Rectificare/modificare carte funciară. Proprietate privată. Proprietate publică.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Art.888 din noul C.civ., prevede că „înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, a certificatului de moştenitor sau în baza unui alt act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta ”. Transcrierea nefiind atributivă de proprietate nu poate valida un act care nu este valabil prin el însuşi, ea este doar un mijloc de publicitate, iar nu unul de validare a actelor nule.Transcrierea produce efecte limitate: între părţi, ceea ce transferă proprietatea este convenţia; faţă de terţi, proprietatea nu se dobândeşte în lipsa transcrierii.Lipsa transcrierii sau înscrierii atrage inopozabilitatea, adică ineficacitatea dreptului real dobândit faţă de terţi.

Asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr.1793/267/2012 petenta Obştea Banca Gilortul Novaci a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea încheierii nr.40207/23.07.2012 şi a încheierii nr.48274/06.09.2012 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj şi pe cale de consecinţă admiterea cererilor de reexaminare a încheierilor nr.28007/2012 şi nr.28007/2012 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii s-a arătat că în fapt, prin încheierile contestate, au fost înfiinţate cărţile funciare nr.36237 şi nr.36279 ale oraşului Novaci, cu proprietar Statul Român, fiind înscris şi un drept de administrare în favoarea Ministerului Apărării Naţionale. S-a procedat în acest mod deşi, în prealabil emiterii actelor contestate, Obştea Banca Gilortul Novaci a încunoştinţat Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj cu privire la faptul că prin sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 77,61 ha gol alpin, inclusiv pentru terenul consemnat în cărţile funciare nr.36237 şi nr.36279 ale oraşului Novaci.

Totodată, anterior emiterii încheierilor a solicitat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj, în temeiul art.4 din Legea privind circulaţia juridică a terenurilor să noteze interdicţia de înstrăinare, de constituire de drepturi reale sau de creanţă, precum şi dispozitivul sentinţei civile nr.609/2009 pronunţată de Judecătoria Novaci, iar Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj nu a soluţionat cererea petiţionarei, admisibilă în baza art.881 Cod civil, art.902 alin.2 pct.19 Cod civil, art.l alin.3 din Legea nr.7/1996, art.20 alin.l din Legea nr.7/l996 şi art. 20 alin.3 din Legea nr.7/l996. S-a mai menţionat de către reclamantă faptul că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj avea cunoştinţă de sentinţa civilă nr.906/2009 pronunţată de Judecătoria Novaci este dovedit de corespondenţa adresată Comisiei Locale Novaci pentru aplicarea legii 18/1991 şi Comisiei Judeţene Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 în luna ianuarie 2012.

S-a mai arătat că încheierile contestate sunt nelegale şi potrivit dispoziţiilor art.58 al.4 din Legea nr.7/1996 „titlurile de proprietate emise se vor înscrie din oficiu în cartea funciară pe baza planurilor parcelare validate de comisia judeţeană de aplicare a legilor de restituirea proprietăţilor funciare şi recepţionate de către oficiul teritorial, potrivit regulamentului aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale” şi în ceea ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român, cu drept de administrare în favoarea Ministerului Apărării Naţionale, aceste operaţiuni nu sunt legale din moment ce s-a dispus reconstituirea dreptului lor de proprietate prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Totodată, s-a concluzionat că Statul Român nu poate să prezinte un act de proprietate asupra terenului pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Obştii Banca Gilortul Novaci şi chiar dacă s-ar invoca un act administrativ, acesta nu are relevanţă, întrucât potrivit art.III alin.ll din Legea nr.169/l997 cu modificările şi completările ulterioare „actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire îşi suspendă efectele până la soluţionarea cererii de retrocedare”.

In drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.50 alin.2 din Legea nr.7/l996.

Prin sentinţa civilă nr.1568/06.11.2012 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1793/267/2012 a fost respinsă plângerea formulată de petiţionara Obştea Banca Gilortul Novaci împotriva încheierilor nr.40207/23.07.2012 şi nr. 48274/06.09.2012 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că potrivit art.907 C.civ. când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia, iar prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară. Situaţia juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaştere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declaraţie dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată împotriva acestuia, prin care s-a admis acţiunea de fond. Acţiunea de fond poate fi, după caz, o acţiune în anulare, rezoluţiune, reducţiune sau orice altă acţiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic

In speţă însă, petenta nu a făcut dovada că ar fi promovat o astfel de acţiune în fond împotriva titularului dreptului înscris, hotărârea judecătorească invocată vizând reconstituirea unui drept de proprietate pronunţată în contradictoriu cu comisiile de fond funciar şi nu cu Statul Român care şi-a înscris dreptul în temeiul HG nr.1705/2006.

Prin urmare, s-a apreciat de către instanţa de fond că, întrucât nu există recunoaşterea titularului înscrierii, în forma cerută de lege şi nici acţiune în fond admisă în favoarea petentei în contradictoriu cu acest titular, plângerea urmează să fie respinsă.

Impotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel reclamanta Obştea Banca Gilortul Novaci, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi rejudecând cauza să fie admisă plângerea formulată împotriva încheierilor nr.40207/23.07.2012 şi nr.48274/06.09.2012 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj cu admiterea cererii de reexaminare a încheierilor nr.28000/2012 şi nr.28007/2012 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj, în sensul anulării acestor încheieri.

În motivarea apelului s-a arătat că sentinţa instanţei de fond nu este motivată în ceea ce priveşte toate problemele juridice ridicate prin cererea de chemare în judecată, astfel încât aceasta echivalează cu o nemotivare a sentinţei, ceea ce este în contradictoriu cu dispoziţiile art.261 C.pr.civ. potrivit cărora hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat argumentele părţilor, astfel încât s-a încălcat dreptul apelantei reclamante la un proces echitabil.

De asemenea, motivarea este realizată cu încălcarea dispoziţiilor art.907 alin.3 C.civ. potrivit căruia situaţia juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaştere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declaraţie dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar instanţa de fond nu a observat că prin sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1631.3/267/2007 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu în favoarea apelantei reclamante, iar în acest proces a avut calitatea de parte atât Comisia Judeţeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, cât şi Comisia Locală Novaci pentru aplicarea Legii 18/1991, reprezentante ale Statului Român în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.

Că potrivit art.III alin.11 din Legea nr.169/1997 actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil, iar după validarea cererii de reconstituire terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.

Rezultă astfel că, prin lege, toate actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public terenurile solicitate spre reconstituire îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de retrocedare. S-a mai menţionat că prin cele două încheieri contestate au fost înfiinţate cărţile funciare nr.36237 şi nr.37279 cu proprietar Statul Român şi înscrierea unui drept de administrare în favoarea Ministerului Apărării Naţionale, în condiţiile în care în prealabil emiterii acestora apelanta reclamantă încunoştinţase Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj cu privire la faptul că prin sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1631.3/267/2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea apelantei pentru suprafaţa de 77,61 ha gol alpin care include şi terenul cu privire la care s-au înfiinţat cele două cărţi funciare.

Inscrierea dreptului de proprietate al Statului Român a fost posibilă şi datorită faptului că Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj nu a dat curs cererii apelantei reclamante de a nota interdicţia de înstrăinare, de constituire de drepturi reale sau de creanţă cu privire la terenul menţionat în sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1631.3/267/2007, cerere întemeiată pe dispoziţiile art.881 alin.2 şi art.902 alin.2 pct.19 C.civ., precum şi pe dispoziţiile art.1 alin.3 şi art.20 alin.1 şi 3 din Legea nr.7/1996. Faptul că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj, care a pronunţat încheierile contestate, avea cunoştinţă despre pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti este probat de corespondenţa purtată cu această instituţie. Totodată, s-a mai menţionat că după cum rezultă din dispozitivul hotărârii judecătoreşti, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 77,61 ha gol alpin şi 2,61 ha teren cu vegetaţie forestieră s-a dispus direct de către instanţa de judecată pentru terenul reprezentând vechiul amplasament al obştii, iar potrivit art.58 alin.4 din Legea nr.7/1996 titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare se vor înscrie din oficiu în cartea funciară pe baza planurilor parcelare validate de comisia judeţeană, cu atât mai mult cu cât şi dispozitivul hotărârii judecătoreşti face trimitere la rapoartele de expertiză întocmite în cauză efectuate de un expert autorizat de Ministerul Justiţiei şi care a indicat coordonatele cadastrale ale terenului. In acest mod Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj putea să identifice în mod corect terenul şi să ajungă la concluzia admiterii cererii de reexaminare şi notare în cartea funciară a hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care se reconstituise dreptul de proprietate în favoarea Obştii Banca Gilortul Novaci.

In ceea ce priveşte intabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, s-a arătat că acesta din urmă nu a prezentat un act de proprietate pentru terenul în litigiu şi nu s-a conformat dispoziţiilor art.581 alin.4 din legea nr.7/1996 potrivit cărora în cazul imobilelor proprietatea publică a statului şi a unităţilor administrativ teritoriale intabularea se realizează la cererea conducătorului instituţiei publice centrale sau locale în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective certificate pentru conformitate.

La rândul său, pârâtul Statul Român prin Ministerul Apărări Naţionale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.

S-a arătat că din conţinutul sentinţei civile nr.199/2006 pronunţată în dosarul nr.363/COM/2006 al Tribunalului Gorj şi din hotărârile pronunţate în dosarul nr.259/54/2007 al Curţii de Apel Craiova rezultă în mod cert faptul că apelanta reclamantă (care a fost înfiinţată în temeiul OG nr.26/2000 prin încheierea din 08.06.2005 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.3/2005) nu reprezintă continuatoarea personalităţii juridice a unei instituţii financiar bancare de credit reprezentate de Banca Populară Gilortul, prin hotărârile judecătoreşti menţionate anterior statuându-se irevocabil că SC Consumcoop Novaci este continuatoare a personalităţii juridice a Băncii Populare Gilortul. Deşi Obştea Banca Gilortul Novaci cunoştea despre existenţa acestor hotărâri judecătoreşti, la momentul soluţionării dosarului nr.1631.1/267/2007 al Judecătoriei Novaci nu le-a prezentat instanţei, astfel încât sa putut pronunţa hotărârea judecătorească pe care-şi întemeiază dreptul de proprietate.

In schimb, imobilele în litigiu aparţin domeniului public al statului, se află în administrarea Ministerului Apărării Naţionale şi sunt înscrise în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului publicat în HG 1045/2000, HG nr.1326/2001, HG nr.45/2003, HG nr.15/2004, HG nr.2060/2004 şi HG nr.1705/2006, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară nr.28000/2012 şi nr.28007/24.05.2012 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj şi aceste imobile au intrat în administrarea Ministerului Apărării Naţionale prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.17/1959 şi Decizia nr.103/1968 a Consiliului Popular Judeţean Gorj. De asemenea, potrivit art.5 din Legea nr.18/1991 aparţin domeniului public al statului terenurile pentru nevoile apărării, pentru alte folosinţe care potrivit legii sunt de domeniul public, ori care prin natura lor sunt de uz sau interes public, iar terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, neputând fi introduse în circuitul civil. Semnificaţia sintagmei de inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil este dată de dispoziţiile art.11 din Legea nr.213/1998, ceea ce conduce la concluzia că terenurile, nefiind în circuitul civil şi neputând fi decât obiect al proprietăţii publice, dreptul de proprietate asupra acestora nu poate fi dobândit prin unul din modurile comune de dobândire a proprietăţii. Acest sens este confirmat de decizia nr.23/2011 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii privind interpretarea şi achitarea dispoziţiilor art.10 alin. 2 din Legea 1/2000 şi art.10 alin. 2 din Legea nr.213/1998 raportat la art.55 alin. 5 din Legea nr.45/2009.

Cum în cazul de faţă nu există o hotărâre a guvernului prin care terenul în litigiu să fi fost trecut în domeniul privat, iar singurul care putea dispune era Statul Român, proprietarul terenului, intabularea dreptului de proprietate în favoarea acestuia din urmă apare ca fiind în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate anterior. In ceea ce priveşte dreptul de administrare al Ministerului Apărării Naţionale, acesta a fost conferit de către Statul Român în condiţiile prevăzute de Legea nr.213/1998, iar titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta fără a avea un drept de dispoziţie juridică.

In condiţiile în care prima instanţă a soluţionat procesul în lipsa pârâtului Statul Român prin Ministerul Apărării Naţionale, tribunalul a procedat la citarea în cauză a acestui pârât în faţa instanţei de apel şi la pronunţarea unei hotărâri care să evoce fondul, cu toate părţile legal citate.

Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.310 de la 28.06.2013 a admis apelul declarat de apelanta reclamantă Obştea Banca Gilortul Novaci, cu sediul în Novaci, str.Hirişeşti, nr.86, judeţul Gorj împotriva sentinţei civile nr.1568/06.11.2012 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1793/267/2012 şi în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Apărării Naţionale-Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică-prin UM nr.02517 Craiova, cu sediul în Bucureşti, strada Izvor, nr.3-5, sector 5, a schimbat sentinţa civilă nr.1568/06.11.2012 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1793/267/2012 în sensul că a admis plângerea formulată de Obştea Banca Gilortul Novaci şi a anulat încheierile nr.40207/23.07.2012, nr.48274/06.09.2012, nr.28007/2012 şi nr.28000/2012 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj.

A admis cererea formulată de apelanta reclamantă Obştea Banca Gilortul Novaci şi a dispus notarea în cartea funciară a prezentului litigiu.

A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatului pârât Ministerul Apărării Naţionale la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă

nr.609/09.04.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.nr.1631.3/267/2007 a fost admisă plângerea formulată de Obştea Banca Gilortul Novaci împotriva HCJ

nr.4619/04.05.2007 şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia pentru suprafaţa de 2,61 ha teren cu vegetaţie forestieră şi suprafaţa de 77,61 ha gol alpin individualizate în raportul de expertiză întocmit în cauză. După pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1191/25.05.2010 pronunţată de

Tribunalul Gorj, titularul dreptului de proprietate a adresat cereri către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj pentru a se nota în cartea funciară existenţa litigiului având ca obiect suprafaţa de teren cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate potrivit raportului de expertiză întocmit de domnul expert Toacsen Ion, iar pronunţarea acestei sentinţe a fost notată în cartea funciară la rubrica „observaţii”, după cum rezultă din extrasul de carte funciară depus în copie la dosarul cauzei.

La data de 07.05.2012 Statul Român, prin reprezentantul său Ministerul Apărării Naţionale, titular al dreptului de administrare, a solicitat înscrierea în cartea funciară şi atribuirea numărului cadastral pentru suprafaţa de teren identificată ca fiind cazarma 2428, oraşul Novaci, zona Rânca, judeţul Gorj, menţionându-se că actul juridic prin care se face dovada dreptului de proprietate este decizia Consiliului Popular al Judeţului Gorj

nr.103/13.05.1968 şi HG nr.1705/2006. In corespondenţa purtată între solicitantul Statul Român prin Ministerul Apărării Naţionale şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj se menţionează sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1631.3/267/2007 şi după comunicarea şi a acestei sentinţe către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj şi realizarea documentaţiei cadastrale s-a procedat la emiterea încheierilor nr.28000/24.05.2012 şi nr.28007/24.05.2012 prin care s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Român pentru suprafaţa de 19 ha şi deschiderea cărţilor funciare nr.36279 şi nr.36237 ale oraşului Novaci.

Impotriva acestor încheieri a formulat cerere de reexaminare Obştea Banca Gilortul Novaci, solicitând anularea celor două încheieri prin care s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, motivarea fiind aceea că pentru acelaşi imobil s-a pronunţat sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 în dosarul nr.1631.3/267/2007 al Judecătoriei Novaci, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu în favoarea Obştii Banca Gilortul Novaci.

In ceea ce priveşte legea aplicabilă prezentului litigiu, tribunalul a reţinut că acesta este reprezentată de Legea nr.287/2009 (Codul civil) în forma în vigoare la momentul realizării înscrierilor în cartea funciară, după cum rezultă din art.76 din legea nr.71/2011, potrivit căruia „dispoziţiile art.876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil”. In condiţiile în care cererea de intabulare a dreptului de proprietate al Statului Român şi înscrierea în cartea funciară s-au realizat ulterior datei de 01.10.2011, procedura de înscriere în cartea funciară, radiere şi rectificare carte funciară vor urma regulile Legii nr.287/2009.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.24 alin.3 din Legea nr.7/1996 „dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moştenitor, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă sau pe baza unui act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil”, iar, după cum s-a arătat, în speţa de faţă înscrierea dreptului de proprietate al intimatului pârât Statul Român nu s-a realizat cu respectarea acestei cerinţe, căci schiţa cadastrală în baza căreia s-a intabulat dreptul de proprietate vizează o altă suprafaţă de teren decât cea pentru care s-au emis actele invocate de intimatul pârât şi care, în conformitate cu art.24 alin.3 din Legea nr.7/1996, reprezintă temeiul intabulării dreptului de proprietate.

Astfel, cererile de intabulare a dreptului de proprietate admise prin încheierile nr.28000/24.05.2012 şi nr.28007/28.05.2012 emise de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj au fost însoţite, ca acte doveditoare (după cum rezultă din conţinutul acestor încheieri) de HG nr.1705/01.01.2006, Hotărârea nr.103/13.05.1968 emisă de Consiliul Popular al Judeţului Gorj, actul nr.3853/16.05.2012 emis de Primăria Novaci şi sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1631.3/267/2007, însă nici unul din aceste acte nu face dovada dreptului de proprietate pentru terenul cu privire la care sa dispus intabularea dreptului de proprietate şi identificat în schiţa cadastrală ac având suprafaţa de 19 ha. In ceea ce priveşte sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1631.3/267/2007, aceasta viza reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu în favoarea altei persoane decât cea care cerea intabularea dreptului de proprietate, iar în referatul nr.2031/2012 emis de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj se menţionează obligaţia solicitantului înscrierii în cartea funciară de a dovedi dreptul său de administrare pentru teren şi a clarifica situaţia generată de pronunţarea sentinţei irevocabile de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea apelantei reclamante Obştea Banca Gilortul Novaci. De asemenea, Hotărârea nr.103/13.05.1968 emisă de Consiliul Popular al Judeţului Gorj viza transmiterea în folosinţa Ministerului Forţelor Armate a suprafeţei de 8000 mp, actul nr.3853/16.05.2012 emis de Primăria Novaci este un certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice şi, condiţiile în care intimatul pârât Statul român deţine un act de „trecere în administrare” (care nu echivalează cu dovada dreptului de proprietate) pentru suprafaţa de 8000 mp a procedat la intabularea suprafeţei de 195470 mp măsurată cu ocazia întocmirii planului de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate.

Tribunalul a reţinut, analizând legalitatea încheieri nr.40207/04.09.2012 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj şi a încheierii nr.48274/13.09.2012 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj (prin care s-au soluţionat cererile de reexaminare formulate de Obştea Banca Gilortul Novaci), că acestea nu au fost pronunţate cu respectarea dispoziţiilor art.888 din Codul civil şi art.31 din Legea nr.7/1996 potrivit cărora înscrierea în cartea funciară se realizează în temeiul unui act de proprietate, în sensul prevăzut de lege, iar în situaţia în care dreptul de proprietate urmează să fie înscris în favoarea Statului Român, acesta va trebui să probeze dreptul său cu un act administrativ prin care actul a trecut în proprietatea statului sau cu alt act autentic.

In speţa de faţă, în condiţiile în care cu privire la terenul în litigiu se notase în cartea funciară hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea apelantei reclamante, iar aceasta din urmă a contestat înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român pentru acelaşi teren, o nouă înscriere în cartea funciară în favoarea altui titular decât Obştea Banca Gilortul Novaci nu respectă obligaţiile impuse de art.876-915 C.civil şi procedura prevăzută de Legea nr.7/1996, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj neavând căderea să aprecieze care dintre cele două titluri (al Statului Român sau al apelantei reclamante) are preferabilitate, acesta din urmă trebuind să refuze deschiderea celor două cărţi funciare solicitate de Statul Român până la momentul la care s-ar fi rezolvat situaţia juridică a terenului. Practic, deşi avea cunoştinţă de litigiul cu privire la terenul pentru care se solicitase intabularea dreptului de proprietate (după cum rezultă din referatul depus la fila 29 din dosarul de apel), Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj a procedat la intabularea dreptului de proprietate în favoarea altei persoane decât cea dispusă prin sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1631.3/267/2007, fără a menţiona cum au fost remediate deficienţele sesizate în referatul nr.2031/2012 şi a respins cererile de reexaminare formulate de titularul dreptului stabilit prin sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1631.3/267/2007 împotriva acestei intabulări.

În acest mod s-a ajuns ca această situaţie (de intabulare a unui drept de proprietate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie) nu a fost remediată nici ca urmare a cererilor de reexaminare formulate de apelanta reclamantă împotriva încheierilor pronunţate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj prin care se intabulase dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, în cuprinsul încheierilor arătându-se că cererea de reexaminare urmează să fie respinsă. Nu s-a motivat în vreun fel această soluţie, emitentul mulţumindu-se să enumere textul art.21 alin.3 din legea nr.213/1998, dispoziţiile art.907-910 C.civ, art.50 din legea nr.7/1996 şi conţinutul dispozitivului sentinţei civile nr.609/09.04.2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.1631.3/267/2007, fără a specifica relevanţa şi aplicabilitatea acestora în cauză. Practic, cele două încheieri prin care instituţia autorizată s-a pronunţat asupra cererilor de reexaminare formulate de Obştea Banca Gilortul Novaci sunt nemotivate, iar apelanta pârâtă nu a avut cunoştinţă de considerentele pentru care s-a respins cererea sa de reexaminare şi s-a acordat preferinţă titlului prezentat de Statul Român.

Cele două încheieri apar ca lipsite de temei legal, cu atât mai mult cu cât, după cum rezultă din actele depuse în faţa instanţei de apel, pentru terenul cu privire la care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 de către Judecătoria Novaci în dosarul nr.1631.3/267/2007, a fost eliberat titlul de proprietate în favoarea Obştii Banca Gilortul Novaci, titlu care reprezintă actul final în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate şi cu care apelanta pârâtă face dovada în condiţiile Legii nr.18/1991 a dreptului său de proprietate pentru terenul în litigiu.

Instanţa de faţă nu este investită să analizeze care dintre cele două titluri prezentate de părţi este preferabil, ci doar să analizeze legalitatea încheierilor prin care s-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară în favoarea Statului Român pentru o suprafaţă de teren cu privire la care se notase existenţa unui litigiu în cartea funciară şi, pe cale de consecinţă, cum s-a soluţionat cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de intabulare, cu atât mai mult cu cât intabularea dreptului de proprietate s-a realizat în temeiul unor documente care nu fac dovada dreptului de proprietate în condiţiile legii şi reprezentate de hotărârea Consiliului Popular al Raionului Novaci din 13.05.1968 prin care se dispune „transmiterea în folosinţa Ministerului Forţelor Armate a terenului în suprafaţă de 8000 mp situat în zona Rînca, comuna Novaci” şi a HG nr.1705/01.01.2006, deşi în nici unul dintre cele două documente nu se menţionează identificarea exactă a celor 19 ha intabulate în cartea funciară şi modalitatea în care acestea au intrat în proprietatea Statului Român.

Din acest motiv tribunalul a apreciat că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Codului civil şi Legii nr.7/1996, în sensul că nu s-a verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară pentru un teren cu privire la care se dispusese deja reconstituirea dreptului de proprietate în procedura legii 18/1991, în contradictoriu cu reprezentantele autorităţii statale, şi anume comisia locală şi comisia judeţeană de fond funciar.

Instanţa nu a avut în vedere apărările invocate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Apărării Naţionale referitoare la faptul că apelanta pârâtă nu are calitate de continuator al personalităţii juridice al titularului dreptului de proprietate al Băncii Populare Gilortul, deoarece pentru terenul în litigiu s-a pronunţat sentinţa civilă nr.609/09.04.2009 de către Judecătoria Novaci în dosarul nr.1631.3/267/2007 prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu în favoarea apelantei pârâte şi acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi repuse în discuţie. Pe de altă parte, celelalte argumente inserate în cuprinsul întâmpinării au vizat titlul de proprietate al statului pentru terenul în litigiu, titlu care după cum s-a arătat nu este comparat de către instanţa de apel cu titlul Obştii Banca Gilortul Novaci, tribunalul verificând doar dacă încheierile contestate în cauza de faţă au fost emise cu respectarea dispoziţiilor Codului civil şi Legii nr.7/1996.

De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj că intabularea dreptului de proprietate s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile art.41 din Legea nr.7/1996 şi protocolul încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale din anul 2010, tribunalul a reţinut că art.41 din Legea nr.7/1996 vizează doar „procedura” de intabulare (deci aspectele formale) şi nu existenţa altor temeiuri de drept decât cele inserate în art.888 C.civil, iar protocolul în discuţie reglementează aceleaşi aspecte de ordin procedural (privind întocmirea documentaţiilor cadastrale, modul de realizare a măsurătorilor, etc), astfel încât cele două elemente invocate nu reprezintă aspecte de fond care să fi acordat preferabilitate înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.

In consecinţă, pentru considerentele menţionate anterior, în baza art.296 şi art.297 C.pr.civ. a fost admis apelul de faţă şi a fost anulată sentinţa instanţei de fond şi admisă plângerea formulată de reclamanta Obştea Banca Gilortul Novaci, dispunându-se anularea nr.40207/23.07.2012 şi nr.48274/06.09.2012 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj, precum şi, pe cale de consecinţă, a încheierilor nr.28000/2012, nr.28007/2012 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj.

De asemenea, în baza art.31 din Legea 7/1996 a fost admisă şi cererea formulată de apelanta reclamantă cu privire la notarea prezentului litigiu în cartea funciară şi s-a dispus notarea de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj a litigiului de faţă.

In baza art.274 C.pr.civ. a fost respinsă cererea apelantei reclamante de obligare a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prezenta cauză, deoarece Obştea Banca Gilortul Novaci nu a probat în condiţiile prevăzute de lege efectuarea acestor cheltuieli, factura fiscală depusă la fila 239 din dosarul de apel nefăcând dovada plăţii efective a acestei sume de 3000 lei menţionată în cuprinsul facturii.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

In motivarea recursului a arătat că decizia tribunalului a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

In acest sens, a arătat că Statul Român prin Ministerul Apărării Naţionale nu putea fi introduse în cauză direct în apel, s-au încălcat astfel dispoziţiile art.294 C. pr.civ., (vechi). Chiar dacă apelul este o cale de atac devolutivă, aceasta înseamnă doar că instanţa de apel poate proceda la cercetarea fondului, dar nu înseamnă că poate schimba calitatea părţilor sau poate introduce în cauză alte părţi, după bunul plac, părţi care nu au participat la judecată în faţa instanţei de fond şi cărora hotărârea judecătorească supusă apelului nu le este opozabilă.

Instanţa (cu atât mai mult instanţa de apel) nu putea introduce din oficiu alte persoane în judecată, de vreme ce codul de procedură civilă aplicabil cel vechi) nu prevede această posibilitate .

În cuprinsul deciziei recurate se afirmă că „ In condiţiile în care prima instanţă a soluţionat procesul în lipsa pârâtului Statul Român prin Ministerul Apărării Naţionale, tribunalul a procedat la citarea în cauză a acestui pârât în faţa instanţei de apel şi la pronunţarea unei hotărâri care să evoce fondul, cu toate părţile legal citate.

Concluzia instanţei de apel cuprinde mai multe erori: în primul rând instanţa de apel constată în mod eronat că instanţa de fond a soluţionat procesul în lipsa pârâtului Statul Român prin Ministerul Apărării Naţionale, deşi realitatea este alta: Statul Român prin Ministerul Apărării Naţionale nu a avut niciodată la fond calitatea de pârât (deoarece nu a fost chemat în judecată de către reclamantă).

În al doilea rând chiar în situaţia în care instanţa de apel ar fi constatat un viciu de citare cu unul dintre pârâţi (deşi nu este cazul în această cauză), pentru acest motiv trebuia să desfiinţeze hotărârea atacată şi să trimită cauza spre rejudecare primei instanţe, aşa cum prevede art.297 alin.(1) C. pr.civ., nicidecum să încalce prevederile legale şi să introducă forţat în cauză, direct în apel, în calitate de pârât, alte persoane.

In al treilea rând, deşi instanţa de apel a citat în apel Statul Român prin Ministerul Apărării Naţionale, în realitate a citat doar pe Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi nu în calitate de reprezentant al Statului Român. Oricum, Ministerul Apărării Naţionale nu poate avea calitatea de reprezentant al Statului Român în instanţă-potrivit art.223 C.pr. civ., participarea statului în raporturile civile se face prin Ministerul Finanţelor Publice.

Ministerul Apărării Naţionale are asupra terenurilor menţionate în încheierile OCPI doar un drept de administrare, reglementat de art.866-870 C. civ., drept corespunzător dreptului de proprietate publică al statului (dar totodată distinct de acesta) reglementat la art.858-865 C. civil.

Instanţa de apel face confuzie între dreptul de proprietate publică şi dreptul de administrare (care alături de dreptul de concesiune reprezintă drepturile corespunzătoare proprietăţii publice). De asemenea, pare a confunda titularii celor două drepturi distincte, precum şi modul de participare de reprezentare a acestora în proces.

Instanţa de apel încălcând prevederile legii procedurale şi cu erori de interpretare a legii nu face altceva decât să acopere o altă eroare a reclamantei, care nu a înţeles să cheme în judecată şi pe titularii dreptului de proprietate publică, respectiv al dreptului de administrare, care fac obiectul încheierilor OCPI.

In ceea ce priveşte soluţia instanţei de apel asupra fondului cauzei, aceasta este dată cu aplicarea greşită a legii.

Astfel, aşa cum de altfel în mod corect a reţinut instanţa de fond, potrivit art.907 C.civ., rectificarea unei cărţi funciare se poate cere numai când o înscriere în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, situaţie care trebuie să rezulte fie printr-o recunoaştere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se cere, fie dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată împotriva titularului înscrierii, aşa cum prevede în mod expres alin.(3) al aaart.907 C. civil. In speţă, reclamanta a solicitat OCPI rectificarea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate publică al Statului Român şi a dreptului de administrare al Ministerului Apărării Naţionale pe baza unei hotărâri judecătoreşti care nu a fost pronunţată împotriva titularilor drepturilor înscrise în cartea funciară-sentinţa civilă 609/2009 a Judecătoriei Novaci a fost pronunţată doar în contradictoriu cu comisiile de fond funciar, nu şi cu titularul dreptului de proprietate înscris Statul Român şi nici cu titularul dreptului de administrare înscris Ministerul Apărării Naţionale.

In acest sens, sunt irelevante susţinerile apelantei reclamante că OCPI avea cunoştinţă despre sentinţa 609/2009 cu toate că această sentinţă nu a fost pronunţată împotriva titularilor drepturilor înscrise în cartea funciară, OCPI nu putea să procedeze la rectificarea cărţilor funciare în dauna acestora, în baza acelei sentinţe, deoarece acea sentinţă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.907 alin.(3) C.civ.

In acelaşi timp, instanţa de apel face o greşită interpretare şi aplicare şi a dispoziţiilor art.888 C.civil, care prevede că înscrierea în cartea funciară se poate face, printre altele, şi în baza unui alt act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta. Ori, art.581 alin.(2) din Legea 7/1996 (în forma în care era în vigoare la data înscrierii) prevede că înscrierea dreptului de proprietate publică al statului se poate face şi în lipsa titlului de proprietate, în baza extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, ceea ce s-a întâmplat: dreptul de proprietate publică al statului a fost înscris în mod legal în baza extrasului din HG 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului-act emis de autorităţile administrative, iar aceasta nu reprezintă un alt temei de drept decât cele inserate în art.888, aşa cum eronat a reţinut instanţa de apel.

In ceea ce priveşte înscrierea dreptului de administrare în favoarea Ministerului Apărării Naţionale şi aceasta s-a făcut în mod corect, în baza actului administrativ prin care a fost constituit acest drept, Hotărârea Consiliului Popular al Raionului Novaci din 13.05.1968.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile apelantei reclamante că Statul Român nu poate să prezinte un act de proprietate asupra terenului, în condiţiile în care în primul rând Statul Român nu este parte în acest proces şi nu a fost parte nici în procesul soluţionat cu sentinţa civilă nr.609/2009 prin care reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate, aşadar reclamanta nu are de unde să ştie dacă statul poate sau nu să prezinte un titlu de proprietate.

In al doilea rând, prezenta acţiune nu este una în revendicare, pentru că instanţa să procedeze la compararea titlurilor, ci una în rectificarea înscrierilor în cartea funciară, în care instanţa trebuie doar să verifice dacă înscrierile s-au făcut cu respectarea prevederilor legale.

Motivarea instanţei de fond precum că schiţa cadastrală în baza căreia s-a intabulat dreptul de proprietate vizează o altă suprafaţă de teren, este total greşită, de unde cunoaşte instanţa această situaţie din moment ce în cauză nu s-a efectuat o asemenea expertiză care să verifice eventuale suprapuneri.

Dispozitivul deciziei este contradictoriu în sensul că se dispune anularea încheierilor de carte funciară şi a cererilor de reexaminare fără a se dispune, în mod concret raportat la activitatea de publicitate imobiliară, asupra consecinţelor, ceea ce s-ar înţelege sistarea cărţii funciare şi implicit anularea documentaţiei cadastrale, lăsând totodată părţile în aceiaşi incertitudine, dând posibilitatea de a se proceda din nou la intabularea imobilului respectiv, întrucât nu s-a apreciat la validitatea actelor de proprietate, instanţa nefăcând aplicarea dispoziţiilor art.907 şi următ. C. civ.

A solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului şi menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei dată de instanţa de fond.

În drept a invocat prevederile art.299 şi următ., art. 304 pct.9 şi art.3041 C. pr.civ., şi dispoziţiile legale enunţate în cuprinsul motivelor de recurs.

Reclamanta Obştea Banca Gilortul Novaci a depus o serie de înscrisuri şi note de şedinţă solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei civile pronunţate de Tribunalul Gorj.

In acest sens, a arătat că decizia instanţei de apel nu este afectată de vicii de procedură, întrucât recurentul nu justifică o vătămare a drepturilor sale fiind citat în apel, iar alte nulităţi puteau fi invocate numai de partea interesată şi cu privire la fond a rezultat că potrivit art.III alin.1/1 din Legea nr.169/1997 actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de restituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepţia celor intrate în circuitul civil.

In aceste condiţii actul administrativ nr.103/13.05.1968 al Consiliului Popular Gorj nu a mai produs efecte până la soluţionarea cererii de retrocedare dispusă prin sentinţa nr.609/09 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosar nr.1631.3/267/2007.

Recursul este fondat.

Examinând decizia prin prisma criticilor invocate, a apărărilor invocate, precum şi a dispoziţiilor art.304 pct.1-9 C.pr.civ., Curtea a constatat că aceasta este afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., în condiţiile în care instanţa de apel a făcut o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale relevante în soluţionarea cauzei.

Astfel, sunt întemeiate criticile recurentului pârât sub acest aspect prin raportare la dispoziţiile art.888 şi art.907 din noul C.civ., cât şi cele ale art. art.581 alin.(2) din Legea 7/1996 în forma în care era în vigoare la data înscrierii.

În acest sens, cu privire la condiţiile de înscriere art.888 din noul C.civ., prevede că „înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, a certificatului de moştenitor sau în baza unui alt act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta”.

De asemenea, transcrierea nefiind atributivă de proprietate nu poate valida un act care nu este valabil prin el însuşi, ea este doar un mijloc de publicitate, iar nu unul de validare a actelor nule.Transcrierea produce efecte limitate: între părţi, ceea ce transferă proprietatea este convenţia; faţă de terţi, proprietatea nu se dobândeşte în lipsa transcrierii.Lipsa transcrierii sau înscrierii atrage inopozabilitatea, adică ineficacitatea dreptului real dobândit faţă de terţi.

Pentru ca o persoană să se poată prevala cu succes de această calitate si să invoce lipsa de transcriere, adică inopozabilitatea actului netranscris, sunt necesare întrunirea mai multor condiţii:

a) să fi dobândit un drept real de la acelaşi autor şi cu privire la acelaşi bun;

b) dreptul dobândit să fi fost supus transcrierii sau după caz, înscrierii;

c) să fi îndeplinit formalităţile de transcriere sau înscriere, după caz cel ce

transcrie(sau înscrie), mai întâi are un drept mai puternic chiar dacă actul său a fost încheiat ulterior, prin derogare(iar nu în aplicare) de la regula qui prior in tempore potior in iure.

Instanţa de apel a reţinut eronat că recurentul pârât nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul cu privire la care s-a dispus intabularea, întrucât chiar art.888 din noul C.civ., permite ca înscrierea în cartea funciară să se poată efectua în baza unui alt act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta.

Din acest punct de vedere se reţine că potrivit art.46, bunurile domeniale ale statului şi unităţilor administrativ-teritoriale se înscriu în cărţi funciare speciale ţinute de birourile de cadastru şi publicitate imobiliară, dacă prin lege nu se dispune altfel.Cărţile funciare speciale se ţin tot de birourile teritoriale de cadastru şi publicitate imobiliară.

În acest sens, se poate vorbi în primul rând despre cărţi funciare obişnuite, pentru imobilele care fac parte din domeniul privat; aceste bunuri sunt proprietate privată de stat, după caz, a unităţilor administrativ-teritoriale supuse regimului juridic de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel(art.41 alin.2 din Constituţie; art.5 alin.2 din Legea nr.213/1998), iar în al doilea rând despre cărţi funciare speciale, pentru bunurile din domeniul public aflate în proprietate publică şi care sunt supuse unui regim juridic special, derogator de la dreptul comun(art.136 alin.4 din Constituţie;art.11 din Legea nr.213/1998).

În cazul acestor bunuri, mai exact, în ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate publică, cartea funciară nu are caracterul unui registru strict de publicitate, întrucât aceste bunuri-scoase din circuitul civil-nu li se aplică regimul cărţilor funciare.

Dispoziţia legală anterior amintită, nu face nicio distincţie de regim juridic între imobilele din domeniul public şi cele din domeniul privat, prevăzând că toate aceste bunuri se înscriu în cărţile funciare speciale.

Prin urmare, nu toate imobilele aparţinând domeniului statului ori unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse înscrierii în cărţile funciare speciale ţinute de birourile de cadastru şi publicitate imobiliară.

Chiar dacă este înscris în cartea funciară , întrucât dreptul de proprietate publică se dobândeşte şi devine opozabil independent de orice înscriere în cartea funciară, nu-şi pot găsi aplicarea o serie de prevederi din legea cărţilor funciare, precum cele privind efectul de opozabilitate a înscrierii(art.25), forţa probantă a înscrierii în cartea funciară şi principiul publicităţii materiale(art.30-31), efectele acţiunii în rectificare a înscrierilor în cartea funciară, în măsura în care se aduc restricţii dreptului de a ataca o intabulare sau înscriere provizorie pe această cale, atunci când statul sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială revendică un imobil ce se află în posesia nelegitimă a altuia(art.34-37), înscrierea intenţiei de a înstrăina sau a notifica(art.39-40).

Regulamentul de asemenea precizează, că dacă terenurile domeniului public sunt concesionate sau închiriate persoanelor fizice sau juridice, aceste situaţii juridice se vor înscrie în cărţile funciare speciale(art.123/1), şi mutatis mutandis, această soluţie trebuie extinsă şi la ipoteza dării în administrare sau în folosinţă, în condiţiile legii, a imobilelor mai sus amintite, exact ca în pricina de faţă.

Instanţa de apel a ignorat aceste aspecte relevante în soluţionarea pricinii, astfel că deşi se arată că a fost examinată legalitatea celor două încheieri împotriva cărora s-a formulat plângere, în realitate prin soluţia dată instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale relevante din noul C.civ., şi la care a făcut trimitere, concluzionând eronat că intabularea dreptului de proprietate s-a efectuat cu nerespectarea dispoziţiilor legale, în condiţiile în care se menţionează că nu se face o comparare a titlurilor exhibate de părţi, se acordă totuşi un grad de preferinţă titlului intimatei reclamante.

Instanţa de apel a apreciat în acelaşi timp că cele două încheieri supuse controlului jurisdicţional nu sunt motivate corespunzător, deşi a rezultat că dreptul de proprietate intabulat a făcut obiectul cărţilor funciare speciale, fiind aplicabile dispoziţiile art.11 din Legea nr.213/1998 şi cele ale art.888 şi 907 din noul C.civ., înscrierea fiind efectuată în baza unor acte emise de autorităţile administrative, respectiv hotărâri ale Guvernului României şi care îşi produc în continuare efectele juridice, astfel că o asemenea înscriere este valabilă, neexistând motive de nelegalitate a încheierilor.

Nu se pot reţine ca întemeiate, susţinerile intimatei cu privire la suspendarea efectelor actelor administrative potrivit art.III alin.1/1 din Legea nr.169/1997 prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de restituire a dreptului de proprietate privată până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, în condiţiile în care aşa cum s-a arătat au fost exceptate de la această regulă cele deja intrate în circuitul civil.

In acest sens, se poate observa că potrivit încheierilor a căror anulare a fost solicitată, intabularea dreptului de proprietate în favoarea Ministerului Apărării Naţionale, prin U.M.nr.02517 Craiova a avut ca temei juridic H.C.M nr.1765/01.09.1969 şi

H.G.R.nr.1705/2006, astfel că terenul aflat în litigiu intrase deja în circuitul civil, nefiind aplicabile dispoziţiile invocate de intimată.

In consecinţă, la intabularea dreptului de proprietate au fost îndeplinite condiţiile de validitate prevăzute de lege, precum şi faptul că nu au existat impedimente la înscriere, chiar dacă a existat o notare a litigiului de faţă, astfel că eronat instanţa de apel a apreciat că nu a avut loc un control de legalitate la instanţa de fond.

Fiind vorba de un control de legalitate, iar nu de rezolvare a unui diferend, încheierea de admitere sau de respingere a cererii de înscriere nu validează şi nici nu invalidează, actul juridic în cauză, ceea ce se poate întâmpla doar în cadrul unui proces, declanşat la cererea părţii interesate, care are deschisă, în condiţiile legii, după cum se ştie, nu numai calea acţiunii de drept comun, ci şi calea unor acţiuni specifice de carte funciară.

In acest sens, prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile legale relevante şi a reţinut că demersul judiciar al intimatei a fost întemeiat pe dispoziţiile art.50 alin.2 indice 1 din Legea nr.7/1996, că aceasta nu a făcut dovada promovării unei acţiuni în temeiul art.907 C.civ., iar dreptul de proprietate a fost intabulat în temeiul H.G.nr.1705/2006.

Aşadar, potrivit art.312 C.pr.civ., raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., a fost admis recursul, modificată în tot decizia instanţei de apel, în sensul respingerii apelului intimatei şi menţinerii ca legală şi temeinică a soluţiei instanţei de fond.(Decizia nr. 9507/21.11.2013 -Secţia I civilă, rezumat judecător Lungu Marian)

← Despăgubiri acordate în baza Codului de procedură penală....  Caracterul subsidiar al acţiunii in rectificare carte... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Rectificare/modificare carte funciară. Proprietate privată. Proprietate publică.