Calitatea procesuală pasivă a statului român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, art. 3, art. 26, art. 28 alin. (3)
Entitatea învestită cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată - dacă restituirea în natură nu este posibilă - să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale, privind regimul de stabilire şi de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Persoana îndreptăţită poate chema în judecată
statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, numai în situaţia în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Decizia civilă nr. 176 din 15 decembrie 2010
Prin cererea înregistrată la Tribunalul laşi la data de 13.02.2008 I.F. în calitate de moştenitoare a defunctului S.C., în baza art. 2 pct. (1) lit. d) coroborat cu art. 4 pct. (2) din Legea nr. 10/2001, a chemat în judecată pe SC M. SA Iaşi, pentru a se dispune restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a unei mor, împreună cu toate accesoriile, preluată în anul 1957 de statul român, fără despăgubiri.
In drept, au fost invocate şi dispoziţiile art. 6 pct. (2) şi art. 11 pct. (6) din Legea nr. 10/2001.
Cauza a parcurs un prim ciclu procesual, în care prin sentinţa civilă nr. 349 din 4 martie 2009 Tribunalul Iaşi a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006. A fost respinsă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a D.G.F.P. Iaşi pentru pârâtul statul român prin M.E.F. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a statului român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Iaşi. A fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive acţiunea formulată de reclamanta I.F. în contradictoriu cu pârâţii SC M. SA Iaşi şi SC M.I. SA Iaşi, prin lichidator. Tribunalul a respins totodată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de statul român şi excepţia prematurităţii invocată de SC M.I. SA Iaşi. A fost disjunsă judecata cererii reclamantei formulată în contradictoriu cu statul român, prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Iaşi, acordându-se termen pentru citarea pârâţilor.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia civilă nr. 159 din 21.10.2009, a admis apelul formulat dc statul român prin M.F.P. reprezentat dc D.G.F.P. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 349 din 04.03.2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care a schimbat-o în parte, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a statului român şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta I.F. în contradictoriu cu statul român.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de apel a reţinut că statul român poate fi subiect al raportului juridic născut în aplicarea Legii nr. 10/2001 doar în situaţii de excepţie, reglementate de art. 28 din legea specială, respectiv în cazul în care unitatea deţinătoare nu poate fi identificată. în cauză, reclamanta şi nici celelalte părţi litigante nu au pretins că deţinătorul bunului este necunoscut pentru a fi incident art. 28 din Legea nr. 10/2001, şi nu există identitate între persoana pârâtului şi cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală prin decizia nr. 2743 din 5 mai 2010, a admis recursul, casând
decizia nr. 159/2009 şi trimiţând cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Iaşi.
In rejudecare, curtea de apel a constatat că anterior adoptării Legii nr. 10/2001 bunul a ieşit din patrimoniul S.C. „M.” SA prin vânzare-cumpărare la data de 2.06.1995. Bunul imobil exista pe raza comunei P., fiind deţinut în proprietate de o persoană fizică, dobânditor de bună-credinţă.
Reclamanta, persoană îndreptăţită, a notificat în termen SC M.I. SA, care, prin adresa nr. 4199/7.11.2001, a comunicat că în urma procesului de divizare, imobilul a trecut în proprietatea SC M. SA Iaşi. Reclamanta a notificat şi SC M. SA, tară ca această unitate să dea o decizie, astfel că a învestit instanţa de judecată la data de 13.02.2008. SC M.I. SA, urmare reorganizării întreprinderilor judeţene conform Legii nr. 15/1990, nu a avut în proprietate şi nu a dispus nici o măsură cu privire la imobilul în litigiu.
In consecinţă, în aplicarea şi interpretarea art. 21 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi a H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 - Capitolul II - în care sunt definite sintagmele şi formulările din lege, SC M.I. SA nu este unitate deţinătoare, deoarece nu a exercitat în numele statului dreptul de proprietate privată.
Curtea a reţinut că Normele metodologice definesc unitatea deţinătoare ca entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fiind enumerate, însă nu limitativ, ministerul, primăria, instituţia prefectului sau orice altă instituţie publică. Entitatea învestită cu soluţionarea notificării este după caz unitatea deţinătoare, ceea ce nu s-a dovedit în cauză sau persoana juridică abilitată de lege să soluţioneze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său, cum sunt AVAS, M.F.P., alte autorităţi publice centrale sau locale implicate. Cum acesteia nu îi revenea nici o obligaţie în procedura instituită de Legea nr. 10/2001, nu avea calitate procesuală pasivă.
Imobilul a aparţinut domeniului privat al statului, aflat în anul 1990 în administrarea I.J.I.M. Prefectura judeţului Iaşi, prin Decizia nr. 184/6.03.1991, în baza Legii nr. 15/1990 şi Legii nr. 5/1990 privind administrarea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor şi H.G. nr. 330/1990, a dispus înfiinţarea SC M. SA, unitate cu personalitate juridică subordonată Prefecturii ce avea în patrimoniu şi moara din comuna P., preluată abuziv de la autorul reclamantei.
Astfel fiind şi raportat la dispoziţiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, la 14.02.2001 - data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 - imobilul nu aparţinea domeniului public sau privat al statului, în sensul art. 3 şi art. 4 din lege, pentru ca în
proces statul să fie reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. In ce
priveşte calitatea procesuală pasivă a statului reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice în prezenta cauză, curtea de apel a reţinut că statul nu este unitate deţinătoare şi nici entitate învestită cu soluţionarea notificării, iar condiţiile cerute de art. 28 din Legea nr. 10/2001 nu sunt îndeplinite.
Astfel, în art. 28 alin. (3) Legea nr. 10/2001 prevede că, în cazul în care entitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul menţionat în alin. (1) al aceluiaşi articol, dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură or, după caz, măsuri reparatorii în echivalent în formele stabilite de lege. Ministerul Finanţelor Publice nu va putea stabili direct întinderea despăgubirilor, procedură ce cade în sarcina Comisiei Centrale, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, abilitată să pronunţe o decizie definitivă în acest sens.
Niciuna din ipotezele prevăzute de textul citat nu se regăseşte în situaţia de fapt dovedită în cauză.
Faptul că în final, în procedura executării, statul este cel care va plăti despăgubirea în cadrul instituit prin Legea nr. 247/2005 pe care reclamanta o va parcurge, nu îi conferea calitate procesuală în prezenta cauză, regulile procedurale instituite prin Legea nr. 10/2001 fiind de strictă aplicare.
Astfel fiind, curtea de apel a reţinut că în faza procesuală a stabilirii modalităţii reparaţiei şi cine are obligaţia de a o face, în speţă statul român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, nu arc calitate procesuală pasivă.
In primă instanţă cauza a fost soluţionată pe excepţia calităţii procesuale pasive pentru SC M.I. SA şi SC M. SA, fiind reţinută greşit - pentru considerentele expuse - calitatea procesuală pasivă a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la care s-a dispus disjungerea şi nu pe fond.
în art. 297 alin. (1) C. proc. civ. prevede soluţia ce se dă în apel în cazul în care prima instanţă a rezolvat procesul fară a intra în cercetarea fondului şi anume desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rcjudecare la prima instanţă.
Urmare admiterii apelului declarat de Ministerul Finanţelor Publice pentru statul român, a fost schimbată în parte sentinţa şi soluţionate excepţiile, cauza fiind trimisă pentru rcjudecare la prima instanţă.
Norma fiind imperativă, curtea de apel nu poate soluţiona cauza în fond pentru că ar lipsi părţile de un grad de jurisdicţie şi nici nu poate stabili, raportat la art. 294 C. proc. civ., o altă „entitate”, ce nu este parte în proces, în calea de atac, cu soluţionarea notificării.
Indicaţiile înaltei Curţi fiind obligatorii, urmare probatoriului administrat, calitatea procesuală pasivă - a reţinut curtea de apel - revenea în
cauză SC M. SA, unitate ce a avut în patrimoniu imobilul, chemată în judecată prin cerere şi care nu a soluţionat notificarea.
In faza procesuală a apelului conform art. 294 C. proc. civ., nu se pot face cereri noi şi nici nu pot fi introduse în proces alte părţi.
Curtea a reţinut ca fiind incidente în stabilirea calităţii procesuale şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 în ce priveşte imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, cât şi art. IV din Legea nr. 247/2005.
Instanţa de trimitere urma să verifice dacă în cursul judecăţii SC „M.” SA şi-a încetat activitatea în sensul art. IV alin. (1) din Legea 247/2000 şi dacă nu se impunea - judecata fiind în primă instanţă - introducerea în cauză a „entităţii" care, la nivel judeţean, a efectuat privatizarea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 C. proc. civ., curtea a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a statului român, reprezentat dc M.F.P. prin D.G.F.P. Iaşi şi respingerii acţiunii formulate de reclamant. A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC M. SA Iaşi, fiind înlăturată din dispozitivul sentinţei respingerea pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acţiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu SC M. SA Iaşi. Cauza a fost trimisă spre rejudecare în contradictoriu cu SC M. SA Iaşi, fiind păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu erau contrare deciziei curţii.
| ← Acţiune în contrafacere. Semn similar cu marca | Opoziţie la înregistrarea mărcii. Conflict cu nume comercial.... → |
|---|
