Declaraţie de creanţă privind o creanţă bugetară preluată de aaas (fostăavas). prescripţie specială prevăzută de art.13 alin.5 din oug nr. 51/1998. întreruperea prescriţiei prin somaţie colectivă şi ordin de poprire. condiţii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia II-a civila Decizie nr. 456 din data de 06.06.2017
Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanței prevăzut de art.13 alin.5 din OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 este de 7 ani.
Somația colectivă și ordinul de poprire întrerup cursul prescripției, însă, curgerea unui nou termen ulterior momentului întreruperii, conduce la prescripția dreptului de a cere executarea creanței.
Soluția de neînscriere a creanței, prescrise, este corectă dacă la momentul formulării cererii de admitere a creanței în tabelul creanțelor împotriva averii debitorului noul termen de 7 ani era împlinit fără ca partea să mai întreprindă vreun demers care să ducă la suspendarea sau întreruperea cursului prescripției.
Prin sentința nr. 100 din data de 21.02.2017, Tribunalul Dolj - Secția a II-a Civilă a respins contestația formulată de creditorul AAAS, fostă AVAS, împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei SCCISRL prin lichidator judiciar CIIML.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin protocolul încheiat la data de 03.03.2004, AVAB a preluat de la CASD creanțele bugetare restante la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate ale CNS, în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile OUG nr.51/1998 privind valorificarea unor active bancare.
Conform anexei atașate, prin respectivul protocol a fost preluată și creanța debitorului SCCISRL, iar potrivit adresei nr. 5356 din 08.03.2004 emisă de AVAB și adresei nr. 4990 din 16.03.2004 emisă de CASD, somația colectivă pentru plată nr. 4972 din 04.03.2004 privind debitorii care figurează în evidențele AVAB, transferați de la CASD, a fost transmisă spre afișare CASD.
Ulterior a fost emis ordinul nr. 1433 din 13.06.2006 prin care s-a luat măsura înființării popririi asupra sumelor prezente și viitoare, existente în conturile de orice natură, în lei sau valută, deschise la toate filialele, sucursalele și agențiile instituțiilor de credit, de către debitorii AVAS, identificați în anexa la ordin, printre care și debitorul SCCISRL, aflat la poziția 2319.
Potrivit art.106 din Legea nr. 85/2014 sarcina verificării creanțelor revine administratorului/lichidatorului judiciar, care va analiza temeinicia fiecărei creanțe în parte, cercetarea amănunțită a creanțelor realizându-se pe baza mijloacelor de probă propuse de creditori, care sunt, în principal, înscrisurile depuse odată cu cererea de admitere a creanței sau ulterior acestei date.
Finalitatea verificării creanțelor de către administratorul judiciar constă în determinarea legitimității, valorii și priorității fiecărei creanțe, stabilindu-se în concret dacă titularul cererii de admitere a creanței are legitimitate procesuală pentru formularea acesteia, întinderea exactă a creanței și rangul ei de preferință.
Aliniatul 2 al art.106 din lege dă eficiență regulilor privind prescripția extinctivă în exercitarea drepturilor de valorificare a creanțelor împotriva debitorului.
Potrivit art. 6 alin.4 C.civ. și art. 201 din Legea nr.71/2011, prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-a instituit.
Prin urmare, legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă, în cauză Decretul nr.167/1958.
Prescripția extinctivă este sancțiunea îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv civil sau al altei situații juridice ocrotite de lege, care, în condițiile legii, nu va mai avea posibilitatea de a obține protecție juridică a acesteia prin exercitarea dreptului material la acțiune.
În principiu, drepturile de creanță indiferent de izvorul lor, sunt supuse prescripției extinctive, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz au fost învestite cu formulă executorie, fiind de 7 ani, conform art.13 alin.5 din OUG nr.51/1998.
Potrivit art. 7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar potrivit art. 16 din același act normativ, cauzele de întrerupere a prescripției sunt: recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, cererea de chemare în judecată și un act începător de executare.
Conform art. 17 alin.1 și 2 din Decretul nr.167/1958 efectul întreruperii prescripției este înlăturarea prescripției scurse înainte de apariția cauzei întreruptive și începerea unei alte prescripții extinctive.
În cauză, dreptul la acțiune al contestatorului AVAS împotriva debitorului SCCIMPEX SRL s-a născut la data preluării creanței prin Protocolului nr. 38 din 03.03.2004. Este adevărat că la data instituirii popririi prin ordinul nr. 1433 din 13.06.2006, cursul prescripției a fost întrerupt, însă conform art.17 din Decretul nr.167/1958, după întrerupere a început cursul unei noi prescripții extinctive.
Având în vedere că de la data întreruperii cursului prescripției (13.06.2006) și până la data formulării declarației de creanță (24.11.2016) a trecut o perioadă de 10 ani, fără ca AVAS să efectueze alte acte de executare, instanța a apreciat că în mod corect lichidatorul judiciar a constatat intervenită prescripția și nu a înscris în tabelul preliminar contestatorul.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel creditoarea AAAS (A.A.A.S) fostă AVAS, solicitând admiterea apelului în sensul admiterii contestației și înscrierii creanței AAAS în sumă de 1348, 32 USD în tabelul preliminar al debitoarei CISRL, cu ordinea de prioritate prevăzută de art.161 pct.5 din Legea nr.85/2014.
În motivele de apel, apelanta a criticat hotărârea prin prisma greșitei rețineri a prescripției creanței în sumă de 1348, 32 USD, preluată prin cesiune de la CASD în baza protocolului nr.38/03.03.2004.
Apelanta a arătat că în vederea declanșării procedurii de executare silită cu privire la creanța în discuție a emis în cursul anului 2004 somație colectivă pentru toți debitorii preluați prin protocolul nr. 38/03.03.2004, precum și că a dispus înființarea popririi prin Ordinul nr.1433/13.06.2006, măsură care are caracter permanent, astfel încât prescripția nu a operat.
A precizat apelanta că, potrivit art.13 alin.5 din OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AAAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani.
La data de 20.04.2017 CIIML, desemnată lichidator judiciar al debitoarei SCCISRL, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În cuprinsul întâmpinării a invocat excepția tardivității apelului și a arătat că instanța de fond a reținut corect prescripția dreptului de a cere executarea silită, contestația AAAS la tabelul preliminar fiind corect respinsă.
Apelanta creditoarea A.A.A. fostă AVAS a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin răspunsul la întâmpinare AAAS a solicitat respingerea excepției tardivității apelului arătând că, raportat la data publicării în BPI -22.03.2017, apelul a fost declarat în termen la 28.03.2017. Cu privire la excepția prescripției a reiterat susținerile din motivele de apel.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 C.pr. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Ca urmare, verificând cu prioritate excepția tardivității apelului, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art. 185 C.pr. civilă, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură astfel făcut peste termen fiind lovit de nulitate .
În materia procedurii insolvenței, termenul de apel prevăzut de art. 43 alin. 2 din Legea nr. 85/2015, este de 7 zile și curge de la comunicarea hotărârii realizată prin publicarea în BPI.
Sentința nr.100 din 21.02.2017 a fost publicată în BPI nr. 5785/22.03.2017 conform dovezii privind îndeplinirea procedurilor de publicare nr. 79224/22.03.2017 ( fila 17 dosar fond).
Conform art. 181 Cod procedură civilă, termenele pe zile se calculează pe zile libere neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar în situația în care acesta se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Astfel, termenul de 7 zile pentru declararea apelului a început să curgă în 23.03.2017 și s-a sfârșit la data de 30 martie 2017 într-o zi de joi, aceasta fiind ultima zi în care apelanta creditoare avea posibilitatea declarării apelului.
În raport de data la care apelul a fost depus la tribunal 29.03.2017, Curtea a constatat că apelul formulat de creditoarea A.A.A.S FOSTĂ AVAS a fost declarat în termen.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea a reținut că acesta este nefondat.
Potrivit art. 106 din Legea nr. 85/2014 administratorul judiciar va proceda la verificarea fiecărei cereri și a documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe, iar în cazul în care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 și următoarele din Codul civil, constată că a intervenit prescripția extinctivă a creanței, va notifica în acest sens creditorul, fără a mai face verificări de fond ale creanței pretinse.
În ce privește creanțele bugetare, cum este cazul creanței AAAS în cuantum de 1348, 32 USD, preluată prin cesiune de la CASD în baza protocolului nr.38/03.03.2004, Legea nr. 85/2014 în art. 105 alin.2 prevede că acestea nu sunt supuse procedurii de verificare.
Prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr.11/2016 referitor la aceste creanțe ÎCCJ a statuat următoarele:
"Controlul de legalitate/de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanțe bugetare, pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanță, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în fața instanței judecătorești în termenele speciale prevăzute de legea specială, revine exclusiv instanței specializate de control administrativ și fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi făcută de practicianul în insolvență. În schimb, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat, conform atribuțiilor sale legale, să verifice sub aspect formal creanța bugetară ce se solicită a se înscrie în tabelul de creanțe.
Astfel, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat să analizeze aspecte ce țin de stingerea parțială sau totală a creanței ori intervenirea prescripției extinctive, precum și caracterul contestat al creanței și să menționeze acest aspect în ce privește creanța respectivă, conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014.
În concluzie, administratorul/lichidatorul judiciar nu poate face verificări pe fond ale creanței bugetare, limitele verificării efectuate de către acesta reducându-se la aspectele de ordin formal precizate mai sus";.
În speță, urmare a verificării formale, conform art. 106 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, lichidatorul judiciar a constatat prescrisă executarea silită a creanței AAAS în cuantum de 1348, 32 USD, iar contestația formulată de creditor împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitorului, în care această creanță nu a fost înscrisă, a fost respinsă de judecătorul sindic.
Soluția judecătorului sindic este temeinică și legală.
Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanței prevăzut de art.13 alin.5 din OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 este de 7 ani.
Actele invocate de apelantă, respectiv somația colectivă din anul 2004 și ordinul nr.1433/03.06.2006 constituie, potrivit art. 16 din Decretul nr.167/1958, incident în speță, cauze care au întrerupt cursul prescripției, astfel încât de la data de 03.06.2006 a curs un nou termen de 7 ani care s-a împlinit la data de 13.06.2013.
Ca urmare, la momentul formulării cererii de admitere a creanței în tabelul creanțelor împotriva averii debitorului în vederea participării în cadrul executării silite colective din procedura insolvenței - 22.11.2016, noul termen de 7 ani era împlinit, fără ca apelanta să mai întreprindă vreun demers care să ducă la suspendarea sau întreruperea cursului prescripției.
Susținerile privind caracterul permanent al popririi nu pot fi reținute pentru motivele arătate anterior.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat
| ← Despagubiri civile in caz de accident. Jurisprudență... | Cerere de înlocuire a practicianului în insolvenţă pentru... → |
|---|
