Cerere de valoare redusă. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Judecătoria BALŞ Hotărâre nr. 246 din data de 08.02.2018
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul DS . și pe pârâta MT , având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În baza art.131, raportat la art.1028, art.94, lit. k și art.107 Codul de procedură civilă, instanța a constatat că este competentă, general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C.p.c, instanța a estimat durata procesului la 1 termen.
În baza art. 255 și art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri, instanța a constatat încheiată cercetarea judecătorească și a reținut cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Balș la data de 29.11.2017 sub nr. 2670/184/2017, reclamanta DS . a chemat în judecată pe pârâta MT , solicitând instanței ca, în procedura cererii de valoare redusă, să fie obligată la plata sumei de 187,49 lei, reprezentând contravaloare servicii, la care a solicitat să se aplice penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, suma de 335,52 lei reprezentând clauză penală, respectiv echivalentul a 72 euro (4 luni x 18 euro/ lună) conform dispozițiilor art. 4.5 din contract și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în data de 31.08.2015 a încheiat cu pârâta Contractul de furnizare servicii nr. 9539001296/31.08.2015, iar conform clauzelor contractuale s-a obligat să-i furnizeze acestuia servicii de internet, la imobilul situat în T , str. T B , la un tarif lunar în valoare de în valoare de 18 euro / lună, pentru serviciul de internet.
A mai arătat reclamanta că a prestat serviciile prevăzute în contract în sarcina ei și a emis pentru acestea facturi fiscale în valoare de 187,49 lei.
S-a menționat că, întrucât pârâta nu a achitat contravaloarea serviciilor furnizate, contractul a fost reziliat în conformitate cu dispozițiile art. 4.3 lit. a din contract.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 C.proc.civ. și art. 1270 alin.1 din Codul civil.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar copia unei fișe de furnizare informații de bază emise de ONRC, împuterniciri, contractul nr. 9539001296/31.08.2015, și anexa la acest contract, facturi fiscale emise pe numele pârâtei, notificare, cu anexele la acesta.
Prin rezoluția din data de 29.11.2017 instanța a dispus comunicarea către pârâtă a formularului de cerere, cu toate acestea, pârâta nu a formulat un răspuns la cerere în termenul prevăzut de lege.
În cauză a fost încuviințate proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că:
În fapt, în baza relațiilor contractuale dintre părți desfășurate în baza contractului de furnizare servicii nr. contractul nr. 9539001296/31.08.2015 (filele 14-21), reclamanta a furnizat pârâtei servicii de internet, pârâta având obligația de a achita contravaloarea acestora cuprinsă în facturile emise pe numele său (filele 26-27), obligație nerespectată, ca urmare a acestei atitudini, s-a ajuns la acumularea unei datorii față de reclamantă în sumă de 187,49 lei.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1270 C.civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit dispozițiilor art. 1350 C.civ. orice persoană trebuie să-și îndeplinească obligațiile pe care le-a contractat, iar în cazul în care, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligat să repare acest prejudiciu.
Astfel, în baza relațiilor contractuale dintre părți desfășurate în baza contractului de furnizare servicii nr. 9539001296/31.08.2015, reclamanta a furnizat pârâtei servicii de internet, televiziune prin cablu, telefonie fixă și internet mobil, pârâta având obligația de a achita contravaloarea acestora cuprinsă în facturile emise pe numele său, obligație nerespectată, instanța urmând a obliga pârâta la plata sumei de 187,49 reprezentând servicii prestate de către reclamantă și neachitate de pârâtă.
În ceea ce privește sumele solicitate cu titlu de clauză penală în valoare de 335,52 lei reprezentând contravaloarea tarifelor promoționale, instanța reține că, potrivit art. 4.5 din Condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice integrate (fila 16 dosar), beneficiarul are obligația să plătească către RCS & RDS cu titlu de despăgubiri, o sumă totală formată din: contravaloarea serviciilor oferite cu titlu de promoție, inclusiv contravaloarea tuturor apelurilor către orice rețele, a serviciilor de instalare, a serviciilor de activare, a activităților de service, a dreptului de utilizare a echipamentelor predate, contravaloarea oricăror reduceri, subvenții sau promoții oferite de către operator în cadrul duratei inițiale .
De asemenea, cu privire la capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, instanța are în vedere prevederile art. 3.4 din ,,Condiții generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice integrate RCS & RDS" care prevăd că "în cazul neplății contravalorii facturilor până la expirarea Termenului de plata RCS & RDS poate percepe, începând cu cea de a 10 a zi a lunii următoare, penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate asupra cuantumului facturilor neachitate, iar serviciile vor putea fi suspendate....";. Se specifică de asemenea că penalitățile pot depăși cuantumul debitului
Aceste clauze trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori. Conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în înțelegerile realizate cu consumatorii.
Este considerată clauză abuzivă, potrivit art. 4 din același act normativ, orice prevedere contractuală care nu a fost negociată direct, fără a se acorda posibilitatea consumatorului de a influența natura ei și care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților în defavoarea consumatorului și încălcând principiul bunei-credințe.
Instanța reține că, prevederile acestei clauzei încalcă cerințele unei clauze conforme cu dispozițiile legale și cu principiul bunei-credințe. Pe de o parte, pârâta nu a putut influența conținutul acesteia, având în vedere că respectiva convenție reprezintă un contract-tip, care conține clauze prestabilite în mod unilateral de către reclamant.
De asemenea este creat un dezechilibru grav între situațiile părților, în defavoarea pârâtei, căci stabilește o răspundere unilaterală, obligându-o doar pe aceasta la plata de penalități în caz de reziliere, însă nu și pe prestatorul de servicii. În aceste condiții, observând și dispozițiile literei i) din anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000, care enumeră cu titlul exemplificativ tipuri de clauze abuzive, printre care și cea privind obligarea consumatorului la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către aceștia, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, instanța apreciază că obligația pârâtului de a plăti o taxă reprezentând contravaloarea tuturor tarifelor promoționale reprezintă o clauză abuzivă.
Nerespectarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută totală a clauzei abuzive mai sus-menționate, fiind norme imperative, de ordine publică.
Sancțiunea nulității are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală, ca și din rațiunea și scopul acesteia.
Mai mult, în acest sens, în hotărârea Pannon C-243/08, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv.
Astfel, instanța apreciază că art. 5.4 și art. 3.4 din Condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice integrate, reprezintă clauze abuzive, urmând a le înlătura în totalitate.
Pe cale de consecință, instanța urmează a respinge capătul de cerere referitor la clauză penală în valoare de 335,52 lei reprezentând contravaloarea tarifelor promoționale precum și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,20% pe fiecare zi de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective, ca neîntemeiate.
Pe aceste considerente, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantei și să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei 187,49 lei cu titlu de contravaloare servicii prestate, urmând a fi respinse ca neîntemeiate capătul de cerere privind obligarea pârâtei la penalități de întârziere și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata clauzei penale în cuantum de 335,52 lei, urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor prevzute în art. 5.4 și art. 3.4 din Condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice integrate.
În baza art. 1030 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prezenta hotărâre este executorie de drept.
Totodată, în baza în temeiul art. 1032 alin. (1) și art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă., potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată, instanța va obliga pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru achitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta DS cu sediul în mun. B cu sediul procesual ales în C, împotriva pârâtei MT , cu sediul în T , , având ca obiect cerere de valoare redusă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 187,49 lei cu titlu de contravaloare servicii prestate.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 335,52 lei cu titlu de clauză penală ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la penalități de întârziere ca neîntemeiat.
Obligă pârâta la plata către reclamantă, a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Balș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.02.2018
Data publicarii pe site: 02.04.2018
| ← Plângere contravenţională. Jurisprudență Chemare în... | Conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.334... → |
|---|
