Cale de atac. Stabilire în funcţie de valoarea obiectului procesului dedus judecăţii.
| Comentarii |
|
Lipsa de relevanţă a formulării mai multor capete de cerere cu privire la acelaşi imobil
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1339 din 21 noiembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 705/2011 pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. .../265/2006 s-a admis în parte acţiunea civilă precizată şi extinsă, formulată de reclamanta T.A. (născ. B.), în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a reclamantului T.I. (lui I.) decedat pe parcursul procesului, în contradictoriu cu pârâţii COMUNA ILVA MARE PRIN PRIMAR, B.M., T.G., T.M., T.S., C.E., N.O., C.F., I.S., C.L., C.L., M.V., J.R., C.T., S.T.,
B.I., G.R., B.A., C.V., C.V., M.S., A.L., H.D., M.I., B.F., M.V., G.M., C.A., B.V., L.M., T.T., T.T., M.D., M.M., M.D., G.T., A.E., A.L., A. D., G.T., G.Z., T.M., G.I., G.I., C V. şi
C.L..
S-a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta
I.M. în contradictoriu cu reclamanta, cu ceilalţi pârâţi susmenţionaţi, precum şi în contradictoriu cu pârâţii C.S., T.M. şi COMUNA LUNCA-ILVEI-PRIN PRIMAR, astfel cum a fost precizată.
S-a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta
C.A.M. în contradictoriu cu reclamanta T.A. (născ. B.) şi cu intervenienta I.M., cu precizările ulterioare şi, în consecinţă:
S-a constatat că defunctul T.I. (a lui I.) a dobândit în timpul vieţii sale, prin joncţiunea posesiilor, dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafaţă totală de 3.789 mp., identificat prin: întregul teren înscris în CF. 1897 Ilva-Mare, top. 1552 şi 1553, în suprafaţă de 741 mp. şi 374 mp.; cu suprafaţa de 1136 mp. din întregul teren înscris în CF. 2083 Ilva-Mare, top. 1551/1 (in suprafaţă totală de 1180 mp.); cu suprafaţa de 953 mp. din intregul teren înscris în CF. 910 Ilva Mare, top. 1550/2 (in suprafaţă totală de 1047 mp.), precum şi cu suprafaţa de 585 mp. din întregul teren înscris în CF. 909 Ilva-Mare, top. 1551/2 (in suprafaţă totală de 1451 mp.), astfel cum aceste suprafeţe au fost identificare prin raportul de expertiză întocmit de expert R.I.. (f. 243-257).
S-a constatat că defunctul T.I. ( a lui I.) a dobândit dreptul de proprietate, prin edificare, împreună cu soţia să-reclamanta T.A. (născută B.) asupra construcţiilor constând din bucătărie de vară şi anexe gospodăreşti (două grajduri, o corlă de oi, o şură, şopron şi w.c.), astfel cum aceste construcţii au fost identificate pe planul de amplasament de la fila 247, sub punctele C2 şi C3, cu o suprafaţă construită de 33 mp., respectiv de 70 mp., evaluate prin raportul de expertiză de construcţii întocmit de expert Cuciurean I., în stadiul în care aceste construcţii se aflau anterior redactării înscrisului sub semnătură privată din data de 27 septembrie 2006, intre aceştia şi intervenienta C.A.M..
S-a constatat că intervenienta C.A.M. are un drept de creanţă asupra acestor construcţii (bucătărie de vară şi anexe gospodăreşti), precum şi asupra casei de locuit C1 existentă pe acest teren, în sumă totală de 7.027 lei, din care 2.346 lei reprezintă contravaloare lucrări de îmbunătăţiri la anexele gospodăreşti şi diferenţa reprezintă valoarea îmbunătăţirilor aduse de intervenientă la casă de locuit.
S-a constatat că, masă succesorală rămasă după defunctul T.I. (a lui I.), decedat la data de 2.10.2006, se compune din :
- întregul teren uzucapat de defunct, susmenţionat, în valoare de 60.624 lei;
- cota de ^ părţi din anexele gospodăreşti şi bucătăria de vară, în valoare totală de 19.639 lei (valoare rezultată prin deducerea din valoarea totală a acestor construcţii de 21.985 lei, a valorii îmbunătăţirilor făcute de intervenienta C.A.M. de 2.346 lei);
deci din bunuri imobile în valoare totală de 70.444 lei.
S-a constatat că, cealaltă cotă de ^ din anexele gospodăreşti şi bucătăria de vară îi revine reclamantei T.A. (născută B.), ca urmare a sistării comunităţii de bunuri prin decesul soţului ei.
S-a constatat validitatea formală şi materială a Testamentului autentificat sub nr. 1528/22.12.1987 de fostul notariat de Stat Local Năsăud, prin care defunctul T.I. (a lui I.) a testat toate bunurile sale mobile şi imobile soţiei sale, reclamanta T.A. (născută B.).
S-a dispus reducerea acestui testament, precum şi a contractului de donaţie autentificat sub nr. 996/31 martie 1993 de fostul Notariat de Stat Local Năsăud, la cotitatea disponibilă specială de H părţi, prevăzută de art. 939 Cod civil.
În final, s-a constatat că, la această succesiune, are vocaţie succesorală legală şi testamentară, reclamanta T.A. (născută B.), în calitate de soţie supravieţuitoare din a doua căsătorie a defunctului, în cotă de 27/64 părţi din moştenire (respectiv 1/8 părţi cu titlu de rezervă, H părţi cotitatea disponibilă specială şi 3/64 părţi ca moştenitor legal), în concurs cu intervenienta I.M., moştenitor legal rezervatar, în calitate de fiică din prima căsătorie a defunctului, în cotă de 37/64 părţi din moştenire (7/16 părţi ca moştenitor rezervatar şi 9/64 părţi cote legale la moştenire).
S-a dispus partajarea judecătorească a acestei succesiuni, prin atribuirea în natură, în întregime, a terenului şi bucătăriei de vară, precum şi a anexelor gospodăreşti, reclamantei T.A. (născută B.) în funcţie de cotele de coproprietate şi modul actual de folosinţă, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert R.I.., (f. 243-257), tabel de mişcare parcelară de la fila 249, cu corecturile aduse de instanţă la rubrica „categorie de folosinţă” de unde se radiază casă de locuit, şi la rubrica „proprietar” de unde se radiază I.M. şi cotele consemnate, urmând să se înscrie doar reclamanta T.A. (născută B.) în întregime.
Reclamanta T.A. (născută B.) a fost obligată să plătească intervenientei I.M. suma de 40.725 lei cu titlu de sulte compensatorii parţiale (valoarea bunului ce formează obiectul contractului de donaţie raportat la succesiune nefiind dovedită).
S-a constatat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de
27.09.2006 intitulat „contract de vânzare-cumpărare”, între defunctul T.I. (a lui I.) şi reclamanta T.A. (născută B.), pe de o parte, şi intervenienta C.A.M., pe de altă parte, având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare a terenului de 2,79 ha (potrivit măsurătorilor de 3.789 mp.) - uzucapat de defunct şi construcţiilor casă de locuit, bucătărie şi anexă, în schimbul unui preţ de 8.000 lei, act care are de fapt natura juridică de donaţie deghizată prin interpunere de persoane în favoarea reclamantei, sancţionat cu nulitatea absolută şi sub acest aspect, şi în consecinţă:
S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere obiect al cererii de intervenţie formulată de intervenienta C.A.M. având ca obiect validitate antecontract de vânzare-cumpărare, pronunţare hotărâre act autentic, intabulare în CF. drept de proprietate pe numele acesteia, precum şi de constatare a unui drept de creanţă constând în contravaloare procurare hidrofor şi îmbunătăţiri la bucătăria de vară prin montare şi izolare pereţi în interior cu polistiren şi zugrăvit interior.
S-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă precizată şi cererea de intervenţie formulată de intervenienta I.M. cu privire la imobilul teren identificat prin CF. 1841 Ilva Mare, top. 1550/4.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de intervenienta I.M., având ca obiect petitele de uzucapiune de defunctul T.I. a terenurilor identificate prin CF. 2861 Ilva Mare, top. 2553 şi cota de 317/320 părţi din CF. 1050 Ilva Mare, top. 6380, 6381, 6383/2, 6384, 6385, 6390 şi 6392 şi includerea în succesiune după defunctul T.I. a acestor
imobile, precum şi petitele de partaj şi intabulare în CF. cu privire la acestea.
S-a respins ca neîntemeiate pretenţiile reclamantei, respectiv intervenientei I.M. de a se constata edificarea casei de locuit de pe terenul în litigiu fie de defunctul T.I. (a lui I.) împreună cu reclamanta T.A. (născută B.), fie de defunct împreună cu prima să soţie Tomi
Ana (fost căsătorită Trif) ori numai de către defunctul T.I. a lui I..
S-a dispus înscrierea în CF. pe numele reclamantei, a dreptului de proprietate asupra terenului, anexelor gospodăreşti şi bucătăriei de vară, atribuite acesteia cu titlu de succesiune şi partaj judiciar, în conformitate cu raportul de expertiză întocmit de expert R.I.. (f. 243-257), tabel de mişcare parcelară de la fila 249, cu corecturile aduse de instanţă, susmenţionate.
Restul suprafeţelor vor rămâne pe vechii proprietari.
S-a dispus radierea din CF. 910 Ilva Mare, top. 1550/2 a dreptului de uzufruct viager înscris în favoarea numitei G.S. (care este aceeaşi persoană cu G.S.), urmare a decesului acesteia survenit la data de 5.11.1960.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate, între reclamantă şi interveniente, până la concurenţa sumei mai mici, de 924 lei şi, în final:
Reclamanta a fost obligată să plătească intervenientei I.M. suma de 1.559 lei cheltuieli de judecată parţiale şi intervenientei C.A.M. suma de 692 lei, cu acelaşi titlu.
Intervenienta C.A.M. a fost obligată să plătească intervenientei I.M. suma de 1.559 lei cheltuieli de judecată parţiale.
Intervenienta M.I. a fost obligată să plătească intervenientei C.A.M. suma de 629 lei cu acelaşi titlu.
Prin decizia civilă nr. 132/A din 30 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud în dosarul nr. .../265/2006 s-a admis, în parte, apelul declarat de intervenienta I.M., împotriva sentinţei civile nr.705/2011, pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr..../265/2006,s-a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul:
S-a constatat că, în masă succesorală a defunctului T.I. (a lui I.), decedat la data de 02.10.2006, se include şi cota de 15/2560 părţi din terenul în suprafaţă de 23.062 m.p., înscris în c.f. nr.1050 Ilva Mare, nr. top. 6380, 6381, 6383/2, 6384, 6385, 6390 şi 6392, în valoare de 54 lei.
S-a constatat că valoarea totală a masei succesorale este de 70.468 lei;
S-a constatat că vocaţia succesorală a intervenientei I.M. este în cotă de 44/64 părţi(său11/16 părţi) şi a reclamantei T.A. este în cotă de în cotă de 20/64 părţi(său 5/16 părţi) din masa succesorală.
S-a atribuit reclamantei T.A. şi cota de 15/2560 părţi din terenul în suprafaţă de 23.062 m.p., înscris în c.f. nr.1050 Ilva Mare, nr. top. 6380, 6381, 6383/2, 6384, 6385, 6390 şi 6392, în valoare de 54 lei, urmând să fie rectificată înscrierea din cartea funciară nr.1050 Ilva Mare, în sensul menţionării reducerii cotei înscrise în favoarea reclamantei T.A., dobândită cu titlu de donaţie, de la 12/2560 părţi(1,5/320 părţi) la 9/2560 părţi şi înscrierea acesteia în c.f. cu titlu de moştenire şi partaj asupra cotei de 15/2560 părţi(adică 1,875/320 părţi).
Reclamanta a fost obligată să plătească intervenientei I.M. suma de 48.447 lei, cu titlu de sultă.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
S-au compensat parţial cheltuielile de judecată în apel, respectiv onorariile de avocat în întregime şi a fost obligată intimata T.A. să plătească intervenientei suma de 290 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, parţiale, în apel şi s-au respins restul pretenţiilor intervenientei privind cheltuielile de judecată în apel.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I.M. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Năsăud, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârilor recurate şi rejudecând admiterea cererii de intervenţie în interes propriu formulata de intervenienta I.M. şi obligarea reclamantei la plata sumei de 12.700 lei la care se adaugă taxa de timbru din recurs cu titlu de cheltuieli de judecata la fond, apel şi recurs reprezentând onorarii de avocat, taxa de timbru şi onorarii de expert.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea recurata este nelegala, motiv de casare prev.de art.7 şi 9 Cod proc.civ.
Prin sentinţa recurata instanţa a admis în parte acţiunea principala şi cererea de intervenţie în interes propriu formulata de intervenienta C.M. şi în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulata de intervenienta I.M.. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, care, i-a fost admis în parte.
Aceste hotărâri sunt profund nelegale.
O primă critică pe care o aduce hotărârilor recurate este aceea că decizia recurata cuprinde statuări contradictorii.
Prin cererea de intervenţie în interes propriu, intervenienta I.M. a solicitat să se constate că masa succesorală rămasă în urma def. său tată T.I. se compune şi din construcţiile constând din casa de locuit edificată pe terenul înscris în CF.nr.909 Ilva Mare top.1551/2, CF.nr.1897 Ilva Mare top.1552 şi 1553 şi CF.nr.2083 Ilva Mare top.1551/1. Deşi a solicitat să se constate că această construcţie a fost dobândită prin edificare împreună cu prima sa soţie, instanţa de fond a respins acest capăt de cerere în toate „cele 3 variante”, posibile de dobândire a dreptului de proprietate. Aceasta soluţie a instanţei de fond, chiar daca cuprinde mai multe variante posibile, este profund nelegală.
În considerentele sale, instanţa de apel a statuat că nu este corectă statuarea primei instanţei în sensul că dreptul de proprietate asupra casei l-au dobândit părinţii defunctului T.I. aceştia având doar un drept de creanţă, prezumţia de proprietate ca urmare a accesiunii, prevăzuta de art.492 din Codul civil de la 1864, fiind în favoarea proprietarului terenului -fila 27 alin. ultim). În continuarea considerentelor instanţa de apel a statuat că „ întrucât, prin sentinţa atacată cu prezentul apel, s-a constatat de prima instanţă că terenul, pe care este edificată casa, a devenit proprietar T.I., acesta a devenit, astfel şi proprietar al casei, cu titlu de accesiune, conform art.492 din Codul civil din 1864 şi nu cu titlu de edificare bun comun împreună cu prima soţie.
În final, constatând că defunctul ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei prin accesiune şi nu prin edificare, instanţa de apel a statuat că soluţia instanţei de fond de a nu include această construcţie în succesiune este legală şi temeinică.
Aceste statuari ale instanţei de apel sunt inacceptabile. Indiferent de titlul în baza căruia defunctul a dobândit dreptul de proprietate asupra acestei construcţii, aceasta trebuia inclusă în succesiunea acestui defunct. Atâta vreme cât tribunalul a statuat că această construcţie este proprietatea defunctului T.I., ea se include în succesiunea acestuia.
Temeiul de drept al dobândirii acestei construcţii reţinut de instanţa de apel în considerentele hotărârii sale, este consecinţa unei interpretări greşite a legii.
Din probaţiunea administrată în cauză a rezultat în mod cert că înainte de căsătoria sa, defunctul T.I. a început construcţia casei de locuit din litigiu în care urma să locuiască. La edificarea construcţiei au participat şi părinţii săi. In aceste condiţii, defunctul a dobândit asupra construcţiei un drept de proprietate cu titlu de edificare şi nicidecum de accesiune, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel. In favoarea părinţilor defunctului T.I. s-a născut un drept de creanţă reprezentând contribuţia lor la edificarea construcţiilor.
Potrivit dispoz.art.492 Cod civil, orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra.
Textul art.492 prezumă că aceste construcţii sunt „făcute". Cu alte cuvinte, titlul în baza căruia se dobândeşte proprietatea asupra construcţiilor este de edificare.
Chiar şi în ipoteza în care ar fi solicitat ca această construcţie să fie inclusă în masa succesorală cu titlu „de accesiune" este convinsă că instanţa le-ar fi respins cererea şi ar fi constatat că titlul în baza căreia defunctul a devenit proprietare „era de edificare".
In aceste condiţii construcţiile sunt proprietatea defunctului şi ele puteau fi incluse în masa succesorală a acestuia indiferent dacă erau dobândite cu titlu edificare sau accesiune.
Prin neincluderea acestor construcţii în masa succesorală a defunctului, intervenienta a fost prejudiciată. In final, în masa succesorală a defunctului a fost introdus terenul pe care sunt edificate construcţiile şi acesta a fost atribuit reclamantei care este a doua soţie a defunctului şi care nu are nici o contribuţie la edificarea acestei construcţii.
Evident că această soluţie a instanţei de fond şi a celei de apel sunt profund nelegale.
Modalitatea de partajare aleasă de instanţa de fond şi cea de apel este consecinţa unei aplicări greşite a dispoz. art. 736 şi 741 Cod civil.
In acest sens este de observat că toate imobilele terenuri care compun masa succesorală a defunctului T.I. i-au fost atribuite în natură reclamantei T.A., iar intervenienta a primit o sultă compensatoare.
Această modalitate de partajare este profund nelegală.
Potrivit dispoz.art.736 Cod civil, fiecare din coerezi poate cere partea sa în natură din mobilele sau imobilele succesiunii iar potrivit dispoz.art.741 Cod civil, la
formarea şi compunerea părţilor, trebuie saăse dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaşi natură şi valoare.
Potrivit acestor texte regula la partajul succesiunii este că acesta să se dispună în natura iar excepţia este prevăzuta în alin.2 din textul art.741 Cod civil. Terenurile care au fost incluse în succesiunea defunctului T.I. permit partajarea lor în natură fără să se dispună o fărâmiţare excesivă. In acest sens este de observat că terenul situat în intravilanul localităţii identificat cu nr.topo.1550, 1551, 1552 şi 1553 permit formarea a două loturi, unul de 1.598 mp., pe care sunt edificate construcţiile şi un lot de 2.191 mp., liber de construcţii. Ori, intervenienta recurentă a solicitat ca modalitate de partajare atribuirea unuia din cele două loturi propuse de altfel de către expert.
Deşi suprafaţa terenurilor permite partajarea lor în natură, instanţa de fond şi cea de apel au optat pentru modalitatea de atribuire în întregime a acestor imobile terenuri reclamantei şi obligarea acesteia la o sultă compensatoare. Această modalitate de partajare este profund nelegală prin prisma textelor invocate.
Recurenta, în calitate de fiica a defunctului T.I. are o cotă de moştenire de 11/16 părţi din succesiunea tatălui său. In aceste condiţii, aceasta era îndreptăţită să solicite chiar atribuirea în întregime a imobilelor ce compun averea autorului său. Cu toate acestea, instanţa de fond şi apoi cea de apel i-au atribuit imobilele în întregime reclamantei T.A., deşi aceasta are o cotă de moştenire de doar 5/16 părţi, şi din acest punct de vedere hotărârile recurate sunt nelegale şi netemeinice.
Statuările instanţei de apel în sensul că reclamanta ar fi îndreptăţită să i se atribuie întregi imobilele pe considerentul că aceasta nu are unde locui, sunt profund nelegale. In succesiunea defunctului nu au fost incluse construcţiile proprietatea acestuia. Pe cale de consecinţă statuarea instanţei de apel în sensul că „aceasta a locuit în casa din litigiu" excede obiectului pricinii. Statuarea putea fi avută în vedere doar în condiţiile în care construcţia era inclusă în masa succesorală.
Chiar daca instanţa de apel aprecia că reclamanta era îndreptăţită să i se atribuie terenul pe care este edificată construcţia din litigiu, era datoare să-i atribuie un lot în natură şi recurentei, atâta vreme cât, suprafaţa de teren inclusă în succesiunea defunctului permitea formarea a două loturi în natură.
Aşa cum a precizat şi prin motivele de apel, prin adoptarea acestei modalităţi de partajare, reclamanta a primit în tot şi construcţia proprietatea defunctului. Chiar dacă această construcţie va fi inclusă ulterior în succesiunea defunctului, probabil că instanţa de fond şi cea de apel se vor „inspira" din „teoria" dreptului de accesiune adoptata de instanţa de apel prin decizia recurata şi vor aprecia că această construcţie este proprietatea reclamantei, „dobândită prin accesiune ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului prin succesiune", iar defunctul are doar un drept de creanţa asupra acesteia. In succesiune se va putea introduce doar dreptul de creanţă. Este indiscutabil că recurenta nu va mai putea solicita atribuirea în natură a construcţiei, în condiţiile în care instanţele s-au pronunţat deja asupra unei viitoare atribuiri a acesteia.
Cu privire la modalitatea de partajare se impune a fi făcuta şi precizarea că, instanţa de fond a atribuit în întregime imobilele reclamantei motivând că intervenienta nu s-ar fi pronunţat în mod expres cu privire la modalitatea de partajare. Aşa cum a precizat şi prin motivele de apel, aceasta statuare a instanţei fondului este „eronata". Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat atribuirea în natura a acestor imobile, iar prin concluziile scrise nu a făcut altceva decât să reitereze poziţia cu privire la modalitatea de partajare exprimată pe întreg parcursul cauzei la instanţa de fond.
Intervenienta a fost privată de dreptul la apărare.
Prin cererea sa de intervenţie, intervenienta a individualizat imobilele care compun averea autorului său, prin riduri. Aceasta a precizat că, nu cunoaşte datele de carte funciara ale terenurilor din litigiu şi că le va indica după identificarea lor de către expertul numit în cauză. După depunerea lucrării de expertiză la instanţa de fond, instanţa „a omis" să pună în discuţia părţilor acest raport de expertiză. Fiind o probă încuviinţată şi administrată de instanţa de fond, aceasta era datoare să o pună în discuţia părţilor. Deşi a invocat acest motiv de nelegalitate, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra lui.
Hotărârea instanţei de apel cuprinde statuari contradictorii.
Instanţa de apel i-a reproşat intervenientei recurente că nu ar fi solicitat identificarea terenurilor situate în extravilanul localităţii şi că nu ar fi propus probe cu care să facă dovada dobândirii de către defunct a dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune asupra acestor terenuri. Statuarea instanţei de apel este eronată. Prin notele de şedinţa depuse în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2013 a solicitat identificarea acestor imobile, a indicat datele de carte funciară, ridurile, vecinătăţile şi posesorii faptici Cu toate acestea instanţa de apel a respins această cerere şi a respins şi cererea de probaţiune formulată în acest sens. In considerentele deciziei, instanţa de apel a statuat că intervenienta nu ar fi solicitat identificarea acestor imobile şi că nu ar fi propus probe în acest sens.
Aceeaşi cerere a formulat-o şi la instanţa de fond. Prin memoriul depus în instanţa de apel a precizat că instanţa de fond a omis să pună în discuţia părţilor raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul R.I... Evident că în aceste condiţii nu li se poate reproşa părţilor că nu ar fi solicitat completarea lucrării de expertiză atâta vreme cât, instanţa de fond a omis să pună în discuţia părţilor acest raport de expertiză.
Soluţia dată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta C.A., este profund nelegală.
Prin hotărârea dată, instanţa de fond a statuat că această intervenientă are un drept de creanţă reprezentând c/valoarea îmbunătăţirilor aduse casei de locuit. Atâta vreme cât instanţa de fond nu a inclus în masa succesorală această casă de locuit, statuarea în sensul că intervenienta are un drept de creanţă asupra acesteia, este profund nelegală.
Aşa cum a precizat şi prin motivele de apel, instanţa de fond a statuat în dispozitivul hotărârii că această intervenientă are un drept de creanţă de 7.027 lei asupra bucătăriei de vară şi anexe gospodăreşti şi asupra casei de locuit. În condiţiile în care instanţa nu a introdus în masa succesorală casa de locuit nu putea stabili dreptul de creanţă asupra acesteia. Şi cu privire la această împrejurare instanţa de fond s-a antepronunţat pentru un viitor litigiu.
Din probaţiunea administrată la instanţa de fond a rezultat în mod cert că această intervenientă nu a efectuat îmbunătăţirile pretinse prin cererea de intervenţie în interes propriu. Cu privire la această împrejurare, la ultimul termen de judecată a criticat expertiza întocmită în cauză solicitând instanţei să încuviinţeze completarea raportului de expertiză, sau să le încuviinţeze efectuarea unei noi lucrări. Deşi cererea era întemeiată, instanţa a respins-o şi a procedat la soluţionarea pe fond a cauzei.
Din probaţiunea testimonială administrată în apel a rezultat în mod cert că această intervenientă nu a adus nici un fel de îmbunătăţiri construcţiilor din litigiu. Din depoziţiile martorilor audiaţi în apel a rezultat că defunctul împreună cu intimata reclamanta ar fi edificat o bucătărie de vară care a ars într-un incendiu şi apoi ar fi fost refăcută de aceştia. Nici unul din martori însă, nu a declarat că intervenienta C.A. - M. ar fi executat lucrări de îmbunătăţiri la construcţiile din litigiu. Deşi avea posibilitatea să administreze probe în apel, această intervenientă nu s-a prezentat în instanţă.
Aşa cum a precizat şi la instanţa de fond, această intervenientă a formulat cererea cu rea credinţă. Iniţial, aceasta a declarat că ar fi cumpărat imobilele din litigiu de la defunct şi reclamantă. În momentul în care a fost interogată de instanţă cu privire la cuantumul preţului şi dacă acesta a fost efectiv achitat, intervenienta a declarat că nu a achitat nici o sumă de bani cu titlu de preţ defunctului. Din acel moment intervenienta şi-a schimbat radical poziţia susţinând că în realitate ar fi executat o serie de îmbunătăţiri la construcţiile din litigiu. Este de observat că aceasta a solicitat cu titlu de despăgubiri aceeaşi sumă pe care pretindea că ar fi achitat-o cu titlu de preţ.
Hotărârea recurată este nelegală şi cu privire la modul în care a soluţionat cererea de cheltuieli de judecată formulată de intervenienta I.M..
În acest sens este de observat că în considerentele hotărârii sale instanţa de apel a statuat că intimata T.A. a fost obligata doar la „o parte" din cheltuielile de judecată efectuate de apelanta I.M. deoarece aceasta a obţinut mult mai mult faţă de sulta acordată de prima instanţă. Această statuare a instanţei de apel este în dispreţul dispoz.art.276 Cod procedură civilă. Cuantumul cheltuielilor de judecată nu se determină în raport de „câştigul" obţinut în apel. Potrivit acestui text, când pretenţiile flecarei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. În speţă, apelul a fost declarat numai de către intervenienta I.M.. Pe cale de consecinţă instanţa nu putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată. In acest sens textul face vorbire de încuviinţarea pretenţiilor fiecărei părţi. Potrivit textului invocat, instanţa putea doar să admită în parte cheltuielile de judecată. Compensarea cheltuielilor de judecată sau admiterea lor în parte „in raport de cat a obţinut partea în apel" este profund nelegală şi este în dispreţul acestui text.
In ipoteza în care construcţia va fi inclusă în masa succesorală a defunctului se impune recalcularea sultei cuvenite reclamantei, în raport de cota sa de moştenire şi din aceste construcţii.
Raportat la motivele invocate, a apreciat că soluţia care se impune este de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond. Prin modificarea hotărârii în instanţa de recurs cu privire la componenta succesiunii ar fi prejudiciate părţile de un grad de jurisdicţie.
In ipoteza în care se va aprecia că această cauză poate fi soluţionată pe fond, a solicitat modificarea hotărârilor recurate şi în final admiterea recursului aşa cum a fost el formulat.
Acestea sunt considerentele pentru care a apreciat că hotărârile recurate sunt profund nelegale.
In ipoteza în care se va soluţiona pe fond recursul, a solicitat obligarea intimatei reclamantei şi la plata cheltuielilor de judecata la fond, apel şi recurs specificate şi justificate în petitul prezentului memoriu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reţine următoarele:
Obiectul acţiunii îl reprezintă stabilire masă succesorală, acţiune în constatare, nulitate, uzucapiune, partaj şi altele.
Valoarea obiectului acţiunii este de 70.468 lei (fila 979 verso dosar nr. 2946/265/2006 al Judecătorie Năsăud).
Această valoare nu a fost contestată şi nu s-a indicat nicăieri o altă valoare a obiectului acţiunii, nici la fond şi nici în apel.
Chiar şi timbrajul a fost stabilit la valoarea contestată de 43.161 lei (fila 69 vol. I dosar nr. .../265/2006 al Tribunalului Bistriţa Năsăud), aceasta fiind parte din valoarea obiectului acţiunii de 70.468 lei, aşa cum a fost investită instanţa, prin prisma dispoziţiilor art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, care dispun că cererea de chemare în judecată va cuprinde valoarea obiectului cererii, după preţuirea reclamantului.
O cotă de / din anexele gospodăreşti şi bucătăria de vară în valoare totală de 19.639 lei s-a constat a reveni reclamantei T.A. n. B., ca urmare a sistării comunităţii de bunuri.
Valoarea obiectului acţiunii este de 70.468 lei, deci sub 100.000 lei, prin urmare devin aplicabile dispoziţiile art. 2821 alin. 1 Cod procedură civilă care prevăd că „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la
100.000 lei inclusiv.“
Faptul că legat de aceleaşi bunuri s-au formulat mai multe petite nu face ca valoarea acestor petite să se cumuleze, pentru că petitele acţiunii privesc aceleaşi bunuri, deci au acelaşi obiect.
Instanţa de fond a indicat calea de atac ca fiind recurs, cale ce a şi fost exercitată de
parte.
Instanţa de apel a recalificat calea de atac la termenul din data de 08.06.2011 (fila 68 vol. I dosar nr. .../265/2006 al Tribunalului Bistriţa Năsăud) şi reţine că valoarea bunurilor este peste 100.000 lei, fără să indice de unde a reţinut această valoare.
Potrivit art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă tribunalul judecă, ca instanţă de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Art. 299 Cod procedură civilă prevede că hotărârile date fără drept de apel, cele date in apel, precum si, in condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţionala sunt supuse recursului şi că recursul se soluţionează de instanţa imediat superioara celei care a pronunţat hotărârea in apel.
Art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004 republicată, privind organizarea judiciară, prevede că „Apelurile se judeca in complet format din 2 judecători, iar recursurile, in complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor in care legea prevede altfel.“
Prin urmare, calea de atac în cauză este recursul iar nu apelul şi trebuia soluţionat de tribunal în complet de 3 judecători iar nu ca şi apel în complet de 2 judecători, cum greşit s-a procedat.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă cât şi al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 şi art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursul declarat de intervenienta I.M. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 30.10.2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pronunţată în dosar nr. .../265/2006, pe care o va casa şi va trimite cauza pentru rejudecare, ca recurs, la aceeaşi instanţă, Tribunalul Bistriţa Năsăud.
| ← Autoritate de lucru judecat. Existenţa triplei identităţi de... | Cale de atac. Calificare. Valoarea obiectului litigiului, în... → |
|---|
