Stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. Imposibilitate obiectivă de a presta întreţinere. Prescripţie
| Comentarii |
|
Faptul că prezumtivul tată nu a prestat întreţinere pe perioada cât a fost plecat în străinătate nu poate duce la concluzia că s-a întrerupt continuitatea prestărilor pe care le făcuse până atunci. în speţă, retribuţia pârâtului a fost ridicată de soţia sa de la unitatea din tară unde lucra, ceea ce constituie o imposibilitate obiectivă de a presta întreţinerea.
Trib. Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 607 din 11 aprilie 1978
D.E. a chemat în judecată pe S.D., pentru a fi declarat tată al minorei D.D., născută la 24 septembrie 1970, şi obligat la plata unei pensii de întreţinere.
In motivarea acţiunii s-a susţinut că minora a fost concepută în urma relaţiilor în afara căsătoriei pe care reclamanta le-a avut cu pârâtul.
După naşterea copilului, pârâtul a cerut reclamantei să nu facă publică legătura dintre ei, promiţându-i că va recunoaşte copila şi o va ajuta materialiceşte să o crească, ceea ce a şi făcut, dându-i în medie câtc 300 lei pc lună. Din luna noiembrie 1972, pârâtul nu a mai dat însă nici un ajutor şi nici nu s-a mai arătat dispus să-şi rcspcctc promisiunea făcută, de a recunoaşte copila.
Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4600 din 21 septembrie 1976, a respins exccpţia de tardivitate a acţiunii invocată de pârât, a admis acţiunea, a stabilit că pârâtul este tatăl minorei şi l-a obligat la plata unei pensii de întreţinere de 500 Ici lunar.
Tribunalul municipiului Bucureşti, Secţia a III-a civilă, prin decizia nr. 302 din februarie 1977, a admis recursul declarat de reclamantă, a modificat sentinţa atacată, a majorat cuantumul pensiei de întreţinere la 650 lei lunar şi a respins recursul declarat de pârât.
Prin recursul extraordinar declarat de procurorul general, s-a cerut modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii acţiunii ca tardivă, deoarece nu a fost introdusă în termenul de un an prevăzut de art. 60 C. fam. S-a susţinut, printre altele, că greşit au reţinut instanţele periodicitatea prestaţiilor de ajutoare la intervale de 2-3 luni, de vreme ce, în perioada 31 august - 28 decembrie 1971, pârâtul a fost în străinătate, de
unde nu i-a trimis bani reclamantei, iar de la 28 decembrie 1971 la 25 ianuarie 1972 s-a aflat în concediu de odihnă, timp în care, de asemenea, nu a contribuit cu nimic la întreţinerea copilei.
Critica este neîntemeiată.
Continuitatea în prestarea pensiei de întreţinere nu trebuie înţeleasă ca fiind „lună de lună”, ci în raport de intenţia celui ce o prestează şi de alte elemente de fapt din care să se poată deduce caracterul ei de continuitate, chiar prestată fiind aritmie.
Faptul că timp de patru luni, cât a fost în străinătate, pârâtul nu a contribuit cu nimic la întreţinerea copilei nu poate duce la concluzia că s-a întrerupt continuitatea prestărilor pe care le făcuse până atunci, ci, dimpotrivă, la concluzia că a existat o împiedicare obiectivă, retribuţia sa fiind ridicată de la unitatea din ţară, unde lucra, de către soţia sa.
O împiedicare de asemenea natură a putut exista şi în perioada imediat următoare, de o lună, în care pârâtul s-a aflat în concediu de odihnă.
Rezultă, aşadar, că toate criticile aduse hotărârilor atacate sunt neîntemeiate, ceea ce îndreptăţeşte convingerea că hotărârile sunt temeinice şi legale.
In consecinţă, recursul extraordinar declarat împotriva lor este nefondat şi a fost respins.
| ← Întreruperea cursului prescripţiei extinctive. întreţinere... | Prestarea întreţinerii de către bunic, în numele pretinsului... → |
|---|
