Caracterul subsidiar al acţiunii in rectificare carte funciară. Respectarea principiului disponibilităţii.
| Comentarii |
|
Asupra recursului civil de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial la Judecătoria Vişeul de Sus, reclamanta Ş. T., în contradictoriu cu pârâta P. M., a solicitat instanţei ca, în urma administrării probelor, să dispună rectificarea de carte funciară în sensul anulării încheierii nr.653/2002 pentru terenurile situate în comuna X, înscrieri în favoarea pârâtei P. M. şi să dispună restabilirea situaţiei de carte funciara anterioară din CF X în CF Y pentru terenul situat în locul numit Lunca, în suprafaţă de 4.780 mp, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că este fiica şi unica moştenitoare a defuncţilor U. I. şi U. I. , decedaţi la 25 aprilie 1978 şi respectiv 15 iunie 1969 , terenurile în litigiu fiind dobândite de tatăl său prin actul de donaţie autentic nr.293/1943. Cu privire la întreaga moştenire după cei doi defuncţi au fost derulate mai multe litigii, soluţionate definitiv în favoarea sa, iar pârâta, care a fost parte în toate acestea, în mod fraudulos s-a intabulat asupra terenurilor din litigiu, fără să o cheme în judecată, arătând că tatăl său, U. I., a decedat fără moştenitori, deşi cunoştea că este unica moştenitoare a acestuia iar terenurile i-au revenit ei, prin moştenire.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă şi nefondată.
Prin Sentinţa civilă nr. 231/25.01.2010 cererea reclamantei a fost respinsă.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis, prin Decizia civilă nr. 3/A a Tribunalului Maramureş dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în rejudecare .Hotărârea Tribunalului a fost menţinută prin Decizia civilă nr.1469/R/2011 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta P. M. împotriva Deciziei nr.3/A /13 ianuarie 2011 a Tribunalului Maramureş.
Prin precizarea de acţiune depusă de reclamantă în al doilea ciclu procesual, la data de
26.01.2012 , aceasta a reluat solicitările din cererea introductivă, precum şi cele din motivele de recurs formulate în primul ciclu procesual, mai arătând că sentinţa civilă nr.493/2002 a Judecătoriei Vişeu de Sus nu îi este opozabilă, instanţa dispunând validarea unui înscris de mână încheiat între N. I., tatăl pârâtei şi U. I., tatăl reclamantei, or transmiterea dreptului de proprietate nu se poate face decât prin act autentic , fiind obligatoriu a fi citată în acel proces, în calitate de fiică a defunctului care se presupune că ar fi făcut acea promisiune de vânzare-cumpărare şi care putea fi valorificată doar în contradictoriu cu moştenitorii defunctului.
Prin sentinţa civilă nr. 2028/26.09.2012 pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus a fost admisă în parte acţiunea civilă intentată de reclamanta S. T., s-a dispus anularea în parte a încheierii de carte funciară nr. X dată în baza Sentinţei civile nr.493 din 05.03.2002, privind imobilele de natură teren înscrise în CF X provenită din CF Y, nr top. Z , pentru suprafaţa de 3728 m.p. şi CF X, nr. top. Y , pentru suprafaţa de 6800 m.p., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, respectiv CF X şi CF Y şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6450 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat recurs reclamanta Ş.T. şi pârâta P. M..
Prin decizia civilă nr. 71 din 28 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a respins apelul formulat de reclamanta Ş. T., împotriva sentinţei civile nr. 2028/26.09.2012 pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus .
S-a admis apelul pârâtei P. M., împotriva sentinţei civile nr. 2028/26.09.2012 pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus .
S-a schimbat sentinţa în sensul că s-a respins acţiunea.
A fost obligată reclamanta Ş. T. la plata sumei de 1800 lei cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.
Curtea, analizând sentinţa prin prisma criticilor invocate în recurs, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
In primul rând, în ceea ce priveşte dispoziţiile legale aplicabile în cauză, va reţine instanţa că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 7/1996, în condiţiile în care prezenta acţiune a fost înregistrată pe rolul instanţei in anul 2009, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, şi văzând şi dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 71/2011.
Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil, iar potrivit dispoziţiilor art. 80 din acelaşi act normativ, cererile de înscriere, precum şi acţiunile în justiţie, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluţionate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârşirii ori producerii faptului juridic generator al dreptului supus înscrierii, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul introducerii lor.
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Viseul de Sus, recurenta reclamanta a înţeles să investească instanţa cu o acţiune în rectificarea înscrierilor în cartea funciară, care este reglementată de dispoziţiile art. 33 - art. 37 şi art. 51 din Legea nr. 7/1996.
Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 7/1996, în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia, prin rectificare înţelegându-se radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, în timp ce prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil.
Dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 reglementează cazurile şi condiţiile în care poate fi promovată acţiunea în rectificare, prevăzând că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greşit calificat; nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.
In acelaşi sens, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin 4, rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, iar potrivit alin. 6 din acelaşi articol, procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă, astfel cum in mod corect a reţinut instanţa de apel, că acţiunea în rectificarea cărţii funciare are un caracter subsidiar, accesoriu, fiind grefată pe o acţiune de fond, acţiune ce are ca obiect nulitatea sau anularea actului, simulaţie, rezoluţiune, etc., rectificarea menţiunilor din cartea funciara putând fi cerută doar daca anterior sau concomitent a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitiva şi irevocabila prin care sa se fi constatat vreuna din cele 4 situaţii enumerate de textul de lege. De asemenea, rectificarea se justifica faptic întotdeauna pe împrejurări ivite după rămânerea definitiva a înscrierii, care se vrea astfel pusa în concordanta cu noua realitate juridica.
In acelaşi sens, potrivit art. 51, înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declaraţii date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentaţii cadastrale, prevederile art. 50 (referitoare la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierii prin care se soluţionează cererile privind înscrierea sau radierea în cartea funciară a unui act sau fapt juridic) urmând a se aplica în mod corespunzător.
Aplicând aceste dispoziţii legale situaţiei de fapt din prezenta cauză, se reţine că, promovând acţiunea in rectificare de fata, reclamanta se prevalează de un drept de proprietate asupra imobilelor terenuri ce au făcut obiectul înscrierii in cartea funciara, dobândit in urma parcurgerii procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991, nefinalizate insa prin emiterea titlului de proprietate, intimata opunând, la rândul sau, un drept de proprietate asupra imobilelor ce a fost constatat prin s.c. nr. 493/2009 pronunţata de Judecătoria Viseu de Sus .
Acţiunea la care fac referire dispoziţiile legale precitate nu poate fi acţiunea în rectificare care, după cum s-a arătat anterior, este o acţiune subsidiară, accesorie, ci o alta acţiune care permite compararea titlurilor de proprietate invocate de fiecare din cei doi pretinşi proprietari.
Constatând aceasta situaţie juridica, instanţa de apel nu a negat dreptul de proprietate al reclamantei si nici nu a contestat faptul ca hotărârea judecătoreasca de care intimata se prevalează nu este opozabila acesteia, din contra, considerentele deciziei reculate atesta faptul ca instanţa a reţinut inopozabilitatea, apreciind insa , in mod corect, ca o comparare a titlurilor de proprietate cu efectul rectificării înscrierilor in cartea funciara nu se poate realiza intr-un astfel de cadru procesual in care instanţa nu a fost investita si cu un capăt de cerere tinzând la desfiinţarea titlului intimatei sau constatarea inopozabilităţii sale.
Pe de alta parte, instanţa de apel nici nu putea ignora existenta hotărârii judecătoreşti intrata in puterea lucrului judecat pe care intimata o opune reclamantei in dovedirea dreptului sau de proprietate, dar nici nu putea proceda la compararea celor doua titluri, cum recurenta pretinde, limitele judecaţii fiind in mod definitiv fixate prin cererea introductiva de instanţa, astfel cum a fost modificata sau precizata de reclamant, in respectarea principiului disponibilităţii.
Actul jurisdicţional, (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părţi, întemeiate pe principiul relativităţii, şi efecte de opozabilitate faţă de terţi.
Astfel fiind, eventualele statuari eronate ale instanţei de apel asupra prezentei părţilor ce au figurat in litigiul anterior sunt lipsite de relevanta in acest litigiu, după cum acelaşi efect îl au si susţinerile recurentei privind reaua-credinţa a acestora, o atare analiza neputând fi făcuta in acest cadru in care, cum s-a arătat, nu se poate contesta, dar nici afirma care titlu de proprietate este preferabil.
Reţinând aşadar că în prezenta cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune rectificarea cărţii funciare, în mod corect a fost respinsa acţiunea promovata.
Faţă de aceste considerente şi văzând dispoziţiile art. 312 C.pr.civ., urmează a fi respins recursul ca nefondat.
In baza dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ., recurenta va fi obligata să plătească intimatei suma de 2496 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
(Decizia civila nr. 8522/30.09.2013 - Secţia I civilă, rezumat judecător Roxana Mitrache)
| ← Rectificare/modificare carte funciară. Proprietate privată.... | Carte funciară. Plângere împotriva încheierii de Carte Funciară. → |
|---|
