Cale de atac. Calificare. Valoarea obiectului litigiului, în funcţie de preţuirea făcută de reclamant
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1269 din 23 octombrie 2014
Soluţia pprimei instanţe
Prin Sentinţa Civilă nr.1948/28.06.2013 a Judecătoriei Turda a admisă, in parte, cererea principala formulata si ulterior extinsa de reclamanta M.Z. in contradictoriu cu paratii B.S., S.M., B.I. B.R., B.I., L.D.F., B.L., S.M..
A admis, in parte, cererea reconventionala formulata si ulterior precizata de paratii B.S., S.M., B.I., B.R., B.I. si continuata de paratii B.D., L.D.F..
S-a dispus sistarea indiviziunii cu privire la imobilul din titlul de proprietate 9737 din 21 mai 2008, T 36, p. 4 de 2 ha si 3400 mp prin formarea a 6 loturi de intindere egala de cate 3900 mp din care un lot de 3900 mp se atribuie paratului B.I. si S.M. in cote egale de cate / parte fiecare, un lot de 3900 mp se atribuie paratilor B.D. si L.D.F. in cote egale de cate / parte fiecare, un lot de 3900 mp se atribuie paratului B.I. ( succesor defuncta B.C.) , un lot de 3900 mp se atribuie paratului B.S., un lot de 3900 mp se atribuie paratei B.R. si un lot de 3900 mp se atribuie reclamantei M.Z..
S-a respins solicitarea din cererea principala pentru sistarea starii de indiviziune prin atribuire imobilul din TP 9737 din 21 mai 2008, T 36, p. 4 de 2 ha si 3400 mp pe seama reclamantei, fara sulta.
S-a respins solicitarea din cererea principala si cererea reconventionala pentru sistare indiviziune prin atribuire in coindiviziune imobile terenuri din cele 3 titluri de proprietate in litigiu- TP nr. 973 6/21 mai 2008, TP nr. 9737/21 mai 2013, TP nr.1545/1041 din 8 iunie 2002( exceptie terenul din TP 9737 din 21 mai 2008, T 36, p. 4 de 2 ha si 3400 mp)
S-au compensat cheltuielile de judecata constand in onorarii avocatiale.
Au fost obligaţi paratii-reclamanti reconventionali sa plateasca in favoarea reclamantei suma de 1.682 lei cheltuieli partiale de judecata.
Considerente
Prin titlul de proprietate nr. 1545/1041 din 18 iunie 2002 pe seama reclamantei M.Z., a paratilor B.S., S.M., B.I., B.R., a numitei B.C., in prezent decedata, deces survenit la data de 7 noiembrie 1994 al carei succesor in calitate de fiu este paratul B.I., a numitului T.E. decedat, succesoarele acestuia fiind paratele B.L. si S.M. in calitate de fiice, a numitului
B.D. decedat la 8 februarie 2013, succesorii acestuia fiind paratii B.D. si L.D.F. in calitate de fii, s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 3 ha si 5400 mp din care in T 28, P. 72- suprafata de 1 ha si 7700 mp si in T 25, P. 26 - suprafata de 1 ha si 7700 mp; aceasta reconstituire a dreptului de proprietate s-a realizat pe seama titularilor lui in considerarea calitatii lor de succesori dupa defunctul T.I., fost proprietar.
Prin titlul de proprietate nr. 9736/21 mai 2008, depus la f. 165 dosar, pe seama reclamantei M.Z., a paratilor B.S., B.I., B.R. , a numitei B.C., a numitului B.D., s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 4300 mp in T 22, P. 139 dupa defunctul B.A. ca urmare a anularii titlului de proprietate initial emis, anulare mentionata in Hotararea nr. 306/24 aprilie 2008 emisa de Comisia Judeteana Cluj si dispusa prin sentinta civila nr. 4235/2007 a Judecatoriei Turda - titlul de proprietate nr. 1667/1160 din 8 august 2002.
Conform titlului de proprietate nr. 9737/21 mai 2008, depus la f. 166 dosar, pe seama reclamantei M.Z., a paratilor S.M., B.S., B.I., B.R., a numitei B.C., a numitului B.D., dupa defunctul B.A., s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 8 ha si 1400 mp din care suprafata de 1 ha, T6, P1/76, suprafata de 1 ha si 2700 mp, T16, P55, suprafata de 6300 mp, T19, p 36, suprafata de 5800 mp, T24, P3/34, suprafata de 8700 mp , T27, P 60, suprafata de 5800 mp, T28, P71, suprafata de 2 ha si 3400 mp, T36, P4, suprafata de 8700 mp, T31, P41 ,ca urmare a anularii titlului de proprietate initial emis, anulare mentionata in Hotararea nr. 306/24 aprilie 2008 emisa de Comisia Judeteana Cluj si dispusa prin sentinta civila nr. 4235/2007 a Judecătoriei Turda - titlul de proprietate nr. 1667/1177 din 8 august 2002, f. 115 , 166 dosar.
In vederea aprecierii cu privire la petitul de sistare a starii de indiviziune petit dedus judecatii aflat in litigiu, partile improcesuate avansand modalitati diferite de partaj, s-au administrat probe propuse deopotriva de catre partile litigante. In cauza s-a dispus efectuarea si a unor expertize tehnice judiciare in specialitatea topografie si evaluare proprietati imobiliare( expertiza topo, f. 215-220 dosar, expertiza evaluare imobiliara si raspuns obiectiuni expertiza evaluare imobiliara.
Parata S.M. prin raspunsurile la interogatoriul administrat la f. 56 dosar a mentionat ca terenurile din titlurile de proprietate in discutie dupa anul 1991 s-au folosit in cadrul unor Asociatii Agricole, ea personal aratand ca alaturi de fratele sau B.I. jr ca succesori ai tatalui lor B.I. aratand ca a folosit in acest mod o intindere de 1,84 ha pentru ca aceasta era suprafata ce corespundea cotei antecesorului lor primind astfel si dividende pentru jumatate din aceasta suprafata. Despre reclamanta s-a mentionat ca a fost inscrisa in Asociatia Agricola cu o suprafata de 2,45 ha ( detinand si o suprafata de 0,50 ha ca fost membru CAP ), despre suprafata de 2,45 ha sustinandu-se ca reprezenta si cota fratilor ei deoarece reclamantei ii revenea doar o cota de 1,84 ha si ca din Asociatia Agricola initiala “Centru Luna” reclamanta s-a transferat in alta Asociatie Agricola dar nu a putut preciza suprafata de teren cu care s-a realizat acest transfer; s-a mentionat ca nu a facut opozitie la suprafata mai mare cu care reclamanta a fost inscrisa pentru ca nu a fost intrebata in acest sens. Cu privire la perioada in care terenurile au fost in intregime in Asociatia Centru Luna, parata a mentionat ca acestea s-au folosit deopotriva, impreuna. In legatura cu amplasamentul suprafetei de 2,45 ha s-a aratat ca acesta se regaseste la locul “ pe Ses”. S-a sustinut si ca nu este de acord ca terenul in discutie, de “ pe Ses “ sa revina doar reclamantei si ca fiecaruia din coproprietari s-ar cuveni cota egala de cate 1/6 parte din fiecare din terenuri inclusiv din acest imobil.
Aceleasi sustineri au fost adoptate si de paratul B.I., fratele paratei S.M. conform interogatoriului administrat la f. 60 dosar, afirmand si ca s-a opus la folosinta suprafetei de 2,45 ha de catre reclamanta cand a aflat ca pretentiile acesteia vizeaza suprafata situata “ Pe Ses” considerand ca din toate imobilele din titlurile de proprietate , inclusiv din acesta din urma, cotitularilor le revine cota egala. Despre momentul iesirii reclamantei din Societatea Agricola A. Luna cu suprafata de 2,34 ha paratul B.I. a mentionat ca nu stie in ce mod a reusit acest lucru reclamanta si ca el nu a fost intrebat. Despre folosinta faptica a imobilului de “ Pe Ses “ paratul a mentionat ca nu se putea realiza in concret o folosinta clara , distincta cata vreme era in cadrul unei Asociatii Agricole si revenea in mod egal la toti coproprietarii astfel ca s-a apreciat ca toti coindivizarii au folosit terenurile modalitatea de imparteala corecta fiind aceea raportat la cotele de proprietate detinute .
Paratul B.I. prin raspunsurile la interogatoriu, f. 62 dosar a mentionat ca in calitate de titular al titlurilor de proprietate in discutie a intrat in Asociatie Agricola alaturi de ceilalti coprorpietari cu toate terenurile din aceste acte de proprietate doar cu o suprafata de 1,84 ha aceasta fiind corespunzatoare cotei sale de proprietate( pe aceasta suprafata primind si dividende fara a exista vreo specificare despre care teren anume este vorba, terenurile fiind insrise in mod egal in Asociatie), detinand in plus si o suprafata de 0,50 ha in calitate de fost membru cooperator. Despre reclamanta a mentionat ca nu cunoaste cu ce suprafata a fost inscrisa in Asociatia Agricola initial si nici cu ce suprafata s-a transferat ulterior, acest transfer realizandu-se fara consultarea celorlalti coproprietari, acesta fiind motivul pentru care nici nu a formulat opozitie. S-a mentionat ca terenul solicitat de catre reclamanta este amplasat la locul denumit” Pe Ses”, la soseaua principala si ca abia de 4-5 ani a aflat ca acesta este folosit de reclamanta desi nu este indreptatita modalitatea corecta de imparteala apreciindu-se a fi in cote parti egale d ecate 1/6 parte.
Paratul B.D. la interogatoriul ce a fost administrat pe seama sa la f. 64 dosar a mentionat ca terenul din litigiu, teren mostenit , a fost expolatat de catre coproprietari din anul 1991 in cadrul unor Asociatii Agricole si ca el personal a primit in acest mod dividende dupa o suprafata de 2,32 ha. Despre terenul exploatat in acelasi mod de catre reclamanta nu a putut indica intinderea, suprafata iar in ce priveste terenul din locul Pe Ses, terenul din litigiu, s-a aratat ca acesta trebuie impartit la toti mostenitorii si ca desi acest teren este folosit doar de catre reclamanta, dupa retragerea din Societatea Agricola A. Luna, aspect pe care nu l-a controlat la acel moment, acest fapt nu este corect , reclamanta nu are acest drept, dreptul de a folosi si exploata acest teren revenind tuturor fratilor astfel ca s-a mentionat se impune impartirea lui in mod egal, intre coproprietari.
La f. 66 dosar a fost administrat interogatoriul paratei B.R. care a sustinut ca toti coproprietarii din titlul de proprietate, inclusiv reclamanta, au folosit in cadrl Asociatiei Agricole intinderi egale de teren. Despre reclamanta s-a mentionat ca a folosit in acest mod teren de 2, 45 ha, in prezent folosindu-l exclusiv, teren situat la locul Pe Ses. Cu toate ca aceasta parata a mai sustinut si ca in familie a intervenit o intelegere in sensul ca reclamantei sa ii revina mai mult teren ca urmare a ingrijirii tatalui sau, s-a aratat ca aceasta intelegere nu a privit o imparteala efectiva a terenurilor.
Paratul B.S. la interogatoriul de la f. 67 dosar a mentionat ca el personal a folosit o suprafata de 1,83 ha in cadrul Asociatiilor Agricole din localitate despre reclamanta afirmand ca nu a stiut si nici nu cunoaste intinderea de teren pe care a folosit-o sau o foloseste stiind ca si in prezent aceasta foloseste teren in Asociatie. S-a specificat de acelasi parat ca dupa aprecierea sa reclamantei ii revine doar intinderea de 1,83 ha aspect pe care i l-a si comunicat personal dupa anul 1990 ( raspuns intrebarea pct 8) aceasta obtinand de la parinti si un imobil casa.
Reclamanta prin raspunsurile la interogatoriu, f.69 dosar a mentionat ca a fost vointa tatalui sau ca terenurile obtinute dupa casatoria cu mama sa sa ii revina ei existand si testament in acest sens( testament autentificat nr. 1114/1974 din 3 iunie 1974 eliberat de notariatul de Stat Local Turda, f. 85 dosar) ceilalti frati primind de la parinti immobile-case, gradini de case si animale.Despre transferul terenului de Pe Ses pe care ea, reclamanta, l-a realizat in alta Asociatie Agricola s-a mentionat ca a fost cunoscut de catre ceilalti coproprietari, care nu s-au opus, si ca acest teren figureaza in Registrul Agricol doar pe ea( in acest sens fiind si adeverinta si declaratia de la f. 83,84 dosar), platind si obligatiile fiscale aferente, anterior acestui transfer dividendele incasandu-se in mod egal pentru terenurile inscrise in Asociatie ( raspuns intrebare pct 12 ).Cu toate ca punerea efectiva in posesie s-a mentionat ca s-a realizat doar in anul 2002 ( procese verbael de punere in posesie, f.98, 114 dosar)reclamanta a afirmat ca a stiut despre amplasamentul concret al terenurilor anterior acestei perioade.
Martora G.A., angajata ca si contabil a Societatii Agricole C. Luna unde a detinut reclamanta teren imediat dupa desfiintarea fostului CAP si pana in anul 2003, a mentionat ca reclamanta a adus in acest mod in cadrul Societatii o suprafata de 2 ha si ceva de teren in extravilan fara a se putea indica exact amplasamentul, ca la acel moment se detineau doar adeverinte de proprietate si chiar daca erau mentionati mai multi titulari nu se proceda la o imparteala a terenului, la interpelarea celorlalti titulari ci se avea in vedere doar cererea de inscriere in cadrul Societatii Agricole.
Audiat la f. 79 dosar, martorul R.I., membru al Asociatiei Agricole A. Luna a reiterat acelasi aspect al luarii in considerare pentru inscriere in Asociatie si acordare de dividende a cererii de inscriere in Asociatia Agricola. Totodata ca membru al Comisiei de Fond Funciar martorul astfel audiat a sustinut ca la punerea efectiva in posesie nu s-a tinut cont de criteriul vechiului amplasament.
Martora O.I. audiat la f. 94 dosar, membru in Comisia Locala de Fond Funciar la momentul aparitiei Legii nr. 18 din 1991, a mentionat ca terenul de Pe Ses era teren mostenit dupa defunctul B.A., ca nu a participat la o punere efectiva in posesie a acestui teren cu toate ca a semnat procesul verbal de punere in posesie din noiembrie 2002 aferent acestui teren mentionand-o doar pe reclamanta pentru ca aceasta a motivate ca are nevoie de aceasta adeverinta la Asociatia Agricola unde folosea teren, Asociatie unde nu erau inscrisi si ceilalti coproprietari. In calitatea sa de membru al Comisiei de reimproprietarire martora a afirmat ca nici un moment nu i s-a comunicat de catre cei implicat intervenirea intre ei a unei modalitati de imparteala a terenului. Despre mentiunile din Registrul Agricol s-a mentionat ca se realizau in baza unor declaratii proprii, personale si ca se consemnau doar suprafata si Societatea Agricola unde erau folosite terenurile nu si amplasamentul efectiv al acestora.
Audiata la f. 96 dosar, martora T.D., angajata a Societatii Agricole A. Luna, a mentionat ca reclamanta si-a transferat o suprafata de 2,45 ha in aceasta societate agricola de la Societatea Agricola Centrul Luna unde a avut inscrisa initial aceasta suprafata de teren , la inscriere reclamanta prezentand adeverinta de proprietate( in care figurau si alti titulari) , un testament apreciat valabil cate vreme nu s-a prezentat o alta persoana care sa il conteste si o punere in posesie vizand amplasamentul acestui teren ca fiind la locul Pe Ses- 2,34 ha si la locul Tog - 11 ari (aceea datata 22 noiembrie 2002); ca atare s-a mentionat ca doar reclamanta a beneficiat de dividende aferente acestei suprafete de teren mentionandu-se ca eliberarea de dividende se realizeaza pe seama persoanei titulare a cererii de insriere in Societatea Agricola chiar daca exista si alti titulari ai terenului care insa nu sunt membri in cadrul respectivei Societati. Despre paratul B.I. jr s-a sustinut ca a devenit la randul sau membru al Societatii Agricole A. Luna insa cu teren situat in alt amplasament (fara a se putea specifica ca reprezenta parte din terenurile mentionate in titlul de proprietate eliberat pentru terenul de Pe Ses) si fara a solicita la randul sau dividende pentru terenul adus aport de catre reclamanta in aceeasi Societate Agricola. Cu toate acestea s-a invederat ca dupa iesirea reclamantei din Societatea Agricola paratul B.I. jr a afirmat, afirmatie ce a ramas la nivel de discutie , ca ar avea si el la randul sau parte din suprafata detinuta in Societatea
Agricola, la un moment dat, de catre reclamanta. Martora T.D. a mai afirmat ca din 2003 reclamanta a iesit din cadrul Societatii Agricole cu terenul in cauza, teren pe care il foloseste in particular aspect dedus din faptul ca acesta este cultivat si deci nu a rams nelucrat.
Conform actelor detinute de PriM. Luna, acte comunicate in copie la f. 117-160 dosar, punerea in posesie pentru terenul in discutie, suprafata de 2 ha si 3400 mp din T 36, P. 4, s-a realizat nu doar pe seama reclamantei ci si a celorlati titulari ai titlului de proprietate - proces verbal de punere in posesie 662/30 iulie 2002. Din copiile registrelor agricole aferente gospodariilor unora dintre partile improcesuate reiese ca suprafata cu amplasament Pe Ses, suprafata de teren in discutie, este inserata la pozitia familiei reclamantei, insa doar incepand cu anii 2010,2011 ( f. 128 dosar), in timp ce terenul din titlul de proprietate in discutie detinut de paratii B.D., B.I., B.S., S.M. este mentionat ca facand parte din Asociatia Agricola sau Asociatia Agricola C..
Din ansamblul probator astfel administrat, anterior amintit, s-a reţinut ca paratii au contestat o folosinta exclusiva a reclamantei cu privire la terenul de 2,34 ha din locul Pe Ses din T 36, P 4 aratandu-se fie ca nu au fost intrebati fie ca nu au controlat modul in care reclamanta a inteles a-si inscrie terenul in Societatile Agricole din localitate , aspect ce se coroboreaza cu declaratiile martorilor , martori care au sustinut ca nu erau interpelati si ceilalti cotitulari ai terenului la momentul inscrierii unuia din ei in Societatea Agricola, paratii mentionand chiar ca a existat o opozitie exprimata cu privire la aceasta modalitate de consemnare scriptica a terenului folosit de reclamanta ca fiind situat Pe Ses, aspect confirmat si de martora T.D. care a sustinut ca paratul B.I. jr a afirmat ca are si el parte din acest teren cu care reclamanta a inteles a se inscrie in Asociatie Agricola. Paratii au mai sustinut ca dividendele s-au incasat raportat la suprafata, la intinderea de teren detinuta fara a se cunoaste exact amplasamentul detinut de fiecare dintre ei deoarece fiecare detinea si detine in mod egal terenurile din titlurile de proprietate.
In ce priveste acest din urma aspect, amplasamentul concret al terenului, din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca o punere efectiva in posesie s-a realizat abia in anul 2002, anterior acestui moment amplasamentul nefiind astfel cunoscut in mod clar, fara echivoc (martorul R.I. afirmand chiar si ca la punerea in posesie nu s-a respectat cerinta vechiului amplasament, iar punerea in posesie in ce priveste terenul din litigiu, suprafata de
2,34 ha de la locul Pe Ses s-a efectuata ca atare pe toti cotitularii titlului de proprietate -proces verbal nr. 662/30 iulie 2002; despre procesul verbal de punere in posesie datat 22 noiembrie 2002 eliberat si intocmit doar pe seama reclamantei rezulta ca a fost intocmit din birou, fara o punere efectiva in posesie, pentru a-i servi acesteia la inscrierea in cadrul Asociatiei Agricole.
In legatura cu folosinta efectiva a terenului in cauza doar de catre reclamanta, dupa scoaterea acestui teren din Societatea Agricola, martora T.D. a afirmat doar ca a observat acest teren este lucrat, este cultivat, fara a arata expres daca reclamanta sau familia reclamantei au fost aceia care au realizat lucrarile agricole respective, din perceptii proprii sau perceptiile altor persoane.
In legatura cu mentiunile din Registrul Agricol vizand amplasamentul terenurilor detinute si ca atare folosite de partile litigante, este de retinut ca acestea se fac in baza unor declaratii proprii , personale a celor interesati, neavand ca atare o alta valoare decat aceea declarativa .
Chiar daca in cauza reclamanta a invocat existenta unui testament din partea antecesorului sau, defunctul B.A., instanta nefiind investita cu petit de dezbatere pe cale testamentara a mostenirii dupa defunctul B.A., cata vreme titlu de proprietate s-a eliberat pe toti mostenitorii acestuia, s-a procedat conform art.13 alin 3 Legea nr. 18/1991 republicata; totodata s-a invocat un partaj de ascendent, o intelegere de imparteala a averii inca din timpul vietii antecesorului partilor - raspuns interogatoriu reclamanta, pct 3, f. 69 dosar, insa in lipsa cerintelor de valabilitate impuse de art. 794-799 cod civil acest act juridic nu poate fi apreciat ca valabil si deci nici ca dovedit.
Conform art. 673 indice 9 Cod pr. civila la formarea si atribuirea loturilor instanta va tine seama dupa caz de acordul partilor, marimea cotei parti ce se cuvine fiecareia ori masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii din coproprietari inainte de a se cere imparteala au facut constructii, imbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Potrivit art. 741 alin 1 Cod civil rap. la art. 66 alin 2 Legea nr. 71/2011 „la formarea loturilor si compunerea partilor trebuie sa se dea la fiecare parte pe cat se poate aceeasi cantitate de mobile, imobile, de drepturi sau creante de aceeasi natura si valoare”.
In speta de fata in lipsa acordului partilor litigante raportat la modalitatea de partaj solicitata in cauza, anume atribuirea intregii suprafete de teren din litigiu de 2,34 ha pe seama reclamantei s-ar fi justificat in conditiile in care fie exista o disproportie a cotelor parti cuvenite copartasilor, disproportie favorabila reclamantei, fie s-ar fi dovedit in mod clar si fara echivoc folosirea in mod exclusiv a acestui teren de catre reclamanta, folosinta care sa nu reprezinte insa un abuz din partea acesteia, fie s-ar fi pus problema asigurarii unei continuitati a activitatii reclamantei si familiei acesteia datorita naturii unei ocupatii speciale a acestora .
Totodata, partajarea bunurilor trebuie sa se realizeze de regula, in natura, atribuirea intregului bun unuia din coindivizari fiind admisibila numai in masura in care impartirea in natura nu este posibila, deoarece imobilul nu este comod partajabil sau datorita faptului ca prin formarea de loturi s-ar ajunge potrivit dispozitiilor art. 741 alin 2 Cod civil la imposibilitatea realizarii destinatiei economice a acestuia (decizie Curte Apel Bacau, decizia civila nr. 756/2005). In acelasi sens s-a stabilit in practica judiciara ca ori de cate ori este posibila atribuirea in natura a bunului, prin formarea de loturi, folosirea acestei modalitati de partajare este obligatorie pentru instanta daca partile cer ca atribuirea sa se faca in natura deoarece fiecare copartas trebuie sa primeasca daca este posibil loturi apartinand aceleiasi categorii de folosinta si clasa de fertilitate astfel respectandu-se principiul inscris in art. 741 Cod civil si evitandu-se stabilirea unei sulte impovaratoare pentru parti.
Aspectul imposibilitatii partajarii in natura a imobilului din cauza nu transpare din concluziile expertizei topografice intocmite in cauza, expertul judiciar intocmind si varianta de partajare a terenului din cauza prin formare de loturi corespunzatoare cotelor de proprietate, varianta de partajare ca atare admisibila raportat la destinatia, configuratia si chiar intinderea imobilului din cauza. Astfel expertiza tehnica judiciara intocmita in cauza cuprinde ca si concluzie modalitatea de partajare, partajare apreciata posibila , a terenului de
2,34 ha din T 36, P 4 ,in 6 loturi a cate 3900 mp intindere fiecare, expertiza astfel intocmita nefiind contestata in cauza de catre partile improcesuate.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse instanţa a apreciat fondata si intemeiata solicitarea de partajare formulata in cauza prin cererile deduse judecatii deopotriva de catre partile litigante, modalitatea de partajare ce se va aprecia admisibila fiind aceea avansata de parati prin cererea reconventionala, cerere reconventionala ulterior precizata, in sensul partajarii imobilului de 2,34 ha din TP 9737 eliberat la 21 mai 2008, imobil amplasat in T 36, p. 4 prin formarea a 6 loturi de intindere egala de cate 3900 mp si tinandu-se cont de regulile devolutiunii succesorale legale astfel cum sunt prevazute de art. 650 si urm Cod civil ( dreptul comun in materie), un lot de 3900 mp se va atribui paratului B.I. si S.M. in cote egale de cate ^ parte fiecare, un lot de 3900 mp se va atribui paratilor B.D. si L.D.F. in cote egale de cate ^ parte fiecare, un lot de 3900 mp se va atribui paratului B.I. ( succesor defuncta B.C.), un lot de 3900 mp se va atribui paratului B.S., un lot de 3900 mp se va atribui paratei B.R. si un lot de 3900 mp se va atribui reclamantei M.Z..
In consecinta a fost respinsă pretentia din cererea principala pentru modalitatea de partajare concreta constand in atribuirea imobilului din TP 9737 din 21 mai 2008, T 36, p. 4 de 2 ha si 3400 mp pe seama reclamantei, , in natura, in intregime, fara sulta.
In ce priveste solicitarile din cererea principala si cererea reconventionala pentru sistare indiviziune prin atribuire in coindiviziune a imobilelor terenuri din cele 3 titluri de proprietate in litigiu- TP nr.9736/21 mai 2008, TP nr. 9737/21 mai 2013, TP nr.1545/1041 din 8 iunie 2002 (exceptie terenul din TP 9737 din 21 mai 2008, T 36, p. 4 de 2 ha si 3400 mp) aceste pretentii urmeaza a fi respinse cu motivarea ca partajul ca operatiune juridica, potrivit art. 728 si urm Cod civil raportat la art. 66 alin 2 L. 71/2011 pentru punerea in aplicare a L. 287/2009 privind Codul civil, presupune sistarea starii de indiviziune ori de coproprietate in sensul ca bunul (bunurile) stapanite in comun pe cote parti sunt impartite materialmente intre coproprietari fiecare devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau parti materiale din bun dintre cele ce formau anterior obiectul coproprietatii. In speta de fata prin pretentiile deduse judecatii in modul aratat anterior se tinde insa la pastrarea unei stari de indiviziune prin detinerea, atribuirea catre coindivizari ( coproprietari) a unor cote parti ideale din bunurile obiect al coproprietatii cea ce nu reprezinta esenta partajului.
Raportat la solutiile procesuale ce se vor pronunta in cauza in ce priveste pretentiile deduse judecatii de catre partile litigante, in baza art. 276 Cod pr. civila au fost compensate cheltuielile de judecata constand in onorarii avocatiale.
Intrucat partajul porfita deopotriva partilor improcesuate, in masura in care acest aspect se verifica raportat la cotele de proprietate detinute cu privire la imobilul din litigiu in baza art.277 Cod pr.civila se vor obliga paratii- reclamanti reconventionali sa plateasca in favoarea reclamantei suma de 1.682 lei cheltuieli partiale de judecata (taxa de timbru, onorarii expertiza) , in conditiile in care cheltuielile totale de judecata suportate cu acest titlu au fost de 5046 de lei, fiecaruia din titularii titlului de proprietate, respectiv succesorilor celor decedati, revenindu-le obligatia de a achita cota de 1/6 parte din aceste cheltuieli (o suma de 841 lei corespunzatoare acestei cote parti) iar reclamanta a achitat cu titlu de taxa de timbru si onorarii expertize o suma de 2523 lei.
Calea de atac
In cuprinsul acestei sentinţe, judecătoria indică calea de atac a apelului în termen de 15 zile de la comunicare.
Impotriva acestei sentinţe, declară cale de atac doar reclamanta, intitulând-o recurs.
La termenul de judecată din 22 noiembrie 2013, tribunalul, în complet de apel, stabileşte taxa judiciară de timbru datorată raportat la valoarea litigiului, indicată ca fiind de 123.520 lei făcând demersuri în vederea stabilirii situării terenurilor în intravilan sau extravilan, pentru a verifica această valoare (f. 36-37 dosar tribunal).
La termenul de judecată din 24 ianuarie 2014, faţă de valorile minime indicate în expertiza de evaluare imobiliară a Camerei Notarilor Publici pe anul 2010 (data înregistrării cererii de chemare în judecată), stabilind valoarea totală a terenului litigios la 76.734,41 lei (f. 53 din acelaşi dosar).
Raportat la această valoare, recalifică calea de atac ca fiind recurs şi o soluţionează ulterior în compunerea prevăzută pentru un complet de recurs.
Soluţia tribunalului
Prin decizia civilă nr. 285/3.04.2014 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat recursul declarat de M.Z. împotriva sentinţei civile nr. 1948/28.06.2013, pronunţată în dosarul nr. .../2009 al Judecătoriei Turda, care a fost menţinută în totul.
Recurenta a fost obligată să le plătească intimaţilor B.S., S.M., B.I. jr, B.D., Luduşan Dorina, B.I. sen suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Considerente
Textual, reclamanta M.Z. a solicitat să dispună sistarea stării de indiviziune asupra parcelelor de teren cuprinse în Titlul de Proprietate nr. 9736/21.05.2008 şi în Titlul de Proprietate nr. 9737/21.05.2008, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului extravilan în suprafaţă totală de 8 ha 5700 mp şi asupra parcelelor de teren cuprinse în Titlul de Proprietate nr. 1545/1041/18.06.2002, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului extravilan în suprafaţă totală de 3 ha 5400 mp, situat pe teritoriul localităţii Luna, în favoarea recurentei-reclamante, a pârâţilor de rând 1-5, a numitei B.C. şi numitului Ţilea Emil, prin formarea de 2 loturi şi atribuirea acestora astfel:
1. primul lot ce cuprinde terenul ce se identifică în Titlul de Proprietate nr. 9737/21.05.2008 în tarla 36, parcela 4, în suprafaţă de 23400 mp să fie atribuit în favoarea recurentei-reclamante fără plata vreunei sulte către ceilalţi coproprietari,
2. iar cel de-al doilea lot, cuprinzând toate celelalte parcele din titluri, în suprafaţă totală de 62300 mp + 35400 mp = 97700 mp să fie atribuit în coindiviziune în favoarea celorlalţi titulari din cele trei titluri de proprietate.
Aşa cum corect a constatat şi instanţa de fond, reclamanta a solicitat a-i fi atribuită parcela 4, în suprafaţă de 23400 mp din tarlaua 36 din Titlul de Proprietate nr. 9737/21.05.2008, urmând a restul parcelelor din cele două titluri de proprietate să rămâne în indiviziune.
Corect a înţeles, instanţa de fond că ce se doreşte este doar o aparentă sistare de indiviziune, pe care şi tribunalul o apreciază ca fiind incompatibilă cu dispoziţiile legale în materia partajului.
În susţinerea acestei variante de partaj reclamanta a invocat existenţa unui partaj voluntar, în urma căruia terenul de 2 ha şi 3400 mp. i-ar fi revenit, dar şi o folosinţă exclusivă a acestui teren cu acordul celorlalţi titulari din titlurile de proprietate.
Aceste susţineri au fost infirmate de probatoriul administrat în cauză, care a relevat că un partaj este exclus, iar cu privire la împrejurarea că reclamanta a intrat cu acest teren în Asociaţia Agricolă , a făcut-o aşa cum şi ceilalţi titulari ai titlurilor de proprietate au introdus alte terenuri în asociaţie, doar pentru a fi lucrate, dreptul de folosinţă şi exploatare a terenului de pe titlurile de proprietate revenind tuturor fraţilor.
Că este aşa a rezultat şi din declaraţia martorei G.A., contabil la Societatea agricolă
C. Luna care a arătat că la intrarea în asociaţie nu se proceda la o împărţire a terenului.
Aşa cum rezultă din documentele comunicate de Primăria Luna punerea în posesie asupra terenului în discuţie de 2 ha şi 3400 mp. s-a realizat nu doar pe seama reclamantei, ci şi a celorlalţi titulari ai titlului de proprietate.
Aşa cum se desprinde din art.673 ind.5 al.2 cod procedură civilă, partajul în natură constituie regula.
Câtă vreme nu s-a făcut dovada unui partaj voluntar şi nici a unei folosinţe cu privire la întreaga parcelă de 2 ha şi 3400 mp. din care să se poată contura ideea acceptării de către ceilalţi coproprietari de a-i fi atribuit acest teren, modalitatea de partaj solicitată de reclamantă nu poate avea fi primită.
Mai ales că, expertiza tehnică efectuată în cauză a relevat că raportat la suprafaţa terenului, destinaţia şi configuraţia acestuia este posibil partajul în natură prin formare de loturi şi atribuire a câte unui lot fiecăruia dintre titularii titlului de proprietate.
Neexistând nici un impediment, în mod corect, instanţa de fond a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul din TP 9737 din 21 mai 2008, T 36, p. 4 de 2 ha si 3400 mp prin formarea a 6 loturi de intindere egala de cate 3900 mp din care un lot de 3900 mp se atribuie paratului B.I. si S.M. in cote egale de cate ^ parte fiecare, un lot de 3900 mp se atribuie paratilor B.D. si L.D.F. in cote egale de cate ^ parte fiecare, un lot de 3900 mp se atribuie paratului B.I. ( succesor defuncta B.C.) , un lot de 3900 mp se atribuie paratului
B.S., un lot de 3900 mp se atribuie paratei B.R. si un lot de 3900 mp se atribuie reclamantei M.Z..
Faţă de acestea, constatând legală şi temeinică sentinţa civilă atacată, în temeiul art.312 cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de M.Z. împotriva sentinţei civile nr. 1948/28.06.2013, pronunţată în dosarul nr. .../2009 al Judecătoriei Turda.
In tem.art.274 cod procedură civilă, tribunalul a obligat recurenta să plătească intimaţilor B.S., S.M., B.I. jr, B.D., Luduşan Dorina, B.I. sen suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Recursul reclamantei împotriva hotărârii tribunalului
împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului de către tribunal.
In motivarea recursului ei, recurenta arată că legea este cea care reglementează calea de atac, aceasta nefiind lăsată la latitudinea judecătorului.
Prima instanţă a indicat calea de atac ca fiind apelul, în termen de 15 zile de la comunicare, iar reclamanta a declarat calea de atac în 15 zile şi a intitulat-o „recurs”, pentru a preîntâmpina o posibilă calificare a acesteia ca recurs, cu aplicarea sancţiunii specifice pentru nemotivare.
Obiectul litigiului îl constituie toate terenurile asupra cărora reclamanta a solicitat sistarea stării de indiviziune, iar, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. exp. L.N.A., valoarea acestor terenuri este de 514.225 lei. Deşi reclamanta a formulat obiecţiuni cu privire la această valoare, ele au fost respinse de prima instanţă, o altă valoare putând fi stabilită abia după administrarea în apel a unor probe noi şi nu prin adrese comunicate de primăria locului.
Potrivit valorii stabilite prin expertiza de evaluare, calea de atac, fără putinţă de tăgadă, este apelul, tribunalul recalificând în mod greşit ca fiind recurs, interpretând în mod greşit actul dedus judecăţii şi pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică.
Soluţionând calea de atac ca fiind recurs, tribunalul a încălcat şi normele privind compunerea instanţei.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 1, 3, 7,8 şi 9 Cod proc. civ.
Cererea de recurs mai cuprinde motive privind modul în care tribunalul a soluţionat calea de atac, însă acestea nu pot fi cercetate în prezenta cale de atac, întrucât, dacă urmează a fi admisă, se impune casarea şi trimiterea spre rejudecare a apelului către tribunal, iar dacă se apreciază că tribunalul a calificat corect calea de atac ca fiind recursul, prezenta cale de atac ar fi un recurs la recurs.
Restul motivelor vizează jurisprudenţa instanţelor apreciată de reclamantă ca fiind incidentă.
întâmpinarea din recurs
Pârâţii intimaţi B.S., S.M., B.I. jr, B.I. sen, L.D.F., B.D., prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pe motiv că în mod corect a fost calificată calea de atac de către tribunal ca fiind recurs, raportat la valoarea litigiului reţinută de instanţa de control judiciar.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 1 şi 3 Cod proc. civ., în care aceste pot fi încadrate, curtea apreciază că recursul nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, aşa cum s-a reţinut deja, prin sentinţa pronunţată de judecătorie, s-a indicat calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe ca fiind apelul.
Cu toate acestea, reclamanta a declarat o cale de atac intitulată „recurs”, motivând calificarea actului de procedură prin necesitatea de a preîntâmpina o posibilă anulare pentru nemotivare, explicaţie care nu subzistă, în condiţiile în care nimic nu o împiedica să motiveze apelul în termenul de 15 zile indicat în sentinţa obiect al său, fără să beneficieze de prevederile art. 287 alin. 2 Cod proc. civ., care-i permiteau să motiveze apelul până la prima zi de înfăţişare.
Este adevărat, însă, că instanţa de control judiciar trebuia să verifice calificarea căii de atac, chiar din oficiu şi, cu atât mai mult, atunci când se ridică semne de întrebare
asupra acestei chestiuni de drept.
Tribunalul, raportat la contradicţia dintre calificarea dată de prima instanţă căii de
atac şi cea dată de reclamantă prin cererea de declarare a acesteia, a efectuat cercetări
pentru a stabili valoarea obiectului litigiului.
Conform art. 112 Cod proc. civ., valoarea obiectului se face după preţuirea
reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
Reclamanta invocă în această ultimă cale de atac raportul de expertiză de evaluare pe care l-a contestat pe tot parcursul procesului şi de care prima instanţă nu a ţinut seama câtă vreme, având în vedere raportul de expertiză topografică, a format loturi egale ca suprafaţă şi valoare pentru terenurile asupra cărora a dispus ieşirea din indiviziune.
Inclusiv în calea de atac a apelului, reclamanta contestă valoarea stabilită prin raportul de expertiză, inclusiv situarea terenului în intravilan, acesta fiind motivul pentru care ezită în calificarea căii de atac, care, aşa cum rezultă din dispoziţiile coroB.te ale art. 282 şi 2821 Cod proc. civ., depinde de valoarea obiectului litigiului.
Tocmai pentru a stabili această valoare, necesară calificării căii de atac, tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, solicitând Primăriei comunei Luna să comunice dacă terenul este situat în intravilan sau în extravilan şi o copie a certificatului de atestare fiscală pentru stabilirea impozitului pe acesta, aşa cum rezultă din încheierea şedinţei publice din
22.11.2013 (f. 36-38 dosar tribunal). La adresa instanţei, primăria a răspuns în sensul că terenul este situat parţial în intravilan (f. 42-49).
Pentru că din înscrisurile comunicate de primărie nu rezultă valoarea de impunere a terenului şi dacă aceasta este sau nu apropiată de valoarea de circulaţie, tribunalul a avut în vedere expertiza de evaluare imobiliară a Camerei notarilor publici pe anul 2010, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată, pentru terenuri situate în intravilan, cu alte destinaţii decât curţi, construcţii, apreciind că valoarea totală a terenului litigios este de 76.734,41 lei şi raportat la această valoare punând în discuţie calificarea căii de atac.
Aşa cum rezultă din încheierea şedinţei publice din 24.01.2014, reclamanta nu a fost de acord nici măcar cu această valoare, contestând situarea terenului în intravilan (f. 53-54), apreciind, aşadar, că valoarea ar fi una chiar mai mică.
Reclamanta care a declarat calea de atac a arătat că lasă la aprecierea instanţei calificarea acesteia, doar intimaţii punând concluzii în sensul că ar fi vorba de un recurs.
Prin încheierea şedinţei publice din acelaşi termen, instanţa a recalificat calea de atac din apel (aşa cum a fost calificată de prima instanţă) în recurs (aşa cum a fost calificată de reclamantă).
Aşadar, valoarea obiectului cererii se stabileşte după preţuirea făcută de reclamantă, reclamanta, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa tribunalului, a susţinut o valoare inferioară sumei de 100.000 lei, acceptată de intimaţi şi instanţă, ea însăşi contestând raportul de expertiză de evaluare.
In aceste condiţii, în mod corect a calificat tribunalul calea de atac ca fiind recurs, nefiind încălcate nici normele privind compunerea instanţei, nici cele privind competenţa ei de a judeca un recurs în speţa dată.
Reclamanta susţine abia în actuala cale de atac o altă valoare raportată la toate terenurile din titlurile de proprietate, fără a fi invocat această împrejurare în faţa tribunalului, pentru a solicita acestuia să stabilească valoarea obiectului litigiului la o altă suprafaţă de teren, chiar având în vedere criteriul la care s-a raportat instanţa, respectiv grilele notariale, la care se face referire în prezentul recurs.
În ceea ce priveşte concluziile orale referitoare la recalificarea căii de atac şi stabilirea valorii în complet de doi judecători, sunt nefondate, aceasta fiind singura soluţie legală în temeiul căreia instanţa de control judiciar putea să stabilească criteriile necesare calificării căii de atac. Cu alte cuvinte, instanţa de control judiciar, având în vedere calificarea dată de prima instanţă căii de atac, a intrat în compunere de 2 judecători, dar, având în vedere contestarea de către reclamantă a acestei calificări, implicit prin titulatura dată cererii sale de declarare a căii de atac, a administrat probe pentru a stabilit valoarea obiectului, iar, după ce a stabilit că această valoare presupune o recalificare a căii de atac şi o altă compunere, s-a pronunţat în acest sens în compunerea corectă până la acea dată în care era, transpunând cauza apoi la complet de 3 judecători, ca urmare a recalificării căii de atac.
| ← Cale de atac. Stabilire în funcţie de valoarea obiectului... | Motive de apel. Respingerea cererii de chemare în judecată,... → |
|---|
