suspendată la 15.05.2014 până la soluționarea prezentei cauze). În urma demersurilor efectuate pentru a intra în posesia titlului de proprietate (contractul de vânzare cumpărare) pentru apartamentul bun comun situat în Pitești, a aflat că acest imobil fusese vândut de pârâtul B.A. având procură specială de la soția sa în acest sens. Cum nu a dat niciodată pârâtului o procură pentru înstrăinarea imobilului, procura fiind întocmită în baza declarației false a cumnatei sale, consideră că imobilul a fost înstrăinat prin fraudarea legii, pârâtul B. însușindu-și toți bani obținuți din vânzare.
Totodată, consideră că pârâtul D.P. a fost de rea credință deoarece avea cunoștință de toate aceste aspecte fiind verișor cu fostul său soț.
În drept, cererea a fost motivata pe dispoz. art. 1246, art. 339, art. 356 Cod civil.
În dovedire a solicitat următoarele probe: înscrisuri și interogatoriul pârâtilor.
A depus în scop probator un set de înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 05.06.2014, paratul B.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În susținerea întâmpinării a arătat că vânzarea cumpărarea este perfect valabilă, imobilul fiind înstrăinat cu acordul reclamantei, fiind doar o eroare de redactare la notar care a trecut numele de B.C.în loc de B.M..
La data de 13.06.2014, a depus întâmpinare si paratul D.P., solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, el și soția cumpărând apartamentul în urma unui anunț din ziar fără a-l fi cunoscut anterior pe B.A., fiind un cumpărător de bună credință. A mai arătat că a aflat că procura nr. 1919/2002 prezentată la momentul vânzării nu este dată de reclamantă doar la momentul comunicării cererii de chemare în judecată.
La data de 17.07.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de B.A. reiterând aceleași apărări de fond și arătând că a formulat și plângere penală împotriva pârâților pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals, fals privind identitatea și înșelăciune, parchetul reținând că faptele există, însă s-a dispus clasarea cauzei fiind intervenit termenul de prescripție.
La aceeași dată a depus și răspuns la întâmpinarea formulată de D.P. reiterând aceleași apărări din cererea de chemare în judecată.
La termenul din 12.01.2015, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a numitei D.M.G.cumpărătoare a imobilului alături de soțul său, D.P..
La data de 20.02.2015, a depus întâmpinare parata D.G., solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, formulând aceleași apărări ca și pârâtul D.P..
În cauză, a fost administrată proba cu interogatoriul părților și a fost audiat martorul C. M., propus de pârâții D.P. și D.G., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Tot în scop probatoriu, a fost atașat dosarul nr. 262/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S..
Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanța va reține următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1919 din 06.05.2002 pârâtul B.A., în calitate de vânzător și mandatar al soției sale B.C.a vândut pârâților D.P. și D.G. imobilul apartament cu nr. 4 situat în P, str. T, bl. 48, sc. C, parter, jud. A.
Potrivit art. 968 vechiul cod civil (sub imperiul căruia s-au petrecut faptele) cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Nulitatea unui act juridic este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice editate pentru încheierea sa valabilă. Cauza de nulitate este rezolvată de regula ";tempus regit actum";, cauzele de nulitate trebuind să fie anterioare sau concomitente actului.
Nulitatea absoluta reprezintă acea sancțiune ce intervine pentru nerespectarea unei norme juridice care ocrotește un interes general la încheierea unui act juridic civil, una din cauzele de nulitate absolută fiind frauda legii; prin fraudarea legii înțelegându-se acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale la încheierea unui act juridic în scopul de a încălca alte dispoziții legale imperative.
În speță, din înscrisurile din dosar reiese că reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul B.A. până la 29.10.2003 când instanța a pronunțat desfacerea căsătoriei, astfel că, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1919 din 16.05.2002, căsătoria era legal încheiată, iar imobilul apartament cu nr. 4 situat în P, str. T, bl. 48, sc. C, parter, jud. A era deținut de reclamantă și pârât în devălmășie potrivit regimului comunității de bunuri instituit de art. 30 alin. 1 Codul familiei, în vigoare la acea dată (contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1232 din 03.12.1996 - fila 7 la dosar).
Iar art. 35 alin. 2 din Codul familiei determină limitele mandatului tacit reciproc al soților în sensul că, pentru încheierea actelor de înstrăinare sau de grevare a bunurilor imobile ce alcătuiesc comunitatea de bunuri, este necesară existența consimțământului expres al celuilalt soț.
Analizând procura specială autentificată sub nr. 5146 din 15.05.2002 aflată la fila nr. 126 din dosar, instanța reține că nu este o eroare de redactare în ceea ce privește numele mandantului, B.C. având altă inițială a tatălui și alt CNP față de cel al reclamantei fiind evident o fraudare a legii, instanța neînțelegând lipsa de diligență a notarului la încheierea acestei procuri. Mai mult, pârâtul B.A. în răspunsurile la interogatoriu și-a schimbat apărările susținând că reclamanta i-a dat o procură lui B. C., sora sa, pentru a vinde apartamentul.
În atare situație, instanța reține că pârâtul B.A. a înstrăinat imobilul bun comun fără a avea acordul expres al reclamantei, folosind în acest scop mijloace dolosive și fraudând legea, motiv pentru care instanța va admite acest capăt de cerere și va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1919 din 16.05.2002 la BNP T.D.R..
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de repunere a părților în situația anterioară, instanța va o va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit efectelor nulității actului juridic civil, în situația anulării unui astfel de act se aplică principiul restitutio in integrum, aceasta fiind regula potrivit căreia tot ce s-a executat la baza unui act anulat trebuie restituit. Totodată, în ceea ce privește efectele nulității față de terți, se aplică principiul resolutio iure dantis, resolvitur jus accipientis, regulă în baza căreia anularea actului primar atrage anularea și a actului subsecvent.
Având în vedere că actul de vânzare cumpărare nr. 1919 din 16.05.2002 prin care a fost înstrăinat imobilul a produs efecte în circuitul civil, instanța apreciază că aplicarea de facto a principiilor sus menționate ar produce consecințe negative asupra pârâților D.P. și D.G., reclamanta nefăcând dovada relei credințe a acestora, conform art. 249 Cod proc. civ.; ori, buna credință se prezumă. Instanța are în vedere și declarația martorului care a afirmat că a fost cu cei doi pârâți să vizioneze apartamentul, în urma anunțului din ziar.
Totodată, instanța are în vedere și faptul că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2317 din 06.08.2007 pârâții D.P. și D.G. au înstrăinat imobilul către terțe persoane și instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere, urmând să se pronunțe în limitele investirii conform art. 22 alin. 6 Cod proc. civ.
Mai mult, în practică s-a reținut ca o excepție de la principiile enumerate mai sus cazul subdobânditorului de bună credință și cu titlu oneros al unui imobil; actul fiind anulabil numai în cazul în care terțul dobânditor a cunoscut sau, cu minime diligențe, putea să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului (Decizia nr. 468/1983 a Secției civile a fostului Tribunal Suprem).
Așadar, în toată această perioadă, pârâții D. (ulterior, terții subdobânditori) s-au comportat ca adevărați proprietari având folosința, posesia și dispoziția bunului, astfel că instanța consideră că au avut un bun în sensul art. 1 Protocolul 1 din CEDO. A-i priva de acest bun după atâția ani, înseamnă categoric o încălcare a dreptului de proprietate în sensul art. 1 Protocolul 1 din CEDO; urmând ca în cadrul procesului de partaj imobilul să fie atribuit în lotul pârâtului B., cu obligația acestuia de a o despăgubi corespunzător pe reclamantă.
În baza art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., reținând că pârâții au căzut în pretenții, îi va obliga către reclamantă la cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Dreptul de regres al fondului de protecție a victimelor străzii → |
|---|
