Cerere în anulare ordonanţă de plată, la cererea creditoarei
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă civilă nr. 859 din data de 11.10.2016
Prin cererea înregistrată sub nr.957/329/2015, la data de 3 mai 2016, creditoarea SC E. SRL, cu sediul în T. M., strada R., județul T., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea SC D. T. I. SRL, cu sediul în T. M., județul T., să fie obligată la plata sumei de 63.297,96 lei, reprezentând c/val.chirie, utilități (apă, canalizare și energie electrică), pentru localul de alimentație publică, situat în T. M., județul T., incinta PCTF, și dobânda legală penalizatoare și remuneratorie, aferentă debitului principal restant.
A solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între ea și debitoare s-au încheiat contractele de închiriere nr.151 din 8.08.2014, nr.152 din 8.08.2014, nr.133 din 15.06.2015 și nr.155 din 29.06.2015, ce au ca obiect folosința terenului pentru localul "B.D.";, iar, pentru folosința acestui teren, debitoarea datorează o chirie restantă de 10.226,31 lei.
Totodată, debitoarea a consumat pentru funcționarea localului, în mod exclusiv, energie electrică, apă și canalizare de la SC E. SRL, procedura fiind următoarea: pentru înregistrarea consumului de energie electrică de către creditoare și debitoare există un contor general, ce aparține Primăriei T. M., iar energia electrică este facturată, în integralitate, de către primărie pentru creditoare iar creditoarea consumă parte din energia electrică înregistrată de contorul general pentru activitatea proprie iar parte este consumată de debitoare, pentru activitatea sa de alimentație publică.
Creditoarea a precizat că achitat integral către primărie energia electrică și, mai departe, a facturat în procent de 60% din această energie către debitoare.
Aceeași a fost procedura și pentru apă curentă și canalizare, facturarea făcându-se de către primărie pentru creditoare, în sistemul consumului paușal.
La data de 29.02.2016, debitoarea figura în contabilitatea SC E. SRL cu următoarea structură a debitelor: 48.328,25 lei energie electrică consumată și neachitată; 3.784,53 lei apă și canalizare consumată și neachitată; 10.226,31 chirie restantă neachitată; 864,46 lei dobândă legală penalizatoare și remuneratorie, aferentă debitului ce reprezintă energie electrică consumată și neachitată; 46,97 lei dobândă legală penalizatoare și remuneratorie, aferentă debitului ce reprezintă apă și canalizare consumată și neachitată; 47,44 lei dobândă legală penalizatoare și remuneratorie, aferentă debitului ce reprezintă chirie restantă neachitată.
Debitul principal total, în sumă de 62.339,09 lei, rezultă atât din facturile fiscale anexate, cât și din extrasul de cont nr.40 din 29.02.2016 ce o vizează pe debitoare, iar suma de 62.339,09 lei, consemnată în extras, este confirmată de debitoare, prin semnarea și ștampilarea documentului.
A arătată că din facturile fiscale cuprinse în extrasul de cont, debitoarea a efectuat plăți parțiale.
Anterior promovării prezentei cereri de emitere a ordonanței de plată a notificat-o pe debitoare, prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, notificare ce constituie procedură prealabilă, potrivit art.1015 C.pr.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1014- 1025 Cod procedură civilă.
Creditoarea a depus la dosar, în copii xerox: facturi (filele 8-44 dosar), anexa 1, anexa 2, anexa 3, extras de cont, contract de închiriere nr.133 din 15.06.2015 și contract de închiriere înregistrat sub nbr.152 din 8.08.2014, notificare, factură (fila 64 dosar), notă inventar, confirmare de primire (AR).
Debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare, deși a fost citată cu această mențiune.
Prin sentința civilă nr.545/16 iunie 2016, Judecătoria T. M. a admis cererea creditoarei și a obligat-o pe debitoare să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la comunicare sau înmânarea ordonanței, suma de 10226,31 lei, reprezentând debit neachitat.
Prin încheierea din camera de consiliu, din data de 01 iulie 2016, instanța a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din sentința civilă nr.545/16 iunie 2016, în sensul menționării susținerilor creditoarei, potrivit cărora și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Împotriva ordonanței, în termenul legal, creditoarea a formulat cerere în anulare, ce a fost înregistrată la Judecătoria T. M., sub nr.1730/329/2016, la data de 11 iulie 2016.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, deși prin sentința civilă nr.545/26 iunie 2016, Judecătoria T. M. i-a admis cererea pentru emiterea ordonanței de plată, suma consemnată în dispozitiv este de 10226,31 lei, ceea ce presupune o contradicție, întrucât nu s-a folosit sintagma "admite în parte"; cererea.
Totodată, în considerentele sentinței civile, instanța a făcut trimitere la toate facturile anexate cererii ei, respectiv atât la cele care vizează chiria, cât și cele care vizează utilitățile furnizate și neachitate (energie electrică, apă și canalizare), facturi care totalizează un debit principal, în valoare de 62339,09 lei.
Faptul că instanța s-a aflat în eroare cu privire la cuantumul sumei, reiese și din lipsa unei motivări, în sensul respingerii diferenței de sumă neacordată.
O altă critică vizează și nepronunțarea instanței pe capătul de cerere ce are ca obiect plata dobânzii legale penalizatoare.
Pentru aceste motive, creditoarea a solicitat admiterea cererii de anulare iar, pe fondul cauzei, emiterea unei ordonanțe de plată, conform cererii sale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1014-1025 Cod procedură civilă.
A anexat cererii taxă judiciară de timbru.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare.
Soluționând cererea creditoarei, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1024 alin.2 teza a II_a Cod procedură civilă, cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva ordonanței de plată, prevăzute la art.1024 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv împotriva ordonanței de plată admise în parte.
Potrivit petitului cererii de emitere a ordonanței de plată, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 63297,96 lei, sumă reprezentând chirie și utilități, și a dobânzii legale penalizatoare, eferente debitului principal restant.
Instanța de fond, deși a admis cererea creditoarei, prin sentința civilă nr.545/16 iunie 2016, a obligat-o pe debitoare să plătească doar suma de 10226,31 lei, reprezentând chirie restantă, fără să se pronunțe și asupra contravalorii utilităților.
Totodată, instanța nu s-a pronunțat nici asupra capătului de cerere având ca obiect plata dobânzii penalizatoare, solicitată de creditoare, în cererea sa.
Pentru acest motiv, în temeiul art.1024 alin.2 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea în anulare, formulată de creditoare, și va dispune anularea sentinței civile nr.545/16 iunie 2016, pronunțate de Judecătoria T. M..
Rejudecând cauza, din înscrisurile anexate cererii formulate de creditoare, instanța reține că între SC E. SRL T. M. și SC D. T. I. SRL s-au încheiat contractele de închiriere nr.151/08 august 2014, nr.152/08 august 2014, nr.133/15 iunie 2015 și nr.155/29 iunie 2015, având ca obiect folosința terenului aferent localului "B. D.";.
Totodată, pentru funcționarea localului, SC D. T. I. SRL a consumat energie electrică, apă și a beneficiat și de servicii de canalizare, facturate de Primăria Municipiului T. M., pentru SC E. SRL.
Conform extrasului de cont (filele 49-50 dosar 957/329/2016), la data de 29 februarie 2016, SC D. T. I. SRL figura în contabilitatea creditoarei SC E. SRL, cu un debit în valoare de 62339,09 lei, din care:
- 48328,25 lei - energie electrică;
- 3784,53 lei - apă și canalizare;
- 10226,31 lei - chirie.
Debitul principal, în sumă de 62339,09 lei și consemnat în extrasul de cont, a fost confirmat de debitoare, prin aplicarea ștampilei și prin semnătură.
Pentru neachitarea la termen a facturilor fiscale, emise pentru serviciile prestate, în temeiul art.5 din contractele încheiate de părți, creditoarea a calculat majorări de întârziere, în cuantumul legal prevăzut pentru creanțe fiscale.
Până la data de 29 februarie 2016, potrivit extrasului de cont nr.40/29 februarie 2016, creditoarea a calculat următoarele majorări de întârziere pentru neplata facturilor la data scadenței acestora:
- 864,46 lei - majorări de întârziere aferente debitului ce reprezintă energie electrică;
- 46,97 lei - majorări de întârziere aferente debitului ce reprezintă apă și canalizare;
- 47,44 lei - majorări de întârziere aferente debitului ce reprezintă chirie,
Astfel, la data de 29 februarie 2016, creanța creditoarei se ridica la suma de 63297,96 lei reprezentând chirie, contravaloare utilități și majorări de întârziere.
Potrivit art.1014 alin.1 Cod procedură civilă, procedura emiterii ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege.
Astfel, prin dispozițiile legale menționate, se instituie anumite condiții de admisibilitate ale procedurii speciale a ordonanției de plată, și anume: 1. existența unei creanțe certe, lichide și exigibile; 2. creanța să izvorască dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris; 3. contractul, statutul, regulamentul sau alt act juridic izvor al creanței să fie constatat printr-un înscris însușit de părți, prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În fine, a patra condiție de admisibilitate a procedurii ordonanței de plată constă în somarea prealabilă a debitorului, condiție prevăzută de art.1015 alin.1 Cod procedură civilă.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se determină în conformitate cu prevederile art. 663 N.C.proc.civ., potrivit cărora: ,,(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată’’.
Cerințele speciale de admisibilitate ale procedurii ordonanței de plată trebuie întrunite în mod cumulativ.
Referitor la caracterul cert al creanței, instanța reține că existența acesteia este neîndoelnică, rezultând din contractul încheiat între părți și din facturile anexate cererii creditoarei, în sumă totală de 63297,96 lei.
Cu atât mai mult, debitoarea nu a depus întâmpinare față de cererea reclamantei, astfel încât instanța apreciază atitudinea procesuală a acesteia, ca fiind o recunoaștere implicită a pretențiilor creditoarei, potrivit art. 1019 N.C.proc.civ.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, cuantumul creanței îndeplinește această condiție atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. În cauză, instanța constată caracterul lichid al creanței, întrucât este determinat potrivit facturilor fiscale, depuse la dosar.
Creanța creditoarei este exigibilă, întrucât aceasta reprezintă debit principal neachitat la data scadenței și majorâri de întârziere, calculate pentru neplata serviciilor prestate, până la data de 29 februarie 2016, dată anterioară formulării cereri de către creditoare (03 mai 2016).
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că cererea creditoarei este întemeiată, motiv pentru care urmază să o admită.
Va anula sentința civilă nr.545/16 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria T. M., și rejudecând cauza, va admite cererea formulată de creditoarea E. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC D. T. I. SRL.
Va ordona debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la data comunicării ordonanței, suma de 63297,96 lei, reprezentând chirie și contravaloare utilități, și majorări de întârziere (în cuantumul legal pentru creanțe fiscale), calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății debitului.
Va lua act că își rezervă dreptul creditoarea de a solicita cheltuielile de judecată, pe cale separată.
| ← Civil, obligatie de a face, autoritate de lucru judecat | Divorţ din vina ambelor părţi . Jurisprudență → |
|---|
