Relaţii intime întreţinute de mamă cu pretinsul tată în perioada de concepţie. Reluarea convieţuirii după naşterea copilului. Data de la care curge termenul de un an
| Comentarii |
|
în cazul convieţuirii mamei cu pretinsul tată, termenul de un an se calculează de la data încetării convieţuirii. în unele situaţii, încetarea convieţuirii mamei cu tatăl copilului coincide cu încetarea prestării întreţinerii de către acesta din urmă.
Trib. Ilfov, Secţia civilă, decizia nr. 292 din 4 aprilie 1975
Prin sentinţa civilă nr. 2555 din 20 decembrie 1974, pronunţată de Judecătoria Olteniţa, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta
D.M. împotriva pârâtului B.Gh. şi s-a constatat că acesta este tatăl minorei D.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat şi reţinut, în baza probelor temeinic şi legal administrate, că reclamanta a întreţinut relaţii de concubinaj cu pârâtul la domiciliul acestuia, în perioada februarie - iunie 1969, şi că, în urma acestor relaţii, reclamanta a rămas însărcinată.
Fiind alungată de pârât, reclamanta a mers la părinţii ei din oraşul Huşi, unde, la 14 decembrie 1969, a născut pe minora D.M., iar în luna iunie 1974, pârâtul, printr-o scrisoare, a chemat la el pe reclamantă şi pe minor, reluând timp de 10 zile concubinajul cu reclamanta, apoi a izgonit-o din nou.
Cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârât în faţa instanţei de fond, accasta a fost înlăturată de prima instanţă, pe considerentul că, din moment ce s-a făcut dovada că reclamanta şi minora au locuit cu pârâtul la domiciliul acestuia, în luna iunie 1974, termenul de un an, prevăzut de art. 60 C. fam., în care se poate intenta o acţiune în vederea stabilirii paternităţii copilului născut în afara căsătoriei curge de la această dată, de când pârâtul a încetat de a-i mai acorda întreţinere.
In raport de dovezile făcute, prima instanţă a admis acţiunea.
împotriva sentinţei, pârâtul B.Gh. a declarat recurs.
în ceea ce priveşte motivul de casare formulat, în sensul că acţiunea este tardivă, fiind introdusă după expirarea termenului de un an prevăzut de art. 60 C. fam., critica este nefondată, deoarece s-a făcut dovada că pârâtul a prestat întreţinere mamei şi minorei în luna iunie 1974, când a locuit împreună cu acestea. Aşadar, termenul de un an a început să curgă din luna iunie 1974, când a încetat întreţinerea.
Această întreţinere, având caracter de continuitate şi fiind acordată în mod voluntar, este de natură a justifica întârzierea în introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii.
în practica judiciară s-a decis că acţiunea în stabilirea paternităţii trebuie admisă dacă se constată că pretinsul tată a acordat ultima întreţinere copilului din afara căsătoriei în termenul de un an, anterior introducerii acţiunii, accst fapt echivalând cu o recunoaştere implicită a paternităţii.
în consccinţă, motivul de casare invocat sub aspectul învederat mai sus este nefondat şi a fost înlăturat ca atare.
Faţă de considerentele arătate şi întrucât hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Încetarea convieţuirii mamei cu prezumtivul tată. Arestarea... | Acţiune în stabilirea paternităţii. Excepţie de... → |
|---|
