Autoritate de lucru judecat. Existenţa triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia nr. 1138 din 24 septembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 6170 din 3 iunie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 500 din 25.01.2001 a Judecătoriei Baia Mare pronunţată în dosarul nr.6645/2000, invocată de pârâţii B.V. şi B.P., C.G. şi C.M..
S-a respins cererea reclamantului L.I. având ca obiect obligaţia de a face.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 500 din
25.01.2001 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul nr. 6645/2000, s-a admis în parte acţiunea civilă precizată, introdusă de reclamantul L.I., împotriva pârâţilor B.C., B.V., C.G. şi L.D. şi în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să îi recunoască şi să îi respecte paşnica folosinţă a servituţii de trecere al cărei titular este reclamantul, în condiţiile în care aceasta a fost stabilită prin decizia civilă nr. 1007 din 11 decembrie 1996 a Tribunalului Maramureş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 820/1997 a Curţii de Apel Cluj. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la a permite efectuarea altor lucrări de amenajare. Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 1.153.000 lei cheltuieli de judecată.
Raportat la această sentinţă şi la prevederile art.1201 Cod civil, prima instanţă a reţinut că în speţă este îndeplinită identitatea de părţi, deoarece procesul se poartă între reclamant şi pârâţii din primul dosar, sau continuatorii lor.
Obiectul este acelaşi în ambele dosare: în primul dosar obiectul cauzei a fost „să permită să execut lucrările necesare pentru buna întreţinere a drumului situat pe terenul său”, iar prin precizarea de acţiune s-a detaliat obiectul, arătându-se că solicitarea este în sensul amenajării unei căi de acces de o lăţime de 3 m pentru a putea circula pe orice timp prin pietruirea drumului cu balast; în prezentul dosar, s-a solicitat obligarea pârâţilor să permită reclamantului „să realizeze lucrările necesare de consolidare, fără modificarea configuraţiei actuale a terenului”.
Referitor la cea de-a treia condiţie, ca pretenţia să fie întemeiată pe aceeaşi cauză, judecătoria a reţinut că în sensul art. 1201 Cod civil, prin cauză se înţelege fundamentul pretenţiei afirmate; cauza pretenţiei nu este dată nici de textul legal invocat, nici de mijloacele de dovadă ale situaţiei de fapt, ci reprezintă situaţia de fapt calificată juridic.
Aşadar, între cele două cauze, există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Prin decizia civilă nr. 230/A din 4 iunie 2014 a Tribunalului Maramureş, s-a respins apelul declarat de reclamantul L.I., în contra sentinţei civile nr. 6170 din 3 iunie 2013 a Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că prin decizia civilă nr. 1007/A din 11 decembrie 1996 a Tribunalului Maramureş, s-a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantei Lupan Hermina conform variantei I din expertiza topografică efectuată de expertul Zugravu Horia, peste terenurile proprietatea pârâţilor B.C. 11,7 m, L.D. 12,30 m şi T.O. 56 m.
In dosarul nr. 6645/2000 al Judecătoriei Baia Mare, reclamantul L.I. a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi să îi permită să amenajeze calea de acces la drumul public, pentru a putea circula pe orice timp, prin pietruirea drumului cu balast, lucrări necesare prin împietruire, deoarece drumul devine impracticabil pe vreme ploioasă şi iarna.
Judecătoria Baia Mare prin sentinţa civilă nr. 500 din 25 ianuarie 2001, a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor de a permite efectuarea altor lucrări de amenajare.
In prezentul litigiu, reclamantul L.I. a solicitat obligarea pârâţilor să îi permită să realizeze lucrările necesare de consolidare, fără modificarea configuraţiei actuale a terenului obiect al servituţii de trecere stabilite prin decizia civilă nr. 1007/A din 11 decembrie 1996 a Tribunalului Maramureş, în vederea accesului cu autovehiculul prin aplicarea unui strat de agregat pe întreg aliniamentul, fără realizarea unor săpături şi fără modificarea configuraţiei actuale a terenului, deoarece la ora actuală este în imposibilitate de a uza de dreptul de servitute în ceea ce priveşte accesul cu autovehiculul.
Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a reţinut că există tripla identitate de părţi, cauză şi obiect, motiv pentru care acţiunea a fost legal soluţionată în baza excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Impotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul L.I., solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului, reclamantul a susţinut că de la data rămânerii definitive a deciziei civile nr. 1007/A din 11.12.1996 a Tribunalului Maramureş, intimaţii l-au împiedicat să folosească servitutea de trecere, deşi au pus-o în executare în două rânduri.
Pe terenul pe care s-a stabilit servitutea, nu se poate circula decât în condiţiile în care terenul ar fi amenajat, respectiv pietruit, motiv pentru care a promovat prezenta acţiune, dar s-a înţeles greşit că ar dori să excaveze şi să pună în pericol clădirile din jur; reclamantul a dorit să amenajeze terenul pentru a fi circulabil, prin punerea unui strat de pietriş şi tasarea acestuia, neexistând nici un pericol pentru fondul aservit.
Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, au soluţionat cererea pe excepţie, reţinându-se excepţia autorităţii de lucru judecat, în realitate ea neexistând aşa cum este ea definită de art. 1202 cod civil şi de art. 166 C.pr.civ.
Părţile din prezentul proces sunt recurentul, iar pârâţi sunt B.V., B.P., C.G. şi C.M., iar în dosarul nr. 6645/2012 reclamant era recurentul, iar pârâţi erau B.C., T.O., B.V., C.G. şi L.D..
Actuala acţiune are ca obiect obligarea intimaţilor să îi permită să realizeze lucrările necesare de consolidare, fără modificarea configuraţiei actuale a terenului, obiect al servituţii de trecere prin decizia civilă nr. 1117/A/1996 a Tribunalului Maramureş dată în dosarul nr. 3387/1996 în vederea accesului, iar acţiunea din dosarul nr. 6645/2000 avea ca obiect obligarea pârâţilor să îi permită trecerea recurentului pe terenul lor la calea publică şi să îi permită să execute lucrări pentru buna întreţinere a drumului, situaţie în care nu există identitate de părţi şi de obiect.
Nu există nici identitate de cauză, fiindcă temeiul de drept al prezentei acţiuni sunt disp. art. 630 Cod civil, pe când acţiunea din dosarul nr. 6645/2000 avea ca temei de drept art. 617-618 Cod civil.
Potrivit practicii judiciare, nu se reţine autoritatea de lucru judecat atunci când se solicită periodic a se efectua lucrări de întreţinere a drumurilor ce fac obiectul servituţii, întrucât orice drum necesită reparaţii şi întreţinerea periodică în vederea utilizării lui în bune condiţii.
In subsidiar, recurentul a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului aşa cum a fost formulat, obligarea intimaţilor să îi permită recurentului să execute lucrările necesare de consolidare a terenului ce formează obiectul servituţii ca acesta să poată fi utilizat în condiţii normale.
Intimaţii B.V., B.P., C.G. şi C.M. prin întâmpinare depusă la dosar filele 12-14, au solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul, curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis.
Această reglementare a autorităţii de lucru judecat sub forma prezumţiei, vine să asigure din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.
Prima instanţă a reţinut, iar instanţa de apel a confirmat că actuala acţiune intentată de reclamantul L.I., împotriva pârâţilor B.V., B.P., C.G. şi C.M., având ca obiect obligarea pârâţilor să îi permită reclamantului să realizeze lucrările necesare de consolidare fără modificarea configuraţiei actuale a terenului obiect al servituţii de trecere stabilite prin decizia civilă nr. 1007/A/1996 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosarul nr. 3387/1996, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 630, 631 şi 634 Cod civil, nu poate fi primită deoarece se opune excepţia autorităţii de lucru judecat, raportat la acţiunea civilă înregistrată sub nr. 6645/2000 la Judecătoria Baia Mare, prin care reclamantul L.I. i-a chemat în judecată pe pârâţii B.C., T.O., B.V. şi C.G., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să îi permită să execute lucrările necesare pentru buna întreţinere a drumului situat pe terenul său, respectiv amenajarea unei căi de acces de o lăţime de 3 m pentru a putea circula pe orice timp prin pietruirea drumului cu balast, întemeiată pe dispoziţiile art. 616, 617, 618, 630 şi 634 Cod civil, capăt de cerere respins prin sentinţa civilă nr. 500 din
25.01.2001 a Judecătoriei Baia Mare.
După cum se poate observa, obiectul celor două acţiuni este identic, reclamantul urmărind prin ambele demersuri judiciare, acelaşi scop: amenajarea drumului pe care s-a instituit servitutea de trecere.
Cauza, respectiv temeiul juridic comun al celor două acţiuni, au fost art. 630 şi 634 în ambele acţiuni, în prima mai invocându-se şi art. 616, 617, 618 Cod civil, iar în a doua şi art. 631 Cod civil.
În ceea ce priveşte părţile, de asemenea în ambele acţiuni au fost aceleaşi, sau succesorii lor în drepturi.
Conform art. 166 C.pr.civ., excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţei de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 coroborat cu art. 312 alin.(1) C.pr.civ. (1865), se va respinge recursul declarat de reclamant împotriva deciziei tribunalului.
In baza art. 274 alin.(1) C.pr.civ. (1865), recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei în favoarea intimaţilor B.V. şi B.P. şi în sumă de 500 lei în favoarea intimaţilor C.G. şi C.M..
| ← Îndreptare eroare materială. Judecare greşită ca şi... | Cale de atac. Stabilire în funcţie de valoarea obiectului... → |
|---|
