Cadre didactice. Premiu anual aferent anului 2010. Neîndreptăţire
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 63/R din 9 ianuarie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 8117 din 13.08.2012 a Tribunalului Cluj a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantul SINDICATUL SALARIAŢILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNT în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâţii ŞCOALA „S.B.” C., CONSILIUL LOCAL S. şi PRIMARUL LOCALITĂŢII S.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În fapt, astfel cum reiese din adeverinţa nr. 414/24.05.2012 emisă de pârâtă, reclamanţii, B.L., S.G. ş.a. sunt angajaţi ai pârâtei Şcoala S.B. C..
Prin acţiunea de faţă se solicită obligarea pârâţilor la acordarea premiului anual aferent anului
2010.
În drept, instanţa a reţinut că acordarea premiului anual a fost reglementată de art. 25 din Legea nr. 330/2009.
La data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din acest act normativ, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar prin art.39 lit. w, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009.
Aşa cum rezultă din prevederile art.46 din Legea nr. 284/2010, această lege a intrat în vigoare de la data de 01.01.2011, cu excepţia art. 34 şi 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare cu data de 31.12.2010, care la art. 8 prevede că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”. Aşadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată şi destinaţia sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, instanţa a reţinut că dreptul reclamanţilor de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naşte înainte de 01.01.2011, dată la care era în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w, a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum şi Legea nr. 285/2010, care, astfel cum s-a arătat mai sus, prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. În consecinţă au fost neîntemeiate susţinerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, instanţa reţinând că acţiunea privind acordarea premiului anual aferent anului 2010 este neîntemeiată întrucât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor în sensul că privarea de acordarea dreptului salarial solicitat prin acţiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa a reţinut că angajatorul nu a acordat premiul anual aferent anului 2010, întrucât dispoziţiile legale care reglementau acest drept au fost abrogate prin lege.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SINDICATUL ..., solicitând modificarea sentinţei atacate cu consecinţa admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată la instanţa de fond.
În motivarea recursului se apreciază că sentinţa pronunţată este netemeinică şi nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, iar instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut şi nu şi-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 C.pr.civ..
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., arată că, sub aspectul respingerii pretenţiilor ulterioare datei de 1 ianuarie 2010, sentinţa recurată este în mod evident pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care judecătorul fondului a ignorat
atât cadrul legal intern, cât şi dispoziţiilor art. 20 alin. l din Constituţia României.
Astfel, neplata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2010 echivalează cu desconsiderarea principiului neretroactivităţii legii, consacrat de Codul civil (art. 1 din forma în vigoare la data naşterii dreptului, respectiv art. 6 alin. (1) din Noul Cod Civil) şi de art. 15 alin. 1 din Constituţie.
În condiţiile în care dreptul în cauză, aferent anului 2010, a fost prevăzut de legislaţia în vigoare pe tot parcursul anului respectiv, fiind deci un drept câştigat, acesta nu poate fi desfiinţat retroactiv, printr-un act ulterior. Actele normative în vigoare în anul 2011 nu pot desfiinţa drepturi aferente anului 2010, deci anterioare intrării lor în vigoare. În consecinţă, ele nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte premiul anual aferent anului 2010, astfel cum a fost acesta consfinţit şi reglementat prin art. 25 din Legea nr. 330/2009.
Totodată, arată instanţei faptul că membrii de sindicat sunt beneficiarii unui drept instituit printr-o lege. Dreptul la acordarea premiului anual în condiţiile art. 25 alin. 1-3 nu poate fi confundat cu faptul plătii/data plătii acestuia la termenul stabilit prin alin. 4 al aceluiaşi articol. Faptul că plata dreptului a fost anulată în anul 2011 nu este de natură a înlătura dreptul în sine de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010, întrucât, până la data de 01.01.2011, dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost în vigoare, astfel că trebuie să îşi producă efectele juridice în vederea cărora au fost edictate.
În plus, astfel cum rezultă fără echivoc din textul art. 25, mai sus citat, premiul anual se acordă pentru activitatea desfăşurată. Ori, în condiţiile în care activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la data de 31.12.2010, dreptul de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010 este deja câştigat,
acesta recompensând activitatea în acest an, indiferent de momentul realizării plătii.
În egală măsură, prin respingerea cererii şi validarea neplăţii premiului anual aferent anului 2010 este evident, în opinia recurentului, faptul că judecătorul fondului a ignorat şi prevederile art. 20 alin. 1 din Constituţia României şi, pe cale de consecinţă, documentele internaţionale ratificate de România sau la care România este parte.
În acest sens, solicită instanţei să aibă în vedere prevederile art. 1 al Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale. De altfel, instanţele de judecată din întreaga tară, în miile de dosare având ca obiect plata diferenţelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, au reţinut deja faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noţiunea de «bunuri», în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, cuprinde atât «bunuri actuale», cât şi valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situaţii bine stabilite, creanţe, al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern şi în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puţin «o speranţă legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său". Sentinţele respective sunt definitive şi irevocabile. În acelaşi sens s-a pronunţat inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. 3/04.04.2011, pronunţată în recurs în interesul legii.
Situaţia de fată este identică: aşa cum şi salariile personalului didactic calculate conform, Legii nr. 221/2008 au fost considerate "bun" în sensul art. 1 din Protocol, pentru identitate de raţiune, apreciem că şi premiul anual aferent anului 2010, reglementat de art. 25 din Legea nr. 330/2009 este un "BUN" în sensul art. 1 din Protocolul adiţional .
Judecătorul fondului a ignorat complet dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010. raportate la art. 25 din Legea nr. 330/2009.
În raport de art. 25 din Legea nr. 330/2009. premiul anual aferent anului 2010 a fost calculat ţinându-se cont de respectarea tuturor condiţiilor de acordare detaliate textul de lege. aplicate individual fiecărui bugetar în parte. după care însumând toate aceste premii anuale individuale. s-a obţinut o sumă totală al cărei cuantum "a fost" avut in vedere pentru a se face o anticipare/preconizare. altfel spus o antecalculaţie. cu privire la un cuantum bănesc cu care urmau a se face una sau mai multe majorări ale salariului de bază. în anul 2011. Este deci evident că suntem în situaţia unor restrângeri de drepturi civile sub condiţia promisiunii de acordare pe viitor a unei contraprestaţii. obligatoriu echivalentă şi aplicată nediscriminatoriu fiecărui bugetar în parte - premiul aferent anului 2010 nu se plăteşte în anul 2011. pentru a se putea acorda majorări salariale.
Însă în fapt. aceste majorări salariale în anul 2011 nu s-au mai acordat.
Aceasta deoarece "majorările salariale de 15%" dispuse prin art. 1 alin. 1 şi 2 din Legea nr.
285/2010. care au fost acordate Începând cu luna ianuarie 2011 personalului din sectorul bugetar. nu au cuprins şi sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 ce li se cuveneau
reclamanţilor.
În raport de prevederile art. 3041 C.pr.civ.. judecătorul fondului nu si-a exercitat nici rolul activ. în conformitate cu dispoziţiile art. 129 Cod procedură civilă. în condiţiile în care a ignorat faptul că majorările salariale a căror acordare a reprezentat condiţia neplăţii premiului anual nu s-au acordat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare: Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfăşurată personalul
beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010. s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel. se constată că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea formulată de către reclamanţi. având în vedere faptul că. la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent. conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009. respectiv în luna ianuarie 2011. erau deja aplicabile dispoziţiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
În cauză nu se poate reţine retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că. în luna ianuarie 2011. problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr. 285/2010. lege în vigoare la acea dată.
În speţă. reclamanţii fac parte din categoria cadrelor didactice. au desfăşurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010. nu au fost sancţionaţi disciplinar. astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a adus o ingerinţă în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la CEDO. deoarece privarea de proprietate impune statului obligaţia de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens. reclamanţii au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 şi 2 din Legea nr. 285/2010. De asemenea. Curtea constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că. fiind o lege cadru. nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituţie.
Totuşi. lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale. iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toţi salariaţii bugetari indiferent de perioada lucrată şi de eventualele sancţiuni disciplinare suportate. nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază. ci reflectă intenţia legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual.
Art.1 din Protocolul 1 din CEDO invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză. pentru că reclamanţilor nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate. premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.
Prin decizia nr. 115/09.02.2012 a Curţii Constituţionale, s-a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 invocată în cauză de către recurenţi, reţinându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziţii nu au fost încălcate: principiile neretroactivităţii legii şi egalităţii de tratament, prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eşalonată a acestui drept, care să satisfacă şi să menţină un echilibru rezonabil între interesele angajaţilor şi interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Aşa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menţinută ca legală şi temeinică hotărârea atacată.
Notă. În acelaşi sens, Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 64/R din 9 ianuarie 2013
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Solicitarea obligării... | Legea nr. 10/2001. Probe. Posibilitatea administrării lor... → |
|---|
