Cheltuieli de spitalizare. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 655 din data de 31.05.2016
Cheltuieli de spitalizare . victima unui accident rutier . Calitate procesual activă
Prin sentinta civila nr. 2112/25.11.2015, pronuntata de Judecatoria Dragasani in dosarul nr. 1137/223/2015, a fost admisa cererea formulată de reclamantul SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ CRAIOVA, in contradictoriu cu pârâtul F GH. E si a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 5692,79 lei, reprezentand cheltuieli de spitalizare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin cererea înregistrată la data de 11.05.2015 sub nr. 1137/223/2015, reclamantul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA a chemat în judecată pârâtul F GH. E prin care solicită să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 5692,79 lei, reprezentând c/val. zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
Motivând cererea se arată că în data de 23.11.2012, F GH. E a fost internat la Secția Ortopedie a Spitalului Clinic de Urgență Craiova în urma unui accident rutier în perioada 23.11.2012 - 05.12.2012, iar c/valoarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 5692,79 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 și 999 C. Civil, precum și condițiile prev. de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Spitalul Clinic Județean de urgență Craiova solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei susmenționate, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.
Având in vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sănătate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
Spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate Dolj. În cauza de față, reclamanta apreciază că printr-o singură interpretare gramaticală a dispoz. art.313 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare a sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologici) se ajunge la concluzia la că in acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei fapta proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale constă tocmai în lipsa sa de diligență în stabilirea persoanei vinovate. În cazul în care s-ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligată la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, în condițiile în care, în lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având în vedere faptul că pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar unitatea reclamantă a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală acestuia, este evident că unitatea reclamantă, în speță, Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză, în baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care 1-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane — fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul că, pârâtul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii , chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoască culpa, constând în omisiunea sau neglijența de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată de o altă persoană care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului , ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/ autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat unității reclamante constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției noastre care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului/ei.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Reclamantul mai precizează că debitul solicitat reprezintă, potrivit art.313 din Legea nr. 95/2006"prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile elective ocazionale de asistența medicală acordată" și face parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat" definit de art.21 din Codul de Procedură Fiscală cu privire atât la conținutul cât și la cuantumul creanțelor fiscale.
În același timp obligațiile fiscale sunt definite de art.22 al Codului de procedura Fiscală: - obligația de a plați la termenele legale, impozitele, taxele, contribuțiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;
- obligația de a plați majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor, si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plata accesorii.
Termenul de prescripție al dreptului la acțiune, este de 5 ani si potrivit alin. l termenul începe sa curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept conform dispozițiilor art.131 Cod procedură fiscală, întrucât debitul menționat în cererea noastră de chemare în judecată este o creanță bugetară. Potrivit Codului fiscal creanța bugetară constă in impozite, taxe, contribuții, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora. Menționează că debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare, întrucât unitatea noastră, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera aceste sume de bani și de a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.
În drept, reclamanta întemeiază acțiunea pe disp. art. 998și 999 Codului civil art. 112 Cod Procedura Civila si art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Spre dovadă reclamantul a atașat la cerere înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului în procedura de regularizare dar acesta nu a formulat întâmpinare depunând în apărare înscrisuri.
In motivarea solutiei, prima instanta arata ca paratul a fost victima unui accident rutier, la data de 23.11.2012 în jurul orelor 1850 conducând autoturismul marca Daimler Chrysler, cu nr. de înmatriculare … ( nr.de tol valabile până la data de 25.11.2012) pe DN 64 din municipiul Drăgășani - centura ocolitoare - din direcția Sutești - Prundeni, și ajungând într-o curbă la dreapta nu a adaptat viteza la condițiile de drum , a pierdut controlul volanului, a părăsit partea carosabilă și a intrat în coliziune cu un parapet de siguranță montat pe marginea drumului. Din impact a rezultat rănirea conducătorului auto și a numiților V M, M V E și S M C, pasageri în auto, care au fost transportați la Spitalul municipal din Drăgășani pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Pârâtul suferind leziuni traumatice mai grave a fost transportat la Spitalul Județean Craiova.
Aici a fost internat cu diagnosticul Fractură a diafizei femurale, în perioada 23.11.2012 - 05.12.2012, cu această ocazie s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 5692,79 lei așa cum rezultă din decontul de la fila 6 dosar, decontate de CAS Vâlcea.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată, c/val. serviciilor medicale acordate persoanelor ce au fost agresate de terți, vor fi recuperate de către furnizorul acestor servicii și restituite către CAS.
Potrivit art. 1349 cod civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu se aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Potrivit art. 1357 Cod civil , cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Orice prejudiciu dă dreptul la reparație, drept ce se naște din ziua în care s-a cauzat prejudiciul , chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
În speță, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției numitului Fusăreanu Gheorghe-Elvis constând în accidentarea sa în evenimentul rutier din 23 noiembrie 2012, fapt ce a determinat spitalizarea acestuia pentru acordarea de îngrijiri medicale fiind diagnosticat cu"; Fractură a diafizei femurale ".( fila 6 dosar).
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul cauzat reclamantului constă în aceea că, contravaloarea totală a cheltuielilor determinate de îngrijirea medicală a pârâtului, cât și alte despăgubiri pentru vătămarea corporală suferită în evenimentul rutier din 23 noiembrie 2012, ceea ce impunea ca acesta să achite contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea sa.
Pe de altă parte, se mai reține că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: "Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată";.
Din dispozițiile legale citate anterior, rezultă că în ipoteza unei agresiuni față de o persoană, care necesită îngrijiri medicale, cel care trebuie să suporte prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, este autorul acestei agresiuni. Textul operează o transmitere legală a calității procesuale pasive de la cel care a beneficiat de aceste servicii medicale la cel care a provocat leziunile care au dus la necesitatea acordării unor îngrijiri medicale și care se face vinovată de săvârșirea unei fapte ilicite.
Instanța reține că la data de 23.11.2012, pârâtul a fost internat în secția Ortopedie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, în perioada 23.11.2012-05.12.2012, contravaloarea totală a cheltuielilor determinate de îngrijirea medicală a pârâtului, cât și alte despăgubiri pentru vătămarea corporală suferită în evenimentul rutier din 23 .11. 2012, fapt ce impune ca acesta să achite contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea sa.
Astfel, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța urmează să admită cererea și pe cale de consecință urmează să oblige pârâtul la plata sumei de 5692,79 lei cheltuieli de spitalizare.
Impotriva sentintei primei instante a declarat apel paratul.
La termenul de judecata din data de 31.05.2016, Tribunalul, din oficiu, a invocat exceptia lipsei calității procesuale active a reclamantului si, dupa ce a acordat partilor cuvantul asupra exceptiei, a ramas in pronuntare asupra acesteia.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocata din oficiu la termenul de judecata din data de 31.05.2016:
Tribunalul constata ca, prin prin cererea de chemare in judecata adresata primei instante, apelantul reclamant a invocat, ca si temeiuri de drept, dispozitiile art. 1357 si art. 1358 NCC, precum si dispozitiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Potrivit dispozitiilor art. 311 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 ,,persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către casele de asigurări și constituie venituri ale fondului’’ iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol ,,furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări cu care se află în relație contractuală documentele justificative care atestă cheltuielile efective realizate’’.
Din interpretarea sistematica a dispozitiilor legale mai sus mentionate rezulta ca furnizorul de servicii medicale care acorda asistenta medicala persoanei a carei sanatate a fost prejudiciata, are obligatia de a tine o evidenta a cazurilor in care a acordat asistenta medicala, pe care, lunar, o transmite casei de asigurari cu care se afla in relatie contractuala, urmand ca aceasta din urma sa recupereze de la persoana responsabila pentru prejudiciul cauzat, cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata celui prejudiciat.
Raportat strict la speta, Tribunalul constata ca, in sensul dispozitiilor legale mai sus mentionate, apelantul reclamant are calitatatea de furnizor de servicii medicale iar intimatul parat are calitatea de beneficiar al acestor servicii.
Ori, prin prisma dispozitiilor legale mai sus mentionate, recuperarea cheltuielilor ocazionate de ingrijirile medicale acordate intimatului parat, poate fi solicitata nu de apelantul reclamant, in calitate de furnizor de servicii medicale, ci de casa de asigurari cu care apelantul reclamant se afla in relatie contractuala si nu de la intimatul parat, ci, exclusiv, de la persoana vinovata de prejudicierea sanatatii intimatului parat.
In conditiile in care recuperarea cheltuielilor ocazionate de ingrijirile medicale acordate intimatului parat, poate fi solicitata nu de apelantul reclamant, in calitate de furnizor de servicii medicale, ci de casa de asigurari, Tribunalul constata ca reclamantul nu are calitate procesuala activa, motiv pentru care va admite apelul, va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocata din oficiu și va respinge cererea de chemare in judecata ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin prisma dispozitiilor art. 453 alin. 1 NCPC, Tribunalul va dispune obligarea intimatului reclamant la plata catre apelantul parat a cheltuielilor de judecata avansate de acesta din urma in apel, in cuantum de 194,8 RON, reprezentand taxa judiciara de timbru.
| ← Chitanţă .transfer drept de proprietate. Jurisprudență Contracte | Pretenţii. conflict de competenţă. competenţa funcţională... → |
|---|
