Relaţii intime întreţinute de mama copilului cu mai mulţi bărbaţi în perioada de concepţie. Dovedirea faptului că pârâtul este tatăl copilului născut în urma consumării acestor relaţii
| Comentarii |
|
în acţiunea în stabilirea paternităţii trebuie dovedite două împrejurări: legăturile intime dintre mama copilului şi pretinsul tată în perioada de concepţie şi, ca urmare a acestora, s-a născut copilul a cărui paternitate se cercetează.
împrejurarea că în perioada concepţiei mama a întreţinut relaţii intime şi cu alţi bărbaţi nu este de natură, prin ea însăşi, a face acţiunea inadmisibilă. Aceasta constituie numai un element care, coroborat cu toate celelalte probe, contribuie la formarea convingerii intime a judecătorilor cu privire la temeinicia acţiunii.
Trib. Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 29 din 4 ianuarie 1984
D.E. a chemat în judecată pe G.C. pentru a fi declarat tată al copilului D.C., născut la data de 5 octombrie 1979.
Judecătoria Pătârlagele a admis acţiunea şi a constatat că pârâtul este tatăl copilului, obligându-1 la plata unei pensii de întreţinere pentru minor de 400 lei lunar.
Tribunalul judeţean Buzău, învestit cu soluţionarea recursului pârâtului, l-a admis, casând sentinţa, cu reţinerea cauzei pentru rejudecare.
Acelaşi tribunal, în fond, după casare, a admis acţiunea şi a obligat pe pârât să plătească reclamantei, pentru minor, suma de 400 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere.
împotriva accstci din urmă hotărâri, procurorul general a declarat un prim recurs extraordinar, care a fost admis de Tribunalul Suprem, prin soluţia dată dispunându-se rcjudecarea pricinii.
Rejudecând cauza, Tribunalul judeţean Buzău a admis acţiunea.
împotriva accstci decizii, procurorul general a declarat un al doilea recurs extraordinar, solicitând casarea ei şi rcjudecarea pricinii, pe considerentul că tribunalul judeţean nu a respectat în totalitate îndrumările Tribunalului Suprem din prima decizic de casare.
Recursul extraordinar este întemeiat.
Potrivit art. 59 C. fam., pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei este necesar să se dovedească, prin orice mijloace de probă admise de lege, nu numai legăturile intime dintre mama copilului şi presupusul tată, în perioada concepţiei, ci şi că tatăl copilului este, în mod cert, bărbatul respectiv.
Dacă s-ar dovedi că, în perioada concepţiei, mama copilului a avut relaţii şi cu alţi bărbaţi, instanţa va trebui să dispună administrarea tuturor probelor pentru a stabili dacă pârâtul este sau nu tatăl copilului. Simpla împrejurare că, în perioada concepţiei, mama reclamantă a întreţinut relaţii intime şi cu alţi bărbaţi nu este de natură, prin ea însăşi, a face acţiunea inadmisibilă. Această împrejurare constituie numai un element care, coroborat cu toate celelalte probe, contribuie la formarea convingerii intime a judecătorilor cu privire la temeinicia acţiunii.
In speţă, s-a constatat că instanţa nu a respectat în totalitate îndrumările din prima decizie de casare, ceea ce face ca hotărârea dată sa fie criticabilă.
Tribunalul Suprem, prin decizia anterioară, a indicat următoarele: să se stabilească, pe bază de probe noi, dacă părţile au întreţinut raporturi intime şi, în caz afirmativ, dacă acele raporturi s-au menţinut şi în perioada 4-18 ianuarie 1979; să se verifice susţinerea pârâtului, potrivit căreia atât în perioada de concepţie a minorului, cât şi în afara acesteia, reclamanta a întreţinut relaţii intime cu alţi bărbaţi; să se stabilească şi condiţiile în care pârâtul a anunţat starea de graviditate a reclamantei la spital şi să se completeze expertiza medico-legală pentru cercetarea paternităţii după sistemul Racsuz.
Aşa cum s-a reţinut mai sus, instanţa de rejudecare nu a respectat întocmai îndrumările instanţei supreme.
Din dosar rezultă că la primul termen, deşi reclamanta a fost prezentă, instanţa de rejudecare nu i-a pus în vedere să indice în completare probe pentru a dovedi că a întreţinut relaţii intime cu pârâtul în perioada de concepţie a minorului. Completarea probelor sub acest aspect era cu atât mai necesară, cu cât din depoziţiile martorilor audiaţi, la cererea pârâtului, rezultă că în perioada de concepţie a minorului părţile nu au fost văzute împreună, că, dimpotrivă, reclamanta ar fi fost văzută în compania altor bărbaţi. Concluzia instanţei, în sensul că sunt dovedite relaţiile intime dintre părţi în perioada ianuarie - aprilie 1979, este neconvingătoare, deoarece se bazează pc
un material probator insuficient - cel administrat cu prilejul primei judecăţi şi completarea raportului de expertiză medico-legală.
In această privinţă, s-a constatat că instanţa a apreciat greşit declaraţiile martorilor S.M., O.C. şi D.E., reţinând că acestea ar confirma neîndoios existenţa relaţiilor intime între părţi. Din dosar rezultă că nici unul dintre menţionaţii martori nu a relatat vreo împrejurare certă de natură să ducă la concluzia de mai sus. Rezultă, din cele arătate, că se impune rejudccarea cauzei în vederea completării probelor sub aspcctul arătat. Natura pricinii impune obligaţia pentru instanţă de a pune în vedere, în primul rând reclamantei, că martorii pc care îi va propune a fi audiaţi pot fi şi din cercul ei intim (rude, prieteni apropiaţi).
In consecinţă, recursul extraordinar declarat de procurorul general, fiind întemeiat, a fost admis, a fost casată hotărârea criticată şi s-a trimis dosarul, spre rejudecare, la Tribunalul judeţean Buzău.
| ← Acţiune în stabilirea paternităţii. Audierea ca martori a... | Încetarea convieţuirii mamei cu prezumtivul tată. Arestarea... → |
|---|
