Anularea recunoaşterii de paternitate. Data de la care curge termenul de un an pentru stabilirea paternității
| Comentarii |
|
Termenul de un an pentru stabilirea paternităţii curge de la data la care copilul a pierdut calitatea de copil din căsătorie. Atunci când recunoaşterea de paternitate este lovită de nulitate, copilul poate să introducă acţiune în stabilirea paternităţii din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a anulat recunoaşterea.
Trib. Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 1484 din 30 iunie 1989
Minora a cărei paternitate s-a cerut a fi stabilită a fost născută de reclamantă în afara căsătoriei şi a fost recunoscută în acelaşi an, prin declaraţia făcută la Comitetul executiv al consiliului popular, de către pretinsul tată.
Această declaraţie de recunoaştere a minorei a fost anulată prin hotărâre judecătorească, pe motiv că nu corespunde adevărului.
Tribunalul judeţean a respins acţiunea în stabilirea paternităţii, reţinând că de la naşterea minorei a trecut mai mult de un an şi, ca atare, dreptul la acţiune este prescris.
Instanţa de recurs a considcrat că nu sunt aplicabilc prevederile alin. (2) şi (3) ale art. 60 C. fam., întrucât reclamanta cunoştea adevăratul tată al minorei şi avea posibilitatea să conteste recunoaşterea.
Potrivit dispoziţiunilor înscrise în art. 60 alin. (2) C. fam., în situaţia când un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de 1 an pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei va curge de la data când acca hotărâre a rămas definitivă.
Corecta aplicare a textului sus-citat nu poate fi făcută decât ţinându-se scama de finalitatea urmărită de lege - ocrotirea copilului şi egalitatea în drepturi a copilului din căsătorie cu cel născut în afara căsătoriei -, precum şi de interdependenţa firească dintre articolele ce reglementează materia, în lumina principiilor ce stau la baza Codului familiei.
Prin urmare, dacă termenul de un an pentru stabilirea paternităţii curge, în cazul când un copil din căsătorie, prin efcctul unei hotărâri judecătoreşti, a pierdut accastă calitate, de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, urmează ca şi în cazul în carc un copil din afara căsătorici a pierdut filiaţia faţă de tată, termenul să curgă de la data când a pierdut această filiaţie.
In situaţia dată, dreptul la acţiune nu se poate prescrie câtă vreme nu a luat naştere, deoarece minora născută de reclamantă din afara căsătoriei, fiind recunoscută în termenul de un an de la naştere, nu avea deschisă calea stabilirii paternităţii prin justiţie, întrucât altfel s-ar fi ajuns la o dublă paternitate.
Dc aceea, dacă, potrivit art. 60 alin. (2) C. fam., copilul din căsătorie - care şi-a pierdut această calitate prin efectul hotărârii judecătoreşti de admitere a acţiunii în tăgăduirea paternităţii - are dreptul ca intr-un an să introducă acţiune în stabilirea paternităţii, este logic şi în spiritul legii ca şi copilului din afara căsătoriei, care şi-a pierdut paternitatea, să i se recunoască acest drept.
| ← Acţiune în stabilirea paternităţii. Excepţie de... | Copil devenit din afara căsătoriei ca efect al hotărârii... → |
|---|
