Tranzacţie. Luare act. Hotărâre ce consfinţeşte învoiala părţilor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia nr. 1327 din 19 noiembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 3092 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei Vişeu de Sus, s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamanţii-pârâţi H.A. şi H.V.B. prin mandatar H.V., împotriva pârâtei-reclamante H.C. şi în consecinţă s-a constatat că în urma defunctului H.V., cu ultimul domiciliu în Borşa, decedat la data de 16 decembrie 2009, a rămas masa succesorală compusă din:
1.Cota de / parte din terenul în suprafaţă de 4000 mp, teren achiziţionat de defunct împreună cu pârâta-reclamantă H.C., cealaltă jumătate aparţinând acesteia. Terenul este situat la locul numit „Valea Secăturii” având valoarea totală de 80.000 lei, conform evaluării făcute de expert B.A..
2. Cota de / parte din casa de locuit situată în Borşa, str. V., nr. 25, bazin vidanjabil şi împrejmuire în valoare totală de 321.783 lei, din care demisolul în valoare de 57.560 lei a fost construit în întregime de către defunct şi constituie bunul lui propriu.
3. Cota de / parte din autoturismele marca Opel Zafira şi VW Golf II, remorca, neînmatriculate, aparat de sudură, maşina de tencuit, flex, cazan pentru fiert ţuică, o betonieră, în valoare totală de 26.600 lei.
S-a constatat că părţile sunt coproprietare asupra acestor bunuri, respectiv pârâta-reclamantă H.C. în calitate de soţie supravieţuitoare în cotă de H părţi conform art. 972 alin. 1 lit. „a” C. civ. şi reclamanţii-pârâţi H.A. şi H.V.B. în calitate de descendenţi ai defunctului, în cote de % părţi împreună.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune existentă între părţi şi s-a atribuit toate bunurile pârâtei-reclamante H.C., pe care a obligat-o să plătească reclamanţilor-pârâţi suma de 138.680 lei cu titlu de sultă, compensându-se cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin încheierea interlocutorie din 20 iunie 2011, acţiunea promovată de reclamanţi a fost admisă în principiu şi s-a constatat că în urma defunctului H.V., cu ultimul domiciliu în Borşa, decedat la data de 16 decembrie 2009, a rămas masa succesorală compusă din:
- cota de / parte din terenul în suprafaţă de 4000 mp situat în com. Moisei, cealaltă cotă de / parte aparţinând pârâtei -reclamante H.C.; valoarea terenului a fost stabilită prin expertiză la suma de 80.000 lei;
- cota de / parte din casa de locuit situată în Borşa, str. V., nr. 25 în valoare totală de 320.783 lei din care valoare demisolului reprezintă contribuţia exclusivă a defunctului, cealaltă cotă de / parte aparţinând pârâtei ca bun dobândit în timpul căsătoriei;
- cota de / parte din bunurile mobile, respectiv autoturismele marca Opel Zafira, Golf II, remorcă (toate neînmatriculate), aparat de sudură, maşina de tencuit, flex, cazan pentru fiert ţuică, o betonieră; valoarea bunurilor mobile a fost în general acceptată de către pârâtă şi nu s-au propus dovezi din care să rezulte o eventuală altă valoare. Astfel autoturismul Opel Zafira a fost estimat la 10.000 lei, autoturismul VW Golf II la 2800 lei, remorca la 2000 lei, aparatul de sudură la 300 lei, pikamerul la 500 lei, maşina de tencuit la 8000 lei, flex-ul la 500 lei, cazanul pentru fiert ţuică la 2000 lei, betoniera la 500 lei, valoarea totală a bunurilor mobile fiind de 26.600 lei.
Aşa cum s-a reţinut şi în încheierea de admitere în principiu, restul bunurilor enumerate în acţiune şi în cererea reconvenţională nu au fost dovedite că ar fi aparţinut defunctului.
Moştenitorii cu vocaţie succesorală asupra masei de împărţit reţinută mai sus sunt pârâta-reclamantă H.C. în calitate de soţie supravieţuitoare, care va culege un sfert de moştenire în baza art. 972 alin. (1) lit. „a” C. civ., întrucât vine în comun cu descendenţii defunctului. Cealaltă cotă de % din bunurile ce compun masa succesorală revine în indiviziune reclamanţilor H.A. şi H.V.B..
Cu privire la modul de partajare, s-a ţinut seama de cotele de care beneficiază părţile, precum şi de principiul partajării în natură a bunurilor, atunci când acest lucru este posibil. Astfel, pârâta-reclamantă H.C. are cota de jumătate parte din fiecare bun, deoarece acestea sunt achiziţionate în comun cu defunctul H.V., în timp ce acesta era în viaţă, iar pe lângă aceasta, pârâta-reclamantă a mai beneficiat de cota sa de H parte ca soţie supravieţuitoare.
În considerarea acestui fapt, toate bunurile rămase după defunct i-au fost atribuite în natură pârâtei, urmând ca reclamanţii să fie escontentaţi prin sultă în limita cotei lor de % părţi împreună din masa succesorală. În urma calculelor făcute de experţi cu privire la valoarea bunurilor, a rezultat că defunctul a construit în exclusivitate fundaţia casei în valoare de 57.560 lei, iar în comun cu pârâta a dobândit bunuri în valoare de 200.891,08 (1/2 parte din valoarea casei de locuit şi V parte din valoarea terenului).
Asupra acestor bunuri s-a dispus sistarea stării de coproprietate, bunurile urmând a fi acordate pârâtei-reclamante care va fi obligată la 138.680 lei cu titlu de sultă, cheltuielile de judecată compensându-se, hotărârea profitând tuturor în măsură egală.
Prin decizia civilă nr. 164/A din 16 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureş, s-a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi H.A. şi H.V.B., prin mandatar H.V. împotriva sentinţei civile nr. 3092/15.12.2011 şi a încheierii din 20.06.2011, pronunţate de către Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. .../2010, pe care a schimbat-o în parte în sensul că în componenţa masei succesorale rămase de pe urma defunctului H.V., decedat la data de 16.12.2009, casa de locuit situată în Borşa, str. V. nr. 25, în valoare de 274.800 lei intră în cotă de 1/1, bazinul vidanjabil în cotă de V, valoarea acestei cote de V fiind de 5.137,5 lei, împrejmuirile intră în cotă de V, valoarea cotei de V fiind de 18.354 lei, cealaltă cotă de V din împrejmuiri şi bazin aparţinând intimatei.
Următoarele bunuri mobile au mai intrat în masa succesorală în cotă de 1/1: autoturismul Opel Zafira în valoare de 10.000 lei, autoturismul Volkswagen Golf II, în valoare de 2800 lei, aparatul de sudură în valoare de 300 lei, maşina de tencuit în valoare de 8000 lei, flexul, în valoare de 500 lei şi betoniera, în valoare de 500 lei.
Bunurile mobile: cazan de fiert ţuică şi remorcă au intrat în masa succesorală în cotă de V fiecare, valoarea cotei de V din cazanul de fiert ţuică fiind de 1000 lei şi valoarea cotei de V din remorcă fiind de 1000 lei, restul cotelor de câte V din aceste bunuri mobile aparţinând intimatei.
S-a reţinut că valoarea masei succesorale este de 362.391,5 lei.
Echivalentul valoric al cotei de % ce le revenea apelanţilor-reclamanţi din masa succesorală, s-a stabilit la 271.793,63 lei.
Echivalentul valoric corespunde cotei de H din masa succesorală ce îi revenea intimatei-pârâte H.C. a fost în cuantum de 90.597,87 lei.
S-a dispus obligarea intimatei-pârâte H.C., la plata către apelanţii-reclamanţi, a sumei de 271.793,63 lei cu titlu de sultă, menţinându-se restul dispoziţiilor încheierii şi sentinţei, care nu contraveneau prezentei decizii.
Intimata H.C. a fost obligată la plata către apelanţi, a sumei de 3.890 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel, compensându-se restul cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele: analizând sentinţa civilă nr. 3092/15.12.2011 a Judecătoriei Vişeu de Sus şi încheierea din 20.06.2011, pe baza motivelor de apel formulate şi în considerarea dispoziţiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, a constatat că apelul este fondat pentru considerentele ce succed.
Apelanţii-reclamanţi au criticat încheierea din 20.06.2011, pronunţată
în baza art. 6736 Cod procedură civilă 1865 şi sentinţa civilă nr. 3092/15.12.2011 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, în ceea ce priveşte stabilirea corectă a cotelor de contribuţie ale defunctului H.V. şi ale soţiei supravieţuitoare, cu privire la imobilul situat în Borşa, str. V. nr. 25, împreună cu bazinul vidanjabil şi împrejmuirile şi cu privire la bunurile mobile: autoturism Opel Zafira, autoturism Volkswagen Golf II, remorcă, aparat de sudură, maşină de tencuit, flex, cazan de fiert ţuică şi o betonieră, solicitând a se constata că întră în masa succesorală aceste bunuri în cotă de 1/1 parte, cotele de succesiune fiind de % în indiviziune pentru apelanţii-reclamanţi şi H pentru soţia supravieţuitoare - intimata-pârâtă
H.C.. Apelanţii au criticat de asemenea modalitatea de atribuire a bunurilor, solicitând atribuirea în natură către apelanţi a imobilului situat în Borşa str. V. nr. 25, împreună cu bazinul vidanjabil şi împrejmuirile.
In conformitate cu dispoziţiile art. 295 alin. (1) Cod procedură civilă 1865, instanţa de apel a verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
In aplicarea principiului „Non reformatio inpejus”, apelanţilor nu li se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată (art. 296 Cod procedură civilă 1865, teza finală).
Efectul devolutiv al apelului este limitat de regula: „tantum devolutum quantun apellatum”, ce semnifică faptul că, expresie a principiului disponibilităţii, instanţa de apel a procedat la o nouă judecată asupra fondului numai în limitele criticiilor formulate de apelanţi, adică dacă hotărârea primei instanţe este atacată numai parţial, referitor doar la soluţia dată unor capete de cerere, ceea ce nu s-a atacat trecând în puterea lucrului judecat şi de asemenea, efectul devolutiv al apelului mai este limitat de regula: „tantum devolutum quantum judicatum”, această regulă semnificând faptul că instanţa de apel este chemată să verifice numai ceea ce s-a judecat în primă instanţă, neputând fi făcute cereri noi ori modificate elementele pe care aceasta le-a avut în vedere la darea soluţiei.
Prin urmare, analiza sentinţei în apel a avut loc în limitele criticilor formulate prin motivele de apel formulate în termenul prevăzut de lege şi cu aplicarea principiului „non reformatio in pejus”, apelanţilor neputându-li-se crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată, intimata neformând cerere de apel sau cerere de aderare la apel.
In ceea ce priveşte cererile în probaţiune formulate în apel, s-a reţinut că apelanţii au renunţat la a solicita administrarea probei cu expertiza merceologică în apel, renunţând la a solicita audierea în apel a expertului P.F..
In ceea ce priveşte proba cu expertiza în specialitatea evaluare imobile, instanţa de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele Codului de procedură civilă 1865, pentru a încuviinţa administrarea acestei probe în apel, având în vedere împrejurarea că în faţa instanţei de fond, apelanţii, asistaţi, respectiv reprezentaţi de avocat, au arătat că lucrarea de expertiză fiind finalizată, nu au avut de formulat obiecţiuni cu privire la aceasta, aspect consemnat în încheierile de şedinţă din 4.04.2011 şi 14.06.2011, precum şi având în vedere motivele de apel formulate în termen legal.
In ceea ce priveşte criticile din motivele de apel vizând componenţa masei succesorale, respectiv cota în care bunurile ce compun masa intră la partaj, au fost reţinute următoarele aspecte:
Din probele administrate, a rezultat că defunctul H.V. a decedat la data de 16 decembrie 2009 (certificat de deces după actul de deces nr. 1840/16.12.2009 fiind depus la fila 3 în dosarul de fond). Apelanţii H.V.B. şi H.A. sunt copiii defunctului din prima căsătorie. Prin sentinţa civilă nr. 2648/21.11.2001, pronunţată în dosarul Judecătoriei Vişeu de Sus nr. 2804/2001, a fost desfăcută căsătoria dintre H.V. şi H.C.M., mama apelanţilor şi prima soţie a defunctului H.V.. In considerentele acestei sentinţe de divorţ s-a reţinut că cei doi soţi nu mai locuiau împreună în ultimii trei ani anteriori pronunţării divorţului. Intimata
H.C., potrivit susţinerilor acesteia, l-a cunoscut de defunctul H.V. în anul 2003, an din care au convieţuit împreună. Intimata H.C. s-a căsătorit cu defunctul H.V. în anul 2005, în data de 10 decembrie Din probele administrate a rezultat că imobilul casă de locuit situat în Borşa, str. V. nr. 25, era deja edificat şi acoperit la data de 10 decembrie 2005, data căsătoriei intimatei cu defunctul H.V..
Certificatul de urbanism nr. 42/2.02.2004 a fost emis pe numele lui H.V. pentru construirea casei de locuit din V., Borşa, iar autorizaţia de construire nr. 17/3.02.2004 a fost de asemenea emisă tot pe numele lui H.V. pentru casa de locuit din V., Borşa. La dosarul de fond s-au depus fotocopii datate 5.01.2005, în care este fotografiată casa în litigiu, ridicată şi acoperită la acea dată. Proba nu a fost contestată de către intimată.
Pentru perioada convieţuirii defunctului H.V. cu intimata H.C., anterioară căsătoriei ce a avut loc în 10 decembrie 2005, sunt de reţinut următoarele:
În raporturile dintre concubini, izvorul coproprietăţii nu poate fi decât convenţia părţilor, fie ea expresă sau tacită, însă doar cu condiţia că aceasta să fie neechivocă. Inexistenţa unei convenţii de dobândire în comun a bunurilor concubinilor nu este demonstrată în principal de absenţa instrumentului probator în acest sens, respectiv a unui înscris, presupunându-se în mod justificat, că relaţia apropiată dintre concubini a împiedicat, din punct de vedere moral, preconstituirea unor acte, ci de faptul că nu s-a făcut acea dovadă certă şi de netăgăduit că cei doi concubini au intenţionat să achiziţioneze în proprietate comună acele bunuri. Regimul juridic al bunurilor dobândite de către soţi nu este aplicabil şi concubinilor.
Prezumţia comunităţii de bunuri prevăzută de art. 30 din Codul familiei, nu li se aplică decât soţilor, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia. În cazul bunurilor dobândite în timpul concubinajului de către unul dintre concubini, acest fapt are natura juridică a proprietăţii exclusive sau a proprietăţii comune pe cote-părţi, în măsura în care este dovedită existenţa acesteia, şi nicidecum a coproprietăţii devălmaşe, specifică raporturilor de căsătorie. Potrivit dispoziţiilor de drept comun ce reglementează proprietatea comună pe cote-părţi, partea care se pretinde proprietar trebuie să facă dovada proprietăţii indivize în mod distinct, în raport de fiecare dintre bunurile pretinse.
Simpla împrejurare că o persoană a contribuit cu o sumă de bani la dobândirea unui bun, nu duce la recunoaşterea, în favoarea acesteia, decât a unui drept de creanţă împotriva concubinului pe numele căruia s-a dobândit imobilul, şi nu a unui drept de coproprietate.
În speţă, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, coroborat cu susţinerile părţilor, a rezultat că imobilul casă de locuit situat în V., Borşa, era terminat şi acoperit la data de 10.12.2005, data încheierii căsătoriei cu intimata H.C..
Defunctul H.V. era constructor de meserie, aşa cum rezultă din probele administrate. Astfel, martorul O.S. a declarat că l-a cunoscut pe defunct, acesta era constructor de case, el preluând şi executând împreună cu echipa lui casa de la fundaţie şi până la terminare. De asemenea, defunctul executa lucrări de finisare interioară şi exterioară. Martorul O.S. a arătat că a lucrat în aceeaşi echipă cu defunctul şi are cunoştinţă de faptul că acesta a prestat muncă până în anul în care a decedat. Martorul T.G. a arătat că a lucrat la casa de locuit rămasă de pe urma defunctului H.V., ridicându-i primul nivel, fiind plătit de către tatăl defunctului, H.V.. Martorul M.F. a arătat că a ridicat nivelul de sus al casei, la cererea defunctului H.V. şi tot de către el a fost plătit. Martorul P.G. a arătat că în anul 2004, a participat la ridicarea unui nivel al casei de locuit. Erau deja ridicaţi stâlpii, iar martorul a executat pereţii din bolţari albi. Pentru munca depusă, a fost plătit de defunctul H.V., care ia pus la dispoziţie şi materialul.
Expertul P.F. a arătat că imobilul casă de locuit a fost început în 2003, partea de demisol existând deja înainte de începerea proiectului şi executarea locuinţei, înainte de anul 2003. In februarie 2004 s-a obţinut autorizaţia de construire şi s-a continuat ridicarea construcţiei. Până în anul 2005, imobilul era ridicat complet, tencuit în interior şi exterior, parţial ridicată fiind şi şarpanta din lemn.
De asemenea, existau montate reţelele de curent, apă, canal şi reţeaua de coloane de încălzire. Din anul 2005 s-au început lucrările de finisaj. În anul 2006 s-a executat bazinul vidanjabil pentru colectarea apelor menajere.
În anii 2008 şi 2009 s-au executat împrejmuirile. Martorul T.S., audiat de instanţa de apel a arătat că defunctul H.V. a început construirea casei în perioada convieţuirii cu prima soţie, prin anul 1992, martorul T.S. fiind angajat de către defunct pentru a turna planşeul peste demisol. Martorul T.S. a declarat că în anul 2005 când defunctul şi H.C. au venit în ţară din Italia, casa era deja ridicată, acoperită şi tencuită, de asemenea erau puse uşile, geamurile, exteriorul casei arătând şi în prezent aşa cum arăta şi în 2005 când cei doi au venit din Italia. Martorul H.N. audiat în apel, a arătat că defunctul, de meserie a fost constructor. In vara anului în care a decedat, defunctul i-a spus acestui martor că intenţionează să lase casa fiului său şi să întocmească un înscris în acest sens.
Defunctul H.V. figura din 1996 în registrul agricol al Oraşului Borşa cu casa de locuit din V. nr. 25, în construcţie. Intimata H.C. a recunoscut la interogatoriul administrat în apel că în momentul căsătoriei cu defunctul, casa de locuit era ridicată în roşu şi era acoperită. Din analiza ansamblului materialului probator administrat, coroborat cu susţinerile părţilor, a rezultat că imobilul casă de locuit situat în V. nr. 25, era finalizat la momentul încheierii celei de a doua căsătorii a defunctului H.V., cu intimata H.C., iar intimata nu a făcut dovada existenţei unei convenţii neechivoce de dobândire în comun a acestui imobil pentru perioada anterioară încheierii căsătoriei, în care părţile au trăit în concubinaj, perioadă în care nu se poate aplica prezumţia de comunitate. Aşa fiind, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului H.V., casa de locuit se impune a fi inclusă în cotă de 1/1. În ceea ce priveşte bazinul vidanjabil, edificat în 2006 şi împrejmuirile edificate în 2008-2009, acestea fiind construite sub durata căsătoriei cu intimata, au regimul juridic de bun comun, intrând în masa succesorală în cotă de V, restul cotei de V aparţinând intimatei.
În ceea ce priveşte situaţia autovehiculelor, din probele administrate a rezultat că autovehiculul Opel a fost achiziţionat de către defunct în 20.12.2004, conform certificatului de proprietate depus la dosar în apel. Martorul M.G. a declarat că defunctul H.V. a cumpărat un autoturism Opel Zafira, cu banii scoşi de acesta din bancă, în perioada în care acesta stătea cu H.C.. Intimata H.C. a declarat la interogatoriu că ambele maşini au fost cumpărate în perioada concubinajului: un Opel Zafira şi un Golf. Nici în privinţa autovehiculelor intimata nu a făcut dovada unei convenţii neechivoce de dobândire în comun în perioada concubinajului. Nu s-a făcut dovada certă şi de netăgăduit că cei doi concubini au intenţionat să achiziţioneze în proprietate comună aceste două autovehicule, împrejurare în care autovehiculele întră în masa succesorală în cotă de 1/1. În ceea ce priveşte bunurile mobile reprezentate de: aparat de sudură, maşină de tencuit, flex şi betonieră, aceste bunuri mobile fiind destinate desfăşurării meseriei de constructor practicate de către defunct până la deces, având în vedere dispoziţiile art. 31 lit. c) din Codul familiei, care arată că nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ, bunurile destinate exercitării profesiunii unuia dintre soţi, vor intra în masa succesorală în cotă de 1/1. Bunurile mobile: cazan de ţuică şi remorcă întră în masa succesorală în cotă de V, cealaltă cotă de V aparţinând intimatei, cu privire la aceste bunuri nefiind aplicabile dispoziţiile art. 31 lit. c) din Codul familiei.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta H.C., solicitând în principal modificarea ei şi rejudecând cauza, respingerea apelului şi menţinerea sentinţei primei instanţe ca legală şi temeinică, iar în subsidiar schimbarea modalităţii de partajare, în sensul ca toate bunurile să le fie atribuite reclamanţilor-intimaţi, urând a fi obligaţi la plata întregii sulte către recurentă, respectiv cota de H parte din masa succesorală în sumă de 90.597,87 lei plus cota ei de ^ din bunurile achiziţionate în timpul căsătoriei în sumă de 65.491 lei, în total 156.088 lei.
Cota de ^ parte din bunurile achiziţionate în timpul căsătoriei, se compune din suma de 5.137 lei bazin vidanjabil, 18.354 împrejmuiri, 1.000 remorca, 1.000 li cazan de ţuică şi
40.000 lei teren (valoarea totală a terenului fiind de 80.000 lei).
Recurenta a mai arătat că este de acord cu încheierea unei tranzacţii cu reclamanţii-intimaţi, în sensul variantei de la pct. 2 din petitul recursului, sau o altă variantă convenabilă tuturor părţilor.
Dacă s-ar aprecia că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale, necercetând fondul cauzei, să se dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de fond.
In subsidiar, recurenta a arătat că întrucât locuieşte în Bucureşti, solicită ca întreaga masă succesorală, inclusiv cota ei în calitate de soţie supravieţuitoare, să le fie atribuită reclamanţilor în calitate de fii ai defunctului, recurentei plătindu-i-se sulta corespunzătoare.
Intrucât prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale, ceea ce echivalează cu necercetarea cauzei, se impune rejudecarea procesului de către instanţa de fond.
Intimaţii H.A. şi H.V.-Bogdan prin întâmpinare depusă la dosar filele 11-14, au solicitat în principal constatarea nulităţii recursului în temeiul art. 306 alin.(1) C.pr.civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 24 septembrie 2014, părţile au depus la dosar, filele 23-26 o tranzacţie, şi au solicitat curţii să pronunţe o hotărâre prin care să se ia act de învoiala părţilor.
Examinând recursul, curtea reţine următoarele:
Părţile au depus la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2014 la dosar, filele 23-26, o tranzacţie având următorul conţinut: „TRANZACŢIE încheiată azi 20 august 2014 la Cabinet avocat D.G. din Cluj-Napoca, str.....
Prezenta tranzacţie se încheie în scopul obţinerii unei hotărâri de expedient în dosar nr. .../2010 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, în recurs.
Prezenta tranzacţie se încheie între părţile aflate în proces, după cum urmează:
1. H.V.B., având CNP ..., în calitate de reclamant-intimat;
2. H.A., având CNP ..., în calitate de reclamantă - intimată, cu semnarea
tranzacţiei fiind împuternicit H.V.B., ...;
3. H.C., având ..., în calitate de pârâtă - recurentă.
Părţile de comun acord, pe baza consimţământului liber exprimat şi neviciat, hotărăsc ca prin semnarea prezentei tranzacţii să partajeze masa succesorală rămasă după defunctul H.V., decedat la data de 16.12.2009, cu ultimul domiciliu în Borşa, str. V., nr. 25, jud. Maramureş, în sensul că întreaga masă succesorală să fie atribuită în indiviziune reclamanţilor - intimaţi H.V.B. şi H.A., în calitate de copii ai defunctului, aceştia obligându-se la o sultă în favoarea pârâtei - recurente H.C. în sumă de 15.000 (cincisprezecemii) Euro.
Suma de 15.000 (cincisprezecemii)Euro reprezentând sulta se achită în modul următor:
Suma de 600 (şasesute) Euro se achită azi 20.08.2014 cu ocazia semnării prezentei tranzacţii, de către H.V.B. la mâna lui H.C., 12 bancnote a câte 50 Euro, banii fiind primiţi de H.C. în prezenţa av. D.G., av. V.G. şi fiica lui H.C. - S.I. (CNP ....);
Diferenţa de 14.400 (paisprezecemiipatrusute) Euro se va vira în contul curent de Euro deschis pe numele lui H.C. la C. SA, având cod IBAN ..., în maxim 5 (cinci) zile libere de la semnarea prezentei tranzacţii, sub sancţiunea rezoluţiunii tranzacţiei.
Având în vedere cele arătate mai sus, părţile convin următoarele:
1. Admiterea în parte a recursului declarat de H.C. împotriva Deciziei civile nr. 164/A/16.04.2014 a Tribunalului Maramureş (dosar nr. .../2014).
2. Pe cale de consecinţă, modificarea în parte a Deciziei civile nr.
164/A/16.04.2014 a Tribunalului Maramureş în sensul schimbării modalităţii de partaj, prin atribuirea în indiviziune, în favoarea reclamanţilor - intimaţi H.V.B. şi
H.A., A ÎNTREGII MASE SUCCESORALE rămasă după defunctul H.V., după cum urmează:
a) casa de locuit situată în Borşa, str. V., nr. 25, jud. Maramureş împreună
cu bazinul vidajabil şi împrejmuirile, toate în cotă de 1/1 parte;
b) terenul în natură în suprafaţă de 5500 mp situat la locul numit Valea
Secăturii din loc. Moisei, jud. Maramureş, în cotă de 1/1 parte;
c) autoturismul marca Opel Zafira, neîmatriculat, în cotă de 1/1 parte;
d) autoturismul marca Volkswagen Golf III, neînmatriculat, în cotă de 1/1
parte;
e) aparatul de sudură, în cotă de 1/1 parte;
f) maşina de tencuit, în cotă de 1/1 parte;
g) două betoniere, în cotă de 1/1 parte;
h) cazan de fiert ţuică, în cotă de 1/1 parte;
i) remorcă, în cotă de 1/1 parte.
3. Pentru egalizarea loturilor, pârâta - recurentă pretinde şi reclamanţii -intimaţi sunt de acord să-i plătească o sultă în sumă de 15.000 (cincisprezecemii) Euro, din care s-a achitat azi 20.08.2014 suma de 600 Euro, urmând ca diferenţa de 14.400 Euro să fie achitată în contul curent de Euro deschis pe numele lui H.C. la C. SA, având cod IBAN ...., în maxim 5 (cinci) zile libere de la semnarea prezentei tranzacţii, sub sancţiunea rezoluţiunii tranzacţiei.
În acest sens, reclamanţii - intimaţi vor face dovada în faţa instanţei de judecată cu privire la plata diferenţei de sultă de 14.400 Euro prin prezentarea dovezii de transfer bancar.
4. Cu ocazia semnării prezentei tranzacţii părţile semnatare declară că
reclamantul - intimat H.V.B. a intrat în posesia bunurilor imobile ce intră în lot ca urmare a tranzacţiei: casa de locuit situată în Borşa, str. V., nr. 25, jud. Maramureş împreună cu bazinul vidajabil şi împrejmuirile, toate în cotă de 1/1 parte; terenul în natură în suprafaţă de 5500 mp situat la locul numit Valea Secăturii din loc. Moisei, jud. Maramureş, în cotă de 1/1 parte.
De asemenea, H.V.B. a intrat în posesia celor două autoturisme, respectiv a Certificatelor de înmatriculare în Italia - anulate.
Celelalte bunuri mobile, constând în aparat de sudură, maşină de tencuit, două betoniere, cazan de fiert ţuică şi remorcă, au fost predate de asemenea lui H.V.B., respectiv i s-a indicat locul de unde să le ridice.
5. Prezenta tranzacţie reprezintă voinţa părţilor liber exprimată şi neviciată.
6. Prezenta tranzacţie a fost semnată de părţi după ce au citit conţinutul documentului şi după ce li s-a explicat de către av. D.G..
7. Prezenta tranzacţie se semnează în 5 exemplare originale, fiecare din părţi având câte un exemplar, un exemplar pentru av. D.G. şi un exemplar pentru instanţa de recurs.
Din prezenta tranzacţie face parte integrantă Procura Specială nr. 206.623/23.07.2014 dată de H.A. în faţa Notarului Antonio Gagliardi, procură prin care îl împuterniceşte pe H.V.B. să semneze în numele şi pe seama ei prezenta tranzacţie (procura este în limba italiană şi se va traduce şi în limba română, traducerea legalizată urmând a fi depusă la instanţă).
Anexe la tranzacţie sunt:
Cartea de identitate a lui H.V.B. în copie certificată (originalul fiind prezentat spre vedere);
Cartea de identitate a lui H.C. în copie certificată (originalul fiind prezentat spre vedere).
Drept pentru care s-a semnat prezenta tranzacţie, în baza căreia urmează să se pronunţe o hotărâre de expedient, care consfinţeşte învoiala părţilor” şi au solicitat curţii să ia act de învoiala lor.
Prin procesul-verbal nr. 4 din 20.08.2014, încheiat de avocat D.G. filele 23-26, s-a atestat identitatea părţilor, conţinutul şi data actului.
La dosar fila 34, reprezentantul intimaţilor a depus copia xerox a unui extras de cont, susţinând că i-au virat în contul recurentei suma de 14.400 euro, la care se adaugă suma de 600 euro achitată la încheierea tranzacţiei.
Potrivit art. 271 alin.(1) C.pr.civ., părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să dea o hotărâre care să consfinţească învoiala lor.
La rândul său, art. 272 alin.(1) C.pr.civ. prevede că învoiala va fi înfăţişată în scris şi va alcătui dispozitivul hotărârii.
Având în vedere că părţile au capacitate deplină de exerciţiu şi că prin încheierea ei nu se încalcă normele de ordine publică, în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin.(1) şi (3) C.pr.civ., se va admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei tribunalului, care va fi modificată şi rejudecând, se va admite apelul declarat de reclamanţi în contra sentinţei judecătoriei, care va fi schimbată, în sensul că se va lua act de tranzacţia încheiată între părţi.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
| ← Suspendare faculativă în baza art. 244 alin.(1) pct. 2 C.pr.civ. | Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5... → |
|---|
