Cerere de chemare în garanţie. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 678 din data de 02.06.2016
Cerere de chemare în garanție .
Prin Încheierea din data de 9 februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 8710/288/2015, a fost respinsă, în principiu, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului Rm. Vâlcea, reținând, în esență, faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 72 Cod procedură civilă. A reținut prima instanță și că, potrivit acestui text de lege, terța persoană chemată în garanție ar putea fi acționată în judecată ulterior printr-o acțiune în despăgubiri de oricare dintre părțile din dosarul inițial. De asemenea, a reținut că, în speță, ar însemna că pârâtul chemat în judecată, în măsura în care ar cădea în pretenții, ar putea, printr-o acțiune ulterioară, să se îndrepte împotriva chematului în garanție Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea pentru a recupera suma la care ar putea fi obligat. În final, instanța de fond a statuat că, în cauza de față, nu s-a dovedit că ar exista o astfel de posibilitate.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal prevăzut, la data de 11 februarie 2016, a declarat apel pârâtul Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului Rm. Vâlcea, apel întemeiat pe dispozițiile art. 74 alin. 2 coroborat cu art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă.
Prin apelul formulat, a solicitat modificarea acestei încheieri, în sensul admiterii în principiu a cererii de chemare în garanție.
În motivare, apelantul-pârât a arătat că soluția instanței de fond este nelegală, deoarece atât motivația în fapt a cererii de chemare în garanție, cât și temeiul juridic aplicabil unei astfel de cereri justifică admisibilitatea în principiu a cererii. De asemenea, a arătat că a înțeles să formuleze cererea de chemare în garanție având în vedere calitatea sa de pârât, pentru ca, în situația în care ar fi căzut în pretenții, să fie obligată persoana vinovată de producerea în fapt a prejudiciului, dacă se va dovedi că există, la repararea acestuia, fără a mai fi necesară demararea unui alt proces.
Totodată, a menționat că, astfel cum a reținut și D.N.A. Pitești, cei doi inspectori, care au însoțit permanent reprezentanții reclamantei pentru a preda cu titlu gratuit pârâtei materialele a căror contravaloare se solicită, au fost trimiși de către numitul S F D, în calitatea acestuia de inspector general al I.S.J. Vâlcea.
De asemenea, a menționat că ceea ce interesează într-o cerere de chemare în garanție este existența unui raport obligațional între pârât și chematul în garanție.
A mai precizat și că nu se va crea niciodată un raport direct între chematul în garanție și reclamant, ci vor exista două raporturi distincte, unul între reclamant și pârât, de tip contractual, și altul între pârât și chematul în garanție, de tip delictual.
În plus, a făcut trimitere la paginile 4, 5, 6 și urm. din Ordonanța nr. 90/P/2013 din 8 octombrie 2013 emisă de D.N.A. Pitești.
A insistat să fie avut în vedere faptul că numitul S F D a recunoscut că el a fost cel care, în calitate de inspector școlar general, a dispus inspectorilor școlari O I și P O să-i însoțească pe reprezentanții reclamantei la unitățile școlare pentru livrarea materialelor cu titlu gratuit, decizie pe care a luat-o fără consultarea responsabililor din cadrul Primăriei Rm. Vâlcea, dat fiind faptul că a mai existat o situație similară.
Apelantul-pârât a solicitat să fie avută în vedere inclusiv declarația martorului P O.
În concluzie, apelantul-pârât a menționat că nu a intenționat să achiziționeze și nu a achiziționat cu titlu de marfă materialele în discuție, documentele invocate de reclamantă fiind semnate la o lună după livrare, fiind antedatate. A mai insistat și cu privire la faptul că nici comanda și nici factura nu sunt înregistrate în evidențele școlii.
Apelantul-pârât a insistat cu privire la faptul că nu au fost încheiate contracte, nu s-au înaintat comenzi din partea școlii anterior livrării, nu s-au realizat acte adiționale sau recepții și nu s-au realizat acte de plată, deoarece au existat suspiciuni față de buna-credință a reclamantei.
În final, a arătat că singurul document recunoscut ca fiind semnat în condiții normale și în deplină cunoștință de cauză este avizul de însoțire a mărfii nr. 28 din 25.09.2012, care nu are completate rubricile referitoare la preț, respectiv valoare, lucru care a întărit, la momentul semnării, afirmațiile făcute de delegatul firmei, că materialele sunt gratuite pentru școală.
Apelantul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de apelul formulat, la data de 19 aprilie 2016, intimatul-chemat în garanție Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestuia.
În motivare, intimatul-chemat în garanție a menționat că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că pârâtul nu a dovedit că în cauza de față există posibilitatea ca, în măsura în care ar cădea în pretenții, ar putea, printr-o acțiune ulterioară, să se îndrepte împotriva Inspectoratului Școlar Județean Vâlcea pentru a recupera suma la care ar putea fi obligat.
Totodată, a arătat că nu s-a făcut dovada identității între chemata în garanție și raportul juridic litigios din prezenta cauză. De asemenea, a arătat că chematul în garanție nu a participat la raporturi juridice privind achiziția materialelor în cauză și nu a emis vreo decizie/dispoziție de încheiere a tranzacției dintre cele două părți aflate în litigiu.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 Cod procedură civilă.
Examinând încheierea apelată, în raport de motivele invocate, de textele legale incidente, având în vedere actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că apelul declarat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în garanție pârâtul Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului Rm. Vâlcea a solicitat ca în situația în care ar fi căzut în pretenții, să fie obligată persoana vinovată de producerea în fapt a prejudiciului, dacă se va dovedi că există, la repararea acestuia, fără a mai fi necesară demararea unui alt proces.
Tribunalul reține că cererea de chemare în garanție este o cerere conexă, cu reglementare specială .
Reglementând această modalitate de chemare în judecată a unui terț într-un proces început, codul de procedură civilă permite părții care ar cădea în pretenții să aibă asigurată plata acestor pretenții (sau a altor despăgubiri în strânsă legătură cu "pierderea"; suferită, în urma soluționării acțiunii principale).
Raportul părții cu persoana chemată în garanție este de așa natură încât interesul cererii de chemare în garanție este tocmai posibilitatea ("în cazul când";) ca partea să cadă în pretenții. Raportul de garanție sau de regres devine activ tocmai datorită intentării acțiunii principale. Până în acest moment acest raport există doar ca să "garanteze"; tocmai riscul pe care îl pune în discuție acțiunea principală.
Cererea de chemare în garanție pune în discuție existența acestui raport ale cărui condiții sunt prevăzute în multe cazuri de lege
Astfel, o dată primită a fi judecată împreună cu acțiunea principală, cererea de chemare în garanție formulată de pârât urmează automat soluția din acțiunea principală: respingerea acțiunii principale duce la respingerea cererii de chemare în garanție, ca lipsită de interes; respingerea acțiunii principale poate fi rezultatul tocmai al apărărilor persoanei obligate la garanție. Admiterea acțiunii principale duce la admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea chematului în garanție fie la plata despăgubirilor - aceleași la care a fost obligat pârâtul.
Când pârâtul formulează o cerere de chemare în garanție, care pune în discuție un raport care nu îndeplinește condițiile arătate, o astfel de cerere care pune în discuție raporturi străine de raportul juridic principal, l-ar pune pe reclamant în situația de a aștepta dezlegarea pricinii sale până la lămurirea acestui raport.
În cauză, pârâtul solicită chemarea în garanție a Inspectoratului Școlar Județean Vâlcea în virtutea unei eventuale răspunderi civile ce ar izvorî dintr-o faptă penală ce ipotetic s-ar putea contura și evident cerceta de organele de urmărire penală.
Or, instanța civilă nu se poate substitui organelor de cercetare penală pentru a analiza elementele constitutive ale infracțiunii generatoare de prejudiciu, așa încât o cerere de chemare în garanție fundamentată pe prezumția unor fapte penale pentru care nici nu s-a început urmărirea penală este inadmisibilă.
Reține Tribunalul că instanța de fond a respins în mod corect cererea de chemare în garanție, ca inadmisibilă, întrucât raporturile dintre cauzele celor două cereri sunt fundamentate distinct și terța persoană chemată în garanție ar putea fi acționată în judecată ulterior, printr-o acțiune în despăgubiri, de oricare dintre părțile din dosar.
Date fiind considerentele expuse, Tribunalul, în acord cu disp. art. 64 și în raport de disp.art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat, ca neîntemeiat.
| ← Minori si familiei, deplasarea minorilor in strainatate, refuzul... | Ordin de protecţie. Jurisprudență Contracte → |
|---|
