Întreruperea cursului prescripţiei extinctive. întreţinere prestată în perioada de un an de la naşterea copilului. Dovada întreţinerii. Rolul activ al instanţei. Completarea probatoriului
| Comentarii |
|
întreţinerea prestată de către prezumtivul tată copilului din afara căsătoriei are ca efect întreruperea cursului prescripţiei extinctive, dacă a început în termenul de un an de la naşterea copilului. Prestarea întreţinerii se poate dovedi prin orice mijloc de probă.
Trib. Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 1944 din 14 octombrie 1986
Prin acţiunea introdusă la data de 16 mai 1985 la Judecătoria Paşcani, reclamanta D.A., domiciliată în oraşul Paşcani, a chemat în judecată pe R.V., domiciliat în comuna Sipote, judeţul Iaşi, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că acesta este tatăl minorului P., născut de ea la data de 18 iulie 1983 din relaţiile pe care le-a întreţinut cu pârâtul, în afara căsătoriei, începând cu luna noiembrie 1982; să se încuviinţeze ca minorul să poarte numele tatălui său, să fie încredinţat mamei reclamante, iar pentru întreţinerea lui pârâtul să fie obligat la plata unei contribuţii lunare.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, fiind din aceeaşi comună cu pârâtul, au fost prieteni atât înainte, cât şi după satisfacerea stagiului militar de către acesta, iar la promisiunile lui de căsătorie, începând din luna noiembrie 1982, au întreţinut relaţii intime în
urma cărora s-a născut, la data de 18 iunie 1983, minorul P. In faţa mamei reclamantei şi a unor cunoştinţe comune, pârâtul a recunoscut paternitatea copilului pe care l-a vizitat şi căruia i-a acordat întreţinere, până în urmă cu două luni înainte de introducerea acţiunii (16 mai 1985), când pârâtul nu a mai dat nici un semn de viaţă.
Pârâtul a recunoscut numai în parte susţinerile reclamantei, şi anume că au fost prieteni până la încorporarea sa (în 1981).
Nu a recunoscut că au întreţinut relaţii intime, contestând că ar fi văzut-o măcar pe reclamanta în perioada octombrie - 3 noiembrie 1982, când el a venit în permisie.
Prin sentinţa civilă nr. 9837 din 17 decembrie 1985, Judecătoria Braşov - în favoarea căreia s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei - a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, obligând pârâtul la plata unei pensii de întreţinere pentru minor în suma de 600 lei lunar, precum şi la 600 lei cheltuieli de judecată faţă de reclamantă.
In baza aceluiaşi material probator - declaraţiile martorilor D.M. şi S.M. şi răspunsurile pârâtului la interogator -, Tribunalul judeţean Braşov, Secţia civilă, prin decizia nr. 436 din 18 aprilie 1986, a admis recursul declarat de pârât şi, modificând sentinţa, a respins acţiunea.
Tribunalul a reţinut că nu s-a dovedit că pârâtul a prestat întreţinere minorului, pentru ca acţiunea reclamantei, introdusă după împlinirea termenului de un an de la naşterea acestuia, să poată fi considerată în termen, potrivit art. 60 alin. (3) C. fam.
Considerând vădit netemeinică şi esenţial nelegală hotărârea instanţei de recurs, procurorul general a declarat recurs extraordinar, arătând că soluţia pronunţată este rezultatul neexercitării rolului activ
impus judecătorilor. In vederea stabilirii unor situaţii de fapt exacte,
în cauză impunându-se completarea probatoriului, s-a cerut casarea deciziei atacate şi trimiterea dosarului pentru rejudecare.
Recursul extraordinar este întemeiat, dispunându-se şi casarea sentinţei judecătoriei, căreia i se va trimite cauza pentru rejudecare.
Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mama ori de reprezentantul lui legal. Această acţiune poate fi pornită în termen de
un an de la naşterea copilului [art. 60 alin. (1) C. fam.]. In cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii. Termenul de un an prevăzut de art. 60 C. fam. fiind un termen de prescripţie, el poate fi întrerupt sau suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. Pentru ca efectul întrerupător de prescripţie să se producă, este necesar ca atât convieţuirea, cât şi întreţinerea la care se referă alin. (3) al art. 60 C. fam. să fi început în perioada termenului de prescripţie de un an de la naşterea copilului.
In sfârşit, pentru a justifica întârzierea introducerii acţiunii, „întreţinerea” la care se referă textul de lege citat trebuie să constea într-un ajutor substanţial şi cu caracter de continuitate.
In cauză, instanţele au pronunţat hotărâri diametral opuse, în baza aceluiaşi material probator - confuz şi insuficient - care nu poate fundamenta nici una din soluţii, existând neconcordanţe între declaraţia martorului S.M., concubinul mamei reclamantei, D.M., şi declaraţia acesteia, în legătură cu „întreţinerea” acordată de pârât copilului născut de reclamantă.
Ca urmare, în virtutea principiului înscris în art. 129-130 C. proc. civ., revenea instanţelor îndatorirea de a da sprijin activ reclamantei în vederea dovedirii afirmaţiilor sale, cerându-i să indice şi alte persoane (dintre „cunoştinţele comune” la care se referă acţiunea) sau şi alte mijloace de probaţiune (scrisori, mandate ori colete poştale etc.), de natură a contribui la lămurirea aspectului în discuţie. Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, martorii indicaţi de reclamantă au fost ascultaţi de o altă instanţă (prin comisie rogatorie) decât cea care a soluţionat cauza, iar, pe de altă parte, numeroasele dovezi scrise existente la dosar demonstrează că starea de sănătate psihică a reclamantei este serios afectată, aceasta fiind supusă unor repetate spitalizări, inclusiv în intervalul de un an ce a urinat naşterii copilului în cauză.
In ceea ce priveşte fondul cauzei, era necesar să se stabilească, printr-o expertiză medico-legală, data prealabilă a concepţiei copilului, ţinându-se seama de evidenţele medicale cu privire la evoluţia sarcinii reclamantei şi naşterea copilului, de precizările făcute de accasta că relaţiile intime cu pârâtul au început în luna noiembrie 1982 şi de faptul, necontestat, că în intervalul 15 octombrie -3 noiembrie 1982 pârâtul se afla în aceeaşi localitate cu reclamanta, fiind în permisie.
Neproccdând în modul arătat, instanţele au pronunţat hotărârile netemeinice şi esenţial nelegale, impunându-se desfiinţarea acestora, rejudecarea cauzei şi completarea probatoriului - inclusiv prin reaudierea martorilor S.M. şi D.M.
In consecinţă, a fost admis recursul extraordinar, au fost casate hotărârile atacate, trimiţându-se cauza aceleiaşi instanţe de fond, pentru rejudecare.
| ← Copil devenit din afara căsătoriei ca efect al hotărârii... | Stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. Imposibilitate... → |
|---|
