Calificarea căii de atac. Acţiune în constatare întemeiată pe art. 111 C. proc. civ.
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 111, art. 282, art. 299
Hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. Dispoziţia înscrisă în art. 282 alin. (1) C. proc. civ. constituie norma de drept comun în materia căii de atac a apelului, excepţiile fiind prevăzute expres şi limitativ prin art. 282 ind. 1 alin. (1) şi în alte cazuri de legile speciale.
Decizia civilă nr. 301 din 16 iunie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 3225 din 05.11.2009 pronunţată de Judecătoria Bârlad a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii în constatare, excepţie ridicată de pârâţii Ş.N.-D. şi C.D., iar în consecinţă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului A.I. de constatare a faptului că a efectuat pregătirea pentru participarea pârâtului Ş.N.-D. la olimpiadele naţionale şi internaţionale de astronomie şi că este profesorul pregătitor al acestui pârât pentru calitatea de olimpic.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii, ridicată de pârâţi, că reclamantul şi-a întemeiat cererea pc prevederile art. 111 C. proc. civ., potrivit căruia: „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
In aplicarea şi în interpretarea prevederilor art. 111 C. proc. civ., practica judiciară şi literatura juridică au statuat că cererea prin care se solicită constatarea unei situaţii de fapt în temeiul art. 111 C. proc. civ. trebuie respinsă ca inadmisibilă. Or, în cauză, reclamantul a solicitat constatarea unei situaţii de fapt, respectiv să se constate că a efectuat pregătirea pentru participarea pârâtului Ş.N.-D. la olimpiadele naţionale şi internaţionale de astronomie, precum şi că a fost profesorul pregătitor al acestuia pentru calitatea de olimpic.
Deoarece, prin cererea formulată, reclamantul nu a solicitat constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, ci a unei situaţii de fapt, excep
ţia inadmisibilităţii cererii, ridicată de către pârâţi, este întemeiată, iar potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a fost admisă şi respinsă acţiunea.
Reclamantul avea însă posibilitatea de a cere realizarea dreptului (pretenţii băneşti etc.) pe calea unei acţiuni distincte în justiţie.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 263/R/23 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui s-a respins recursul formulat de A.I., fiind menţinută sentinţa civilă nr. 3225/05.11.2009 pronunţată de Judecătoria Bârlad.
In pronunţarea soluţiei, tribunalul a reţinut că prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond nu a îngrădit accesul recurentului la justiţie. Fiecare persoană are dreptul de a se adresa instanţei de judecată pentru a se pronunţa asupra unei cereri.
însă, pentru a se exercita acest drept, reclamantul trebuie să respecte anumite reguli procedurale stabilite prin Codul de procedură civilă, care stabileşte anumite condiţii ce trebuie respectate pentru exercitarea acţiunii în constatare prev. de art. 111 din acest act normativ. Astfel, textul de lege dă posibilitatea de a formula o acţiune în constarea existenţei sau neexistentei unui drept.
Faţă de cele arătate, de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. sau alte motive de ordine publică, instanţa a respins recursul, menţinând hotărârea instanţei de fond.
împotriva deciziei nr. 263/R/23 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui a formulat recurs reclamantul A.I., criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală, întrucât i s-a îngrădit accesul la justiţie. A motivat reclamantul-recurent că prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii este eludat temeiul de drept al cererii sale, susţinând că realizarea dreptului în cauza de faţă trebuie corelată cu solicitarea Ministerului Educaţiei de a obţine în instanţă constatarea calităţii sale de profesor pregătitor al pârâtului. Recurentul a susţinut că prin soluţia pronunţată i s-a încălcat accesul liber la justiţie, drept recunoscut prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar şi dispoziţiile constituţionale.
Pentru motivele arătate a solicitat admiterea recursului şi rejudecarea cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la motivele de recurs învederate, dar şi al motivelor de ordine publică ce pot fi analizate din oficiu, Curtea a admis recursul formulat reţinând următoarele considerente:
Hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea normelor de ordine publică referitor la competenţa funcţională a instanţelor judecătoreşti.
Analizând obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamantul a învestit instanţa de fond, precum şi hotărârea de fond împotriva căreia s
a exercitat calea de atac, curtea a constatat că în mod eronat tribunalul -ca instanţă de control judiciar - a calificat şi soluţionat calea de atac promovată de reclamant ca fiind recursul.
In speţă, instanţa de fond - respectiv Judecătoria Bârlad - s-a pronunţat asupra acţiunii civile prin care reclamantul A.I., în contradictoriu cu pârâţii Ş.N.-D. şi C.D., a solicitat să se constate calitatea sa de profesor pregătitor pentru olimpiadele naţionale şi internaţionale de astronomie a pârâtului Ş.N.-D.
In drept acţiunea reclamantului s-a întemeiat pc dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor înscrise în art. 2 pct. 2 coroborat cu art. 282 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal. în ceea ce priveşte judecata în apel, dispoziţiile sus menţionate statuează că tribunalul este instanţa de drept comun pentru apelurile exercitate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă dc
judecătorie. In materie de recurs, tribunalul are o competenţă de excepţie, doar în privinţa acelor hotărâri pronunţate de judecătorii, în privinţa cărora legea nu deschide părţilor calea ordinară a apelului, numărul acestor hotărâri fiind relativ restrâns.
In raport cu obiectul pricinii cu care instanţa de fond a fost învestită, hotărârea pronunţată dc Judecătoria Bârlad nu este susceptibilă dc a fi atacată doar pe calea recursului, deoarece aceasta nu face parte din categoria hotărârilor expres şi limitativ prevăzute în dispoziţiile art. 299
alin. (1) C. proc. civ. In atare condiţii, hotărârea instanţei dc fond este susceptibilă de a fi atacată, potrivit dreptului comun, atât cu apel, cât şi cu recurs.
Curtea a notat şi împrejurarea că greşita calificare a căii de atac dc către tribunal a atras şi compunerea greşită a instanţei de judecată, contrar normelor înscrise în art. 54 din Legea nr. 304/2004 care stipulează că apelurile se judecă în complet format din 2 judecător, iar recursurile în complet format din 3 judecător, norme de organizare judecătorească cu caracter imperativ a căror încălcare atrag sancţiunea nulităţii absolute.
In consecinţă, în raport de principiul constituţional înscris în art. 129 potrivit căruia părţile pot exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti numai căile de atac prevăzute de lege, curtea a constatat că decizia Tribunalului Vaslui este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea normelor privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi a celor care reglementează soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege, norme a căror nesocotire atrage nulitatea hotărârii pronunţate.
In atare situaţie, constatând că tribunalul a formulat o greşită aplicare a normelor procesuale aflate sub protecţia nulităţii absolute, şi reţinând incidenţa în cauză a motivelor de casare înscrise în art. 304 pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ., recursul reclamantului a fost admis. Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. decizia tribunalului a fost casată în tot, pricina fiind trimisă pentru rejudecarea apelului Tribunalului Vaslui.
| ← Acţiune în contrafacere. Suspendarea operaţiunii de vămuire.... | Acţiune în contrafacere. Calitate procesuală pasivă.... → |
|---|
