Calitate procesuală pasivă. Acţiune având ca obiect neconcordanţa dispoziţiilor capitolului IV din Legea nr. 329/2009
| Comentarii |
|
Interdicţia cumului pensiei cu salariul în sistemul bugetar, cu normele dreptului european, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Lipsa calităţii procesuale
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 927 din 8 octombrie 2014
Prin acţiunea civilă înregistrată sub dosar nr. .../100/2013 pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamantul M.D. a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr. 17, sector 5, pentru:
1. a se constata neconcordanţa/ neconformitatea prevederilor Cap.IV din Legea nr. 329/2009, prin care s-a instituit interdicţia cumulului pensiei cu salariul în sectorul bugetar, cu normele dreptului european în materie şi jurisprudenţa consacrată în domeniu a Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât, contrar dispoziţiilor imperative ale ar. 20 alin. 2 Cap. I Titlul II din Constituţia României, la situaţia reclamantului de pensionar pentru limită de vârstă al Ministerului Afacerilor Interne şi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată al Agenţiei Naţionale Antidrog, au fost aplicate reglementările sus citate ale Legii nr. 329/2009, în temeiul cărora i s-a suprimat/suspendat pensia de către conducerea Casei de Pensii Sectoriale a M.A.I. în perioada 1.01.2010- 31.08.2012, iar repunerea acesteia în plată s-a făcut numai din luna septembrie 2012, după ce, în prealabil, în 06.08.2012 reclamantul a demisionat din calitatea de angajat al A.N.A.
Se mai arată că în art. 20 alin. 2 al Cap. I Titlul II din Constituţia României, legiuitorul a statuat imperativ că în cazul unor neconcordanţe între reglementările legale naţionale cu normele dreptului european în materie, primează în aplicare acestea din urmă, ceea ce în situaţia reclamantului se impunea.
2. Obligarea pârâtului la plata retroactivă a pensiei pentru perioada 1.01.2010 -31.08.2012, perioadă în care dreptul la pensie al reclamantului a fost suprimat/suspendat.
Pentru justa şi deplina soluţionare a acestei cauze reclamantul a solicitat un punct de vedere preliminar de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene la întrebările punctuale ce le formulează, după cum urmează:
Prin reglementarea cumulului pensiei cu salariul în sectorul bugetar, conform prevederilor instituite în Cap. l IV din Legea nr.329/2009 sunt încălcate principiile fundamentale de drept unanim recunoscute în normele de drept comunitare europene vizând:
- egalitatea în drepturi şi nediscriminarea cetăţenilor europeni;
- predictibilitatea legilor şi respectarea drepturilor legal câştigate;
- dreptul la muncă şi creşterea calităţii vieţii oamenilor;
- dreptul la pensie şi proprietate privată;
S-a mai arătat că prin condiţionarea pensionarilor cumularzi din sectorul bugetar care au pensie mai mare de 1693 lei, de a opta între pensie şi salariu, s-a creat o situaţie de discriminare a acestora în raport cu pensionarii care obţin pensie până la suma de 1693 lei, întrucât aceştia pot cumula pensia cu salariul indiferent ce cuantum ar avea acesta.
Din expunerea de motive la proiectul de lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice reiese că Guvernul a invocat ca principal considerent/motiv la emiterea actului normativ înrăutăţirea situaţiei economice a României la unii indicatori macroeconomici, scăderea producţiei industriale, rata inflaţiei mai mare decât media Uniunii Europene, scăderea nominală şi încetinirea dinamicii creditului neguvernamental, creşterea deficitului de cont curent al balanţei de plăţi, scăderea produsului intern brut şi a exporturilor, creşterea deficitului privind execuţia bugetului general consolidat în semestrul I al anului 2009, ce ar contura imaginea unei crize economice profunde care poate pune în pericol stabilitatea economică a tării, şi prin aceasta, ordinea publică/siguranţa naţională.
Reclamantul a arătat că, din lecturarea acestui motiv/considerent reiese indubitabil că Guvernul României la fundamentarea reglementărilor din Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 se bazează exclusiv pe indicatori macroeconomici din care s-au desprins supoziţii cu efecte/consecinţe probabile, şi nu pe o analiză riguroasă de impact economic/financiar al acestor măsuri, care să cuprindă date exacte, rezultate din calcule precise, cu formularea unor concluzii certe, nesusceptibile de interpretări.
Raportat la situaţia reclamantului, s-a arătat că influenţele asupra veniturilor sale au fost dezastruoase, întrucât acestea i-au fost diminuate cu 2/3 prin suprimarea pensiei obţinute la limită de vârstă, după o vechime efectivă în serviciu ca ofiţer în cadrul structurilor operative din Ministerul Administraţiei şi Internelor de 35 ani, cinci luni şi 27 zile, numai în condiţii speciale de muncă.
S-a mai arătat că restrângerea drepturilor fundamentale menţionate anterior trebuia să se facă numai parţial şi pe perioadă determinată, iar nu prin suprimarea lor aşa cum imperativ se dispune în Cap. IV al Legii 329/2009.
In art.6 punctul 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale este recunoscut şi garantat dreptul la muncă persoanelor, care nu poate forma obiectul vreunei îngrădiri sau limitări, întrucât fiecare persoană este liberă să muncească, în măsura posibilităţilor sale fizice şi intelectuale pe care singură le poate aprecia.
In acelaşi timp, s-a mai arătat că afectarea unui drept de proprietate privată echivalează practic cu o expropriere, ţinând cont şi de faptul că dreptul la salariu şi dreptul la pensie reprezintă/înglobează un astfel de drept, întrucât este un interes cu valoare economică a unei persoane de drept privat, aşa cum se statuează în art. 1 paragraful I din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi în cauza Buchen contra Cehiei, soluţionată în 2002, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Corelativ, se reiterează principalele reglementări normative din Directiva 2000/78/CE vizând crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă în ţările Uniunii Europene, conform următoarelor paragrafe:
Pe fondul cauzei reclamantul a susţinut că după pensionare la limită de vârstă, conform Deciziei nr. 138580 din 23.03.2005 emisă de Casa de Pensii a M.A.I., a ocupat prin concurs funcţia de inspector de specialitate educaţie învăţământ în cadrul Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog al Judeţului Maramureş, încheindu-se şi semnându-se între reclamant şi conducerea Agenţiei Naţionale Antidrog, contractul Individual de Muncă pe durată nedeterminată nr. 1565618 din 31. X.2005.
In perioada noiembrie 2005 decembrie 2009 a cumulat pensia pentru limită de vârstă cu salariul obţinut în calitate de angajat al A.N.A, iar din ianuarie 2010 i s-a interzis acest cumul, fiind însă nevoit să rămână salariat la A.N.A., parcurgând întreaga ierarhie profesională şi atingând nivelul maxim în funcţie, inspector de specialitate gradul I, până în
6.08.2012 când a demisionat datorită persistenţei discriminării salariale negative între inspectorii de specialitate şi poliţiştii din cadrul A.N.A. şi a menţinerii refuzului conducerii M.A.I de a i se admite cumulul pensiei cu salariul, chiar şi după intrarea în vigoare a Legii 263/2010 când s-a regăsit în situaţia prevăzută de art. 118 alin.1 lit. a, coroborat cu art. 6 alin. 1 pct. I lit. a din această lege.
In data de 3 decembrie 2009 reclamantul a primit la locul de muncă corespondenţa poştală nr. 231800 din 24.09.2009 semnată de directorul Direcţiei Resurse umane din
Inspectoratul General al Poliţiei Române prin care i s-a pus în vedere să opteze în termen de 15 zile, între plata pensiei, dacă aceasta depăşeşte suma de 1693 lei, reprezentând salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, şi calitatea de angajat al Agenţiei Naţionale Antidrog, urmând ca în caz negativ să înceteze de drept raportul său de muncă eu acest angajator, stabilit în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată. Urmare acestei solicitări şi incertitudinii vizând cuantumul pensiei în urma preconizatei recalculări a acesteia pe principiul contributivităţii, în temeiul legii privind sistemul unitar de pensii publice care urma să intre în vigoare începând cu luna ianuarie 2010, a fost nevoit să opteze pentru rămânerea în funcţia ce o îndeplinea în cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog- Centrul de Prevenire Evaluare şi Consiliere Antidrog ai Judeţului Maramureş, precizând că pentru recâştigarea pensiei va intenta acţiune în justiţie la instanţele competente din ţară şi străinătate, conform înştiinţării nr. 20224110/3.12.2009, transmisă reclamantului prin fax. În acelaşi timp, în baza principiilor fundamentale de drept referitoare la egalitatea în drepturi, nediscriminarea cetăţenilor români, ca cetăţeni europeni, a solicitat şi plata lunară în continuare a unui cuantum din pensie la nivelul plafonului admis pentru pensionarii cumularzi, aşa cum este statuat în art. 17 alin. 1 din Cap. IV al Legii nr. 329/2009.
Reclamantul a mai arătat că, în calitate de pensionar cumulard de venituri/câştiguri băneşti obţinute din pensia de serviciu şi salariu în calitate de angajat al Agenţiei Naţionale Antidrog, s-a bazat pe certitudinea acestora, având în vedere că ele îşi au sorgintea in drepturi legal câştigate, conform unor reglementări normative apreciate ca stabile/predictibile, astfel că, în cursul anul 2007 a contractat două împrumuturi bancare in franci elveţieni, după cum urmează: în 16.02.2007 suma de 49345 CHF, din care avea de restituit suma de 41135,28 CHF, Sucursalei Baia Mare a VOLKSBANK România, avându-se în vedere pensia în cuantum de 3145 Ron şi salariu de la A.N.A. în cuantum de 1123 Ron, conform adresei Băncii creditoare nr.859/7.12. 2009; în 5.09.2007 suma de 16000 CHF, din care avea de restituit suma de 13760 CHF, Sucursalei Maramureş a BANCPOST România, avându-se în vedere pensia avută şi salariul obţinut în cuantumurile menţionate anterior, conform adresei Băncii creditoare nr.3407/14.12.2009.
Reclamantul a arătat că, după suprimarea pensiei, în condiţiile arătate anterior, a fost în imposibilitatea de a rambursa ratele lunare la cele două credite bancare, întrucât pensia reprezenta ponderea în veniturile sale, aşa cum se poate constata din cele două corespondenţe sus citate emise de băncile creditoare.
Dreptul la salariu şi dreptul la pensie sunt drepturi de sine stătătoare, care înglobează dreptul de proprietate privată, întrucât reprezintă un interes cu valoare economică al unei persoane de drept privat.
Suprimarea pensiei, în orice condiţii, echivalează cu încălcarea dreptului persoanei private de a se bucura netulburat de proprietatea bunurilor proprii.
În probaţiune, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive întrucât nu are raporturi juridice cu reclamantul.
Prin sentinţa civilă nr. 790 din 27 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. .../100/2013 s-a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de reclamantul M.D., ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (fost art. 234 TCE).
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş şi în consecinţă:
S-a respins acţiunea formulată de reclamantul M.D., împotriva pârâtei Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, ca fiind introdusă împotriva unei pârâte fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Examinând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, tribunalul a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 104 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 „ pensiile se stabilesc prin decizie a casei de pensii sau a casei sectoriale de pensii”.
HG 233/2011 privind activitatea, organizarea şi funcţionarea a caselor de pensii sectoriale, la art. 1 alin. 1 prevăd „ Casele de pensii sectoriale sunt structuri de specialitate cu personalitate juridică înfiinţate prin lege în subordinea Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Art.8 (1) lit. b) stipulează:„Casele de pensii sectoriale stabilesc drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege, emit decizii de pensionare ...”.
Decizia de suspendare a pensiei nr. 138580/29.12.2009 a fost emisă de Casa de Pensii a Ministerul Administraţiei şi Internelor-fila nr.19 dosar de fond şi nu a fost contestată de reclamant.
S-a reţinut că reclamantul nu a chemat în judecată Casa de Pensii sectorială a Ministerul Administraţiei şi Internelor, ci Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, care nu are calitate procesuală pasivă, nefiind organul emitent al deciziei de suspendare a pensiei şi nu poate fi obligată la plata retroactivă a pensiei reclamantului pe perioada suspendării dreptului la pensie.
Potrivit înscrisului de la fila nr.40 dosar de fond, Ministerul Finanţelor Publice a împuternicit Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj -Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş să întreprindă toate actele procedurale care se impun în prezenta cauză.
În consecinţă, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă şi a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M.D., considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
În mod eronat prima instanţă a respins ca inadmisibilă sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Apelantul menţionează că solicitarea sa avea în vedere patru întrebări punctuale din anexa nr.1 la acţiunea introductivă, şi nicidecum o singură întrebare, cum greşit s-a reţine în hotărârea apelată, care necesitau clarificări/interpretări a reglementărilor comunitar europene incidente cazului în speţă, nominalizate ca temeiuri de drept ale cererii de chemare în judecată, însă omise într-un mod regretabil a fi aplicate în cauză, deşi primatul lor este garantat de prevederile art. 20 alin. 2 Capit. I/Titlul II din Constituţia României.
În mod eronat prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate în întâmpinare de către pârât, prin mandatar.
Apelantul arată că decizia de suspendare a pensiei a fost contestată în justiţie şi a făcut obiectul dosarului nr.4982/100/2011, soluţionat prin respingerea ca nefondată a cererii de anulare a acestei decizii, conform sentinţei civile nr. 1284/28.06.2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş.
Împotriva sentinţei civile nr. 1284/28.06.2011 a Tribunalului Maramureş, s-a declarat recurs, ce a fost anulat de Curtea de Apel Cluj prin decizia civila nr.
4589/R/9.11.2011, deoarece a fost motivat tardiv, astfel încât sentinţa recurată a rămas irevocabilă.
Se mai arată că, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Ministerul Finanţelor Publice are ca principală atribuţie şi coordonarea acţiunilor care sunt în responsabilitatea guvernului, vizând: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, respectiv, Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv a celor de rectificare bugetare.
Intrucât prin legile bugetare anuale nu se alocă întotdeauna Ministerului Afacerilor Interne sumele de bani la nivelul necesarului pentru întregul exerciţiu bugetar, în vederea acoperirii deficitului la Casa Sectorială de Pensii ce fiinţează în cadrul acestui minister, ca parte componentă a deficitului existent la bugetul asigurărilor sociale de stat, respectiv pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti privitoare la drepturi băneşti recunoscute justiţiabililor, Ministerul Finanţelor Publice alocă fondurile adecvate acestor necesităţi la rectificările bugetare, prin proiectele de lege pe care le elaborează şi fundamentează, iar la finele unei execuţii bugetare include astfel de sume în proiectele legilor bugetare pentru anul următor.
In acest context, se arată că, chiar şi numai pentru acest motiv, deşi Ministerul Finanţelor Publice nu este implicat direct în raporturi juridice cu el, apreciază că se impune chemarea sa în judecată, ca reprezentant legal al pârâtului Statul Român, atât pentru opozabilitatea hotărârii cât şi pentru executarea acesteia, ceea ce justifică pe deplin drept calitatea sa procesuală pasivă în cauză.
Apelantul mai arată că, după epuizarea posibilităţilor legate de acţiune în justiţie vizând nelegalitatea deciziei de suspendare a pensiei a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, de această dată împotrivă Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, cuprinzând trei capete de cerere, depusă în 29.07.2013 la Registratura Secţiei I Civilă a Tribunalului Maramureş, deoarece la situaţia de pensionar pentru limită de vârstă al M.A.I şi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată al Agenţiei Naţionale Antidrog, i s-a aplicat, prin abuzul de drept al Statului Român, cea mai drastică măsură comparativ cu alţi pensionari cumularzi de salariu şi pensie, şi anume — suprimarea în totalitate a pensiei.
Apelantul mai precizează că la situaţia de pensionar cumulard nu s-au aplicat normele dreptului comunitar european invocate ca temei legal al acţiunii introductive, care trebuiau să primeze în aplicare, întrucât există neconcordanţe vădite între acestea şi reglementările legale naţionale cuprinse în Cap. IV al Legii nr. 329/2009, ce au constituit temeiul legal al suspendării pensiei sale de către conducerea Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I., contrar dispoziţiilor imperative ale art. 20 alin, 2 Cap. I /Titlul II din Constituţia României, prin care se statuează că în astfel de situaţii primează în aplicare reglementările comunitare europene.
In drept, s-au invocat disp. art. 267 alin. 1 Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, prevederile din dreptul comunitar european şi cazuistica CEDO/CJUE, art. 20 alin. 2 Cap. I/Titlul H din Constituţia României, art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.
Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, a formulat întâmpinare prin care a solicitat menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.
Analizând apelul formulat de reclamantul M.D., prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, se reţine că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, întrucât cererea de sesizare a acestei curţi se face numai în situaţia în care se pune problema interpretării sau validităţii unor norme comunitare concret indicate.
Întrebarea ce se poate adresa de instanţa naţională vizează exclusiv probleme de interpretare, validitate sau aplicare a anumitor norme de drept comunitar, iar nu aspecte legate de dreptul naţional sau elemente particulare ale speţei deduse judecăţii.
Întrebările cuprinse în anexa nr.1 la cererea de chemare în judecată nu respectă aceste imperative.
Se mai reţine că, astfel cum apelantul a probat în calea de atac, acesta a mai supus practic problema de drept a suspendării pensiei sale -prin decizia nr.138580/29.12.2009 a Casei de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor - şi cea a restabilirii situaţiei anterioare acestei decizii, jurisdicţiei instanţelor competente şi, prin sentinţa civilă nr.1284/28.06.2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr..../100/2011, rămasă irevocabilă , s-a respins contestaţia sa.
Apelantul în prezenta cauză a investit instanţa cu soluţionarea unui litigiu în contradictoriu cu Statul român, însă, în ceea ce priveşte suspendarea plăţii pensiei sale, se reţine că statul a acţionat prin Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice neavând într-adevăr calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În mod corect prima instanţă a reţinut că între apelant şi Ministerul Finanţelor Publice nu există raporturi juridice în virtutea cărora să se constate nelegalitatea deciziei de suspendare a plăţii pensiei reclamantului şi să se dispună obligarea intimatului la plata retroactivă a pensiei.
Întrucât prima instanţă a soluţionat în mod corect cauza reţinând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, urmează ca, în temeiul disp.art.480 alin.1 Cod. proc.civilă, să se respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.D. şi să se păstreze sentinţa primei instanţe.
| ← Masă succesorală. Partaj de ascendent. Confirmare de către... | Calitate procesuală pasivă. Acţiune având ca obiect anularea... → |
|---|
