Anularea formelor de executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Decizie nr. 769 din data de 07.09.2017
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. X/05.05.2017 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2017 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BEJPG invocată din oficiu.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatorul IPV, în contradictoriu cu intimatul BEJPG, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatorul IPV în contradictoriu cu intimata GM, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 28.02.2017, sub nr. X/311/2017, contestatorul IPV în contradictoriu cu intimații GM și BEJPG a formulat contestație la executare împotriva somației din data de 22.02.2017 emisă de B.E.J. PG în dosarul de executare silită nr. X/X/311/2014 și a adresei de înființare a popririi din data de 21.02.2017 emisă în același dosar.
În fapt, în esență, contestatorul a arătat că prin înscrisurile contestate se solicită conformarea sa în ceea ce privește executarea titlurilor executorii menționate, în sensul achitării sumei de 33.650 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare stabilite prin încheierea din data de 03.11.2016 a Judecătoriei Slatina.
Contestatorul a arătat că prin sentința civilă nr. X/2012 a fost obligat să execute lucrările menționate la cele două apartamente, dar în lipsa unei autorizații pentru efectuarea lucrărilor la cele două apartamente nu se poate proceda la punerea în executare a sentinței civile ce reprezintă titlul executoriu.
După întocmirea dosarului de executare i-a comunicat executorului judecătoresc prin adresa nr. XX/11.09.2014 poziția sa procesuală în sensul că nu s-a opus niciodată executării sentinței, dar creditoarea trebuie să obțină în prealabil autorizația de construcție.
Astfel, executarea nu s-a putut efectua din culpa creditoarei.
În aceste condiții sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 905 alin. 5 Cpc, iar penalitatea solicitată urmează a fi înlăturată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 905 alin. 5 din codul de procedură civilă.
Contestatorul a atașat la dosarul cauzei înscrisuri (filele nr. 8-13).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată (conform chitanțelor de la filele nr. 14, 116).
La data de 15.03.2017 intimata GM a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării contestației la executare în ceea ce privește titlul executoriu reprezentat de încheierea nr. X/03.11.2016 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2016, iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În fapt, în esență, intimata GM a arătat că pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fond care să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă care a dobândit autoritate de lucru judecat. Asemenea motive se pot invoca numai pe calea mijloacelor de atac prin exercitarea cărora partea poate obține reformarea ori casarea hotărârii ce consideră că o prejudiciază. Cu atât mai mult pe calea contestației la executare nu pot fi invocate motive de fond care ar pune în discuție cuantumul sumei asupra căreia s-a dispus prin hotărârea definitivă.
Contestația la executare este neîntemeiată, deoarece motivele invocate de către contestator sunt, ca de fiecare dată, invocate în ideea de a-și ascunde propria culpă, lucru pe care l-a făcut timp de 14 ani.
Contestatorul în această lungă perioadă de timp a dat dovadă de rea credință, ignorând toate hotărârile judecătorești obținute împotriva sa.
Intimata a precizat că practic contestatorul IPV invocă propria sa culpă deoarece ea s-a prezentat de nenumărate ori la Primăria municipiului S și aici a fost informată că acesta poate să obțină certificatul de urbanism și autorizația de construire în baza sentinței civile nr. X/2012, a somației și a încheierii de încuviințare.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 din codul de procedură civilă.
Intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a atașat la dosarul cauzei înscrisuri (filele nr. 23-41).
Intimatul BEJPG nu a formulat întâmpinare.
La data de 23.03.2017 contestatorul IPV a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității arătând că dispozițiile art. 904 alin. 5 din codul de procedură civilă prevăd posibilitatea de înlăturare sau reducere a amenzii aplicate dacă se dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.
Pe fondul contestației contestatorul a precizat că nu este culpa sa în întârzierea executării obligațiilor cia intimatei care a refuzat să întocmească documentele necesare punerii în executare a lucrărilor de reparații.
A atașat la dosar înscrisuri (filele nr. 48-52).
BEJPG a înaintat la dosarul cauzei o copie certificată de pe dosarul de executare silită nr. X/X/311/2014 (filele nr. 60-115).
La termenul din data de 21.04.2017 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BEJPG.
În cursul cercetării judecătorești a fost încuviințată și administrată de instanță proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de chemare în judecată în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. X/20.11.2012 a Judecătoriei Slatina, definitivă și irevocabilă prin decizia Tribunalului Olt nr. X/14.04.2013, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta GM și a fost obligat pârâtul IPV să efectueze lucrările de remediere la apartamentul nr. 11 situat în municipiul Slatina, str și să execute lucrări de consolidare a golului din cadrul apartamentului nr. spațiu comercial situat în municipiul Slatina, str.
La data de 26.06.2014 intimata GM a formulat cerere de executare silită având ca obiect obligație de a face împotriva contestatorului debitor IPV în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. X/20.11.2012, fiind constituit dosarul de executare nr. X/X/311/2014 al BEJ PG (fila nr. 64).
Prin încheierea nr. X/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2014 s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. X/20.11.2012 a Judecătoriei Slatina, fiind autorizată creditoarea să treacă la executarea silită în toate formele de executare prevăzute de lege în vederea aducerii la îndeplinire a obligațiilor de a face menționate în acest titlu executoriu și în vederea recuperării cheltuielilor de executare (fila nr. 69).
La data de 11.05.2015, prin încheierea nr. X/11.05.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2015, a fost admisă cererea creditoarei GM în contradictoriu cu debitorul IPV și s-a dispus obligarea debitorului la plata în favoarea creditoarei a sumei de 300 lei pe zi de întârziere de la data comunicării încheierii până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu (filele nr. 98-X).
Ulterior, prin încheierea nr. X/03.11.2016 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2016, a fost admisă cererea creditoarei GM în contradictoriu cu debitorul IPV și s-a stabilit suma definitivă ce i se datorează creditoarei de către pârât cu titlu de penalitate în dosarul de executare nr. X/X/311/2014 al B.E.J. PG la suma de 30.000 lei (filele nr. 94-96).
Intimata creditoare GM a formulat la data de 21.02.2017 cerere de executare silită împotriva debitorului IPV în baza titlului executoriu reprezentat de încheierea nr. X/03.11.2016 (fila nr. 101).
Executorul judecătoresc a emis în dosarul de executare nr. X/X/311/2014: încheierea din data de 21.02.2017 prin care s-a stabilit debitul și cheltuielile de executare (fila nr. 102), adresa de înființare a popririi din data de 21.02.2017 (fila nr. 103), somația din data de 22.02.2017 (fila nr. 104), adresă de înființare a popririi din data de 13.03.2017 (fila nr. 110), adresă de înființare a popririi din data de 04.04.2017 (fila nr. 115).
În raport de prevederile art. 248 din codul de procedură civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive. În ceea ce privesc aspectele de inadmisibilitate invocate de intimata GM acestea au fost analizate pe fondul contestației la executare formulată.
Executorul judecătoresc este, potrivit art. 623 și art. 6X din codul de procedură civilă și art. 1 alin. 1 din legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, organul de executare însărcinat cu aducerea la îndeplinire a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu.
Biroul executorului judecătoresc nu este parte a executării silite (părțile executării silite sunt creditorul și debitorul - art. 645 alin. 1 din codul de procedură civilă), în sensul că nu realizează actele de executare în considerarea vreunui drept personal, ci acționează, doar ca participant, ca instituție special abilitată de lege (legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești), astfel că el nu poate avea în nicio situație legitimitate procesuală activă și, în principiu, nici calitate procesuală pasivă în cadrul unei contestații la executare.
In consecință, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BEJPG și pe cale de consecință a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul IPV în contradictoriu cu BEJPG ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obiectul contestației la executare pendinte este reprezentat de adresa de înființare a popririi din data de 21.02.2017 (fila nr. 103), somația din data de 22.02.2017 (fila nr. 104) emise de executorul judecătoresc, precum și titlul executoriu în baza căruia au fost emise aceste acte de executare, respectiv încheierea nr. X/03.11.2016 prin care a fost stabilită, în baza art. 906 din codul de procedură civilă, suma definitivă în cuantum de 30.000 lei ce i se datorează creditoarei GM de debitorul IPV cu titlu de penalitate în dosarul de executare silită nr. X/X/311/2014 al BEJ PG.
În conformitate cu dispozițiile art. 906 alin. 5 din codul de procedură civilă, debitorul are posibilitatea să sesizeze instanța de judecată după data pronunțării hotărârii de stabilire a penalităților, cu o contestație la executare, prin care să solicite înlăturarea ori reducerea penalității dacă sunt îndeplinite două condiții și anume debitorul a executat obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.
Prin această contestație la executare nu pot fi aduse în discuție motivele pentru care debitorul nu a executat obligațiile de a face la care a fost obligat și care au dus la aplicarea de penalități, aceste apărări fiind necesar să fie formulate de debitor în cadrul dosarului în care instanța l-a obligat pe debitor la plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu sau în cadrul dosarului în care instanța de executare a fixat suma definitivă ce i se datorează creditorului cu acest titlu.
Încheierea nr. X/03.11.2016 pronunțată în procedura contencioasă prevăzută de art. 906 alin. 4 din codul de procedură civilă prin care a fost stabilită suma definitivă în cuantum de 30.000 lei ce i se datorează creditoarei GM de debitorul IPV cu titlu de penalitate în dosarul de executare silită nr. X/X/311/2014 al BEJ PG este definitivă. Fiind definitivă, această hotărâre se bucură de puterea lucrului judecat.
Contestatorul, prin contestația la executare formulată, a apreciat faptul că prin contestația la executare prevăzută de art. 905 alin. 5 din codul de procedură civilă i se dă posibilitatea de a critica această hotărâre judecătorească.
Instanța a reținut însă că în materie civilă dublul grad de jurisdicție, respectiv dreptul de a formula o cale de atac efectivă împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de prima instanță, nu este garantat de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului dă o accepție generoasă noțiunii de proces echitabil, prezentă în cuprinsul art. 6 alin. 1 și dezvoltată pe cale jurisprudențială, instanța europeană nu tratează principiul dublului grad de jurisdicție în materie civilă ca fiind o garanție a respectării acestui text al tratatului internațional. În cauza Iorga contra România (hotărârea din 25.04.2011), Curtea a amintit că dreptul la un grad dublu de jurisdicție nu e garantat de Convenție și că statele pot prevedea limitări mai stricte în apel și în casație cu scopul de a scuti instanțele de recurs de cauze fără perspective de succes sau cu importanță minoră.
Așadar, critici referitoare la legalitatea sau temeinicia încheierii nr. X/03.11.2016 de stabilire a penalităților nu pot fi aduse în discuție pe calea contestației la executare, aceasta având ca obiect, așa cum rezidă din conținutul art. 906 alin. 5 din codul de procedură civilă, înlăturarea sau reducerea penalităților definitive stabilite de instanță, însă numai în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ două condiții: obligația de a face prevăzută în titlul executoriu să fie îndeplinită și debitorul să facă dovada că a avut motive temeinice pentru întârzierea executării.
Ca atare, nu pot fi supuse cenzurii instanței care soluționează contestația la executare chestiunile definitiv tranșate de instanța de executare la stabilirea penalităților. Astfel că toate motivele invocate de contestator referitoare la existența sau nu a unor motive care au justificat sau nu neexecutarea obligațiilor de a face la care a fost obligat, motive care, de altfel, au fost analizate de instanțele care au pronunțat încheierea nr. X/11.05.2015 și X/03.11.2016, nu pot fi avute în vedere în cadrul contestației la executare pendinte.
Solicitând înlăturarea sau reducerea penalității contestatorului IPV îi revenea sarcina de a dovedi îndeplinirea celor două condiții, conform dispozițiilor art. 249 din codul de procedură civilă potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
În cauză se constată că obligațiile de a face la care a fost obligat contestatorul IPV nu au fost îndeplinite încă de acesta, astfel că această contestație la executare este neîntemeiată.
Față de cele ce preced instanța a respins contestația la executare formulată de contestatorul IPV în contradictoriu cu intimata GM ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată:
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul contestator IPV, considerând-o netemeinică și nelegală.
Se arată că prin sentința civilă nr. X/2012 a fost obligat să execute lucrările menționate în sentință la cele două apartamente.
Este adevărat că a primit și somația și încheierea de încuviințare a executării trimisă de executorul judecătoresc, dar în lipsa unei autorizații pentru efectuarea lucrărilor la cele două apartamente nu se poate proceda la punerea în executare a sentinței civile ce reprezintă titlu executoriu.
In continuare, sunt reiterate susținerile din cererea de chemare in judecată, apelantul arătând in esență, că după întocmirea dosarului de executare a comunicat executorului judecătoresc prin adresa nr. XX din 11.09.2014 poziția sa procesuală privind obligațiile dispuse a fi executate, prin titlu executoriu , respectiv că nu s-a opus niciodată executării acestei sentințe, dar creditoarea reclamantă trebuie să obțină în prealabil autorizația de construcție.
Apelantul a intervenit la creditoare, pentru a rezolva litigiul, pe cale amiabilă, și prin cererea înregistrată cu nr. X din 4.11.2015, aceasta a solicitat încetarea executării, iar executorul prin încheierea din 4.11.2015 a încetat executarea care privea nu numai cheltuielile de judecată ci și executarea titlului executoriu, pentru care a fost somat de către aceasta. La data de 24 noiembrie 2015 a fost împuternicit prin procură autentificată notarial, de creditoare pentru a obține certificatul de urbanism și autorizația de construcție.
Apelantul arată că nu s-a opus niciodată executării sentinței civile nr. X din 20.11.2012, dar executarea nu s-a putut efectua din culpa creditoarei, invocând un ultim argument: plângerea penală formulată împotriva acestuia, pentru nerespectarea hotărârii judecătorești a fost clasată de Parchetul Slatina, soluție menținută de Judecătoria Slatina. În aceste condiții apreciază că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 905 al.5 cod pr civilă, deoarece neexecutarea obligațiilor impuse prin sentința civilă X/2012 nu îi este imputabilă, în conditiile in care lucrările dispuse nu s-au putut executa deoarece apt 3 cu dstinatia spațiu comercial a fost vândut de AMT S I SPRL C, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.X/09.11.2012. Lucrarile la apt nr.5 proprietatea ,,reclamantei"; nu au putut fi executate din culpa acesteia, a cărei atitudine necorespunzătoare s-a manifestat inca din anul 2016, conform notei de constatare X/05.12.2006.
Solicită admiterea apelului, anularea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu consecința admiterii contestației.
La data de 07 iulie 2017, intimata GM a depus la dosar întâmpinare, arătând că apelantul contestator avea obligația să îndeplinească cumulativ două condiții: obligația de a face prevăzută în titlul executoriu și să facă dovada că a avut motive temeinice pentru întârzierea executării.
Motivele pentru întârzierea executării au fost analizate în instanțele care au pronunțat încheierea nr. X/11.05.2015 și nr. X/03.11.2016.
Intimata mai arată că apelantul contestator nu a făcut dovada demersurilor efectuate pentru obținerea autorizației de construcție; autorizația de construire se poate obține în baza procurii cu care a fost împuternicit, a sentinței civile nr. X/2012 , a somației și a încheierii de încuviințare.
Referitor la corespondență nu există nicio adresă pe care i-a expediat-o apelatul la care să nu-i fi răspuns și a depus la dosarul cauzei răspunsurile însoțite de confirmări de primire.
Pentru contractele de vânzare-cumpărare depuse în această cauză de apelant, instanța s-a pronunțat prin încheierea nr. X, dosar civil nr. X/311/2015.
Nota de constatare adusă în discuție de către apelant s-a întocmit ca urmare a demersurilor pe care le-a înaintat instituțiilor abilitate, demersuri motivate de faptul că apelantul contestator lucra la așa zisa consolidare a spațiului comercial, fără proiect tehnic, nu avea documente ce atestau calitatea lucrărilor și lucra cu muncitori de ocazie.
Intimata arată că din culpa apelantului locuința sa a continuat să se deterioreze grav.
La data de 26 iulie 2017, apelantul contestator IPV a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de intimata GM, susținând aceleași motive ca și în apelul declarat.
La data de 06 septembrie 2017, apelantul contestator a depus la dosar note de concluzii, arătând aceleași motive ca și în apelul declarat și răspunsul la întâmpinare.
In apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozitiile legale incidente in cauza, Tribunalul retine următoarele:
In drept, potrivit dispoz art.906 al.5 C.pr.civ., penalitatea stabilita in aplicarea dispozițiilor art.906 al.2 si al.4 C.pr.civ., (in speță, penalitatea stabilita prin încheierea nr. X/03.11.2016 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2016, stabilită la suma definitivă de 30.000 lei ce i se datorează creditoarei de către debitor în dosarul de executare nr. X/X/311/2014 al B.E.J. PG -filele nr. 94-96 ds fd), ,,va putea fi înlăturată ori redusa pe calea contestatiei la executare , dacă debitorul execută obligația prevăzuta in titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării";(subl.n.).
Raportat la cele două conditii instituite de textul de lege ce constituie temei al contestației la executare formulată, Tribunalul constata ca in speță nu s-a facut dovada executării obligatiei prevăzute in titlul executoriu, fără ca in această etapă sa se poata analiza cauzele sau motivele ce au împiedicat executarea.
Ipoteza de la care pornesc dispozitiile art.906 al 5 C.pr.civ, este aceea a unei obligatii executate, ceea ce nu este cazul în speță, după cum in mod corect a retinut si instanța de fond.
Pentru aceste considerente, Tribunalul constată că apelul declarat este nefondat, urmând a fi respins, in conditiile art.480 al.1 C.pr.civ.
Data publicarii pe portal:09.10.2017
| ← Reconstituire drept de proprietate. Jurisprudență Fondul funciar | Despagubiri civile in caz de accident. Jurisprudență... → |
|---|
