Apel. Desfiinţarea sentinţei în baza art. 297 alin. (1) C.proc.civ. Accepţiunea sintagmei „necercetarea fondului”
| Comentarii |
|
Sintagma „prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului”, cuprinsă în actuala formulare a art. 297 alin. (1) C.proc.civ., semnifică situaţia când prima instanţă, a cărei hotărâre a fost atacată cu apel, a soluţionat procesul pe baza unei excepţii de fond sau de procedură. Desfiinţarea hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe se impune pentru a asigura părţilor parcurgerea a două grade de jurisdicţie.
Secţia civilă, Decizia nr. 646 din 26 august 2008
La data de 25.04.2007, reclamanta F.F. a chemat în judecată pe pârâta Universitatea din Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să-i vândă în temeiul Legii nr. 85/1992 locuința situată în Craiova, pe care o deține în calitate de chiriaș încă din anul 1996, contractele de închiriere fiind reînnoite succesiv.
Prin sentința civilă nr. 13065/11.10.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova s-a respins acțiunea.
S-a reținut că beneficiul facultății de a cumpăra și respectiv obligația imperativă de a vinde la cerere locuința, obligație instituită în sarcina persoanelor juridice deținătoare ale locuințelor la care se referă dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992, nu aparține și celui devenit chiriaș ulterior acestei date.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 147/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a admis apelul formulat de reclamanta F.F.
A fost desființată sentința civilă atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
S-a reținut că prima instanță s-a limitat să analizeze cererea cu care a fost învestită, exclusiv din perspectiva aplicabilității în cauză a prevederilor Legii nr. 85/1992, prin prisma datei la care reclamanta a dobândit calitatea de chiriaș.
în ceea ce privește motivarea cu care prima instanță a respins acțiunea reclamantei, tribunalul a apreciat că aceasta se bazează pe o interpretare greșită a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, deoarece din formularea textului de lege, care se referă la „locuințele construite… până la data intrării în vigoare a legii” ca reprezentând obiect al vânzării, se desprinde concluzia că obligația de vânzare către chiriași prevăzută de Legea nr. 85/1992 este o obligație in rem, în considerarea obiectului, iar nu o obligație in personam, critica apelantei fiind sub acest aspect întemeiată.
S-a arătat că în acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii declarat cu privire la ipotezele în care își găsește aplicarea Legea nr. 85/1992, ale contractelor de închiriere încheiate ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, prin decizia nr. 5/21.01.2008 statuând că „dispozițiile Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice și bugetare de stat, republicată sunt aplicabile și contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ”.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta Universitatea din Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
A susținut că hotărârea pronunțată de Tribunalul Dolj s-a adoptat cu aplicarea greșită a legii și, prin urmare, în mod greșit cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că Judecătoria Craiova nu a intrat în cercetarea fondului.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Soluția adoptată de Tribunalul Dolj prin decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C.proc.civ.
Potrivit acestor prevederi legale, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul de lege menționat prevede expres și limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării cu trimitere doar în cele două ipoteze a fost impusă de asigurarea triplului grad de jurisdicție și ține de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecință ce decurge din principiul constituțional al judecării într-un termen rezonabil consacrat în alin. (3) al art. 21 din Constituție, în acord cu dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
în speță, Tribunalul Dolj a aplicat în mod greșit prevederile art. 297 alin. (1) C.proc.civ., deoarece, din considerentele sentinței pronunțate de Judecătoria Craiova, rezultă cu certitudine că litigiul dedus judecății a fost examinat pe fond, câtă vreme prima instanță a analizat susținerile părților implicate în proces prin prisma prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992.
Faptul că prima instanță nu a făcut referire la întreg materialul probator existent la dosar, astfel ca în raport de acest probatoriu să examineze toate susținerile reclamantei cu privire la îndreptățirea acesteia de a cumpăra imobilul în litigiu, nu echivalează cu o necercetare a fondului procesului.
Instanța de fond a concluzionat în mod expres că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 și a arătat în mod argumentat considerentele pentru care prevederile legale menționate nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză.
Prin urmare, este incontestabil că fondul litigiului a fost examinat, astfel că, în speță, nu se regăsește prima ipoteză prevăzută de art. 297 alin. (1) C.proc.civ., așa cum greșit a concluzionat Tribunalul Dolj.
în situația în care Tribunalul Dolj aprecia că nu au fost lămurite toate aspecte ce țin de fondul procesului, avea posibilitatea să lămurească aceste aspecte, dat fiind faptul că această instanță are caracter devolutiv.
Aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C.proc.civ. a împiedicat examinarea criticilor aduse prin motivele de apel și a determinat o necercetare a fondului căii de atac, situație în care devin incidente prevederile art. 312 pct. 5 C.proc.civ.
Așa fiind, recursul declarat de pârâtă este fondat și va fi admis.
Se va casa decizia Tribunalului Dolj, urmând a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
în rejudecare, tribunalul va răspunde motivelor de apel formulate de către reclamanta F.F., având în vedere și apărările invocate de către pârâta Universitatea din Craiova.
(Stela Popa)
| ← Participarea procurorului în procesul civil. Dreptul de a... | Recurs exercitat împotriva unei hotărâri irevocabile... → |
|---|
