Cheltuieli de judecată. Obligare la plată în lipsa culpei procesuale. Nelegalitate
| Comentarii |
|
Decizia civilă nr. 1043 din 3 noiembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 4340 din 13.06.2014 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins acţiunea formulata de reclamantul S.F.L. împotriva pârâtelor CASA JUDETEANA DE PENSII CLUJ şi CASA NATIONALA DE PENSII PUBLICE, ca rămasa fără obiect, pârâta Casa Judeţeana de Pensii Cluj fiind obligată sa achite reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că decizia R 92603/17.07.2012 prin care a fost respinsă cererea de pensionare a reclamantului cu motivarea că, nu sunt îndeplinite prevederile art. 52 din Legea nr. 263/2010 în sensul că, vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, a fost atacată de acesta cu contestaţie înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Cluj sub nr. 37286/22.08.2012, contestaţie care, nu a fost soluţionată în termen legal.
S-a mai reţinut că data fiind că prin decizia nr. 281720/14.04.2014 emisă de Casa Teritorială de Pensii Cluj a fost soluţionată favorabil cererea reclamantului, fiind admisă cererea de pensionare a acestuia pentru limită de vârstă, stabilindu-se o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1121 lei, începând cu data de 02.01.2014, acţiunea promovată de reclamant a rămas fără obiect, fiind respinsă ca atare.
In baza art. 451 şi urm. C.pr.civ., instanţa a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj să achite reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocaţial, justificate prin chitanţa depusă la dosar.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta CASA JUDEŢEANA DE PENSII CLUJ solicitând admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul neobligării CJP Cluj la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea apelului, pârâta a considerat nelegala obligarea CJP Cluj la plata cheltuielilor de judecata, având în vedere că s-a respins cererea reclamantului, nefiind astfel îndeplinite cerinţele art. 453 alin 1 din NCPC.
In susţinerea apelului s-a mai arătat de pârâtă că în mod eronat reclamantul a invocat tabelul; nr. 11 de la art.55 alin.1 Legea nr.263/2010, considerând ca avea dreptul la pensie începând cu data de 21.05.2012, deoarece acest tabel apare ca urmare a modificării Legii nr.263/2010 prin Legea nr.380 din 24.12.2013, aplicabila din 02.01.2014.
S-a mai invocat că prin Decizia nr. R92603/17.07.2012 CJP Cluj a respins cererea reclamantului pentru înscriere la pensie pentru limita de vârsta cu reducerea vârstei standard de pensionare pentru grupa I de munca, deoarece la data depunerii cererii (21.05.2012) acesta nu îndeplinea condiţiile de vârsta pentru a beneficia de pensie de limita de vârsta, ca urmare a reducerii pentru grupa I de munca.
În dezvoltarea susţinerii s-a arătat că înainte de a intra în vigoare Legea nr. 380/2013 prin care s-a modificat şi completat Legea nr.263/2010, vechimea în muncă realizată în grupa I s-a asimilat stagiilor de cotizare realizate în condiţii deosebite de muncă. (art.158 alin.1 Legea nr. 263/2010).
În legătură cu acest aspect a subliniat că potrivit art.39 alin.1 din HG nr. 257/2011 reducerea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate prin lege în condiţii deosebite de muncă se face corespunzător timpului efectiv lucrat în aceste condiţii, din vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 la lege, cu respectarea condiţiilor prevăzute1 la art. 55 alin. (1) lit. a) din lege.
A mai arătat pârâta că reclamantul a lucrat în grupa I de munca 15 ani, 4 luni şi 1 zi, astfel că, conform art. 55 alin.1 lit. a din Legea nr.263/2010 pentru 15 ani lucraţi în condiţii deosebite reducerea este de 3 ani din vârsta standard de pensionare de 65 de ani reclamantul ar fi avut dreptul la pensie de limita de vârsta cu reducerea vârstei standard de pensionare pentru condiţii deosebite de munca la vârsta de 62 de ani. Prin Decizia nr. 281720/17.10.2012 reclamantul a fost înscris la pensie de invaliditate ca urmare a Deciziei medicale nr.1956/26.07.2012.
Raportându-se la dispoziţiile art. 55 din Legea nr.263/2010 modificata prin Legea nr. 380/2013, pârâta a arătat că, potrivit tabelului 11 din lege, pentru 15 ani lucraţi în gupa I de munca, reducerea este de 7 ani 6 luni din vârsta standard de pensionare, astfel că reclamantul a îndeplinit condiţiile de trecere la pensie pentru limita de vârsta începând cu data de 02.01.2014 data intrării în vigoare a Legii nr.380/2013., motiv pentru care s-a emis Decizia nr.281720/10.04.2014 privind pensia pentru limita de vârsta.
Reclamantul S.F.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind netemeinic şi nelegal şi păstrarea sentinţei atacate ca fiind temeinică, legală şi imparţială şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pe care le va preciza.
Examinând hotărârea atacată cu luarea în considerare a criticilor din motivele de apel, a apărărilor din întâmpinare precum şi a dispoziţiilor art. 476-478 din N.C.P.C., Curtea apreciază că apelul este fondat, pentru motivele ce se vor prezenta în continuare.
Critica adusă hotărârii vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 453 al.1 din Noul cod de procedură civilă.
În aprecierea pârâtei, în mod greşit prima instanţă a reţinut îndeplinirea în cauză a cerinţei ce o implică textul legal arătat, respectiv culpa procesuală.
Critica este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin.1 din N.C.P.C.” partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
În cauză, acţiunea a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect, astfel că nu se poate vorbi de o pierdere a procesului, de către pârâtă, în sensul textului legal arătat.
Cu toate acestea, în situaţiile ca cea din speţă, când acţiunea este respinsă ca fiind rămasă fără obiect, cererea de cheltuieli de judecată a reclamantului nu poate fi, de plano, nici admisă, nici respinsă, ci se impune verificarea culpei procesuală, care reprezintă în cele din urmă, temeiul acordării cheltuielilor de judecată.
Din această perspectivă se impune şi în cauză o analiză a cauzei care a determinat soluţia pronunţată acţiunii de prima instanţă şi a momentului în care aceasta a intervenit.
In acest demers se impune a se avea în vedere atât dispoziţiile legale aplicabile la momentul emiterii deciziei de pensionare atacată, cât şi modificările legislative intervenite ulterior acestui moment, precum şi conduita părţilor raportat la aceste momente.
Este important de subliniat că decizia de pensionare a fost emisă la 17.07.2012, acţiunea a fost introdusă la 21 ianuarie 2014, iar cererea de pensionare a fost formulată la 21. 02. 2012.
De asemenea este relevant că deşi pârâtul a formulat la data de 22.08.2012 contestaţie acesta nu a fost soluţionată până la data introducerii acţiunii la instanţă.
Din analiza dispoziţiilor aplicabile la data emiterii deciziei de pensie atacată, respectiv art. 55 alin.1 din Legea nr. 263/2010, pentru situaţia reclamantului care a avut stadiu de cotizare în gr. I a de muncă de 15 ani, 4 luni şi 1 zi, reducerea vârstei standard de pensionare pentru beneficiul pensiei pentru limită de vârstă era de 3 ani. La data cererii de pensionare reclamantul avea vârsta de 56 ani, 1 lună şi 28 de zile, adică sub vârsta de 62 de ani cât era necesar pentru admiterea cererii de pensionare.
Doar prin Legea nr. 380/2013 cu intrare în vigoare la 2 ianuarie 2014, s-au adus completări art. 55 alin.1 lit. a din Legea nr. 263/2010, care în situaţia reclamantului, permitea reducerea vârstei de pensionare cu 7 ani şi 6 luni.
Raportat la această reducere, reclamantul putea solicita ieşirea la pensie la vârsta de 57 ani şi 6 luni pe care ar fi împlinit-o doar la 19 noiembrie 2013.
Se constată, că reclamantul a atacat decizia de pensionare invocând nu dispoziţiile legale aplicabile la momentul emiterii acesteia, ci dispoziţii legale mult ulterioare acelui moment.
Intr-o atare situaţie, nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor legale de către pârâtă la emiterea deciziei de pensionare atacate, consecutiv cu culpa procesuală în prezentul litigiu.
S-ar fi putut reţine culpa procesuală a pârâtei doar în situaţia în care aceasta nu ar fi emis o nouă decizie de pensie urmare a modificărilor legislative la care s-a făcut referire, ca urmare a unei noi cereri a reclamantului.
Or, în cauză, se constată că pârâta a emis decizia de pensionare potrivit noilor reglementări, chiar în lipsa unei noi cererii a reclamantului.
Faptul că contestaţia împotriva deciziei de pensionare atacată nu a fost soluţionată în termen nu este culpa pârâtei şi oricum acest lucru nu influenţează culpa pârâtei în introducerea acţiunii de către reclamant, faţă de cele deja arătate.
Se constată aşadar, că respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect nu are drept cauză culpa pârâtei, ci modificările legislative.
Pentru cele arătate se constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 493 alin.1 din N.C.P.C., astfel că apelul urmează a fi admis şi în baza art. 480 din N.C.P.C să schimbe în parte hotărârea atacată în sensul că respinge cererea de cheltuieli de judecată a reclamantului.
| ← Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5... | Îndreptare eroare materială. Judecare greşită ca şi... → |
|---|
