Cerere în probaţiune respinsă fără nicio motivare. Încălcarea dreptului la un proces echitabil
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 4881 din 22 noiembrie 2010
Prin sentinţa civilă nr.2352 din 26.04.2010 pronunţată de Tribunalul Sălaj a fost admisă cererea reclamantei S.C. T. S.A în contradictoriu cu pârâtul P.I. şi, în consecinţă, a
fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 75.000 lei reprezentând prejudiciu patrimonial cauzat reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâtul a avut calitatea de director general al societăţii reclamante până la data de 30.05.2008 conform contractului individual de muncă nr.195-01.11.2002 şi a actelor adiţionale ale acestuia.
În perioada 11.01.2007 - 31.01.2007 s-a desfăşurat un control al Gărzii naţionale de Mediu - Comisariatul Sălaj în urma căruia a fost întocmit procesul verbal de contravenţie seria DECIDE nr.17434 încheiat la 31.01.2007 fiind aplicată amenda de
75.000 lei contravenientei S.C. T. S.A Zalău pentru săvârşirea faptei prevăzute de art.96 alin.3 pct.9 din Legea nr.265/2006, datorită nerespectării termenelor de realizare a măsurilor din programul de conformare a măsurii privind - Dezafectarea depozitului de carburanţi. Ca urmare a acestui control efectuat la sediul societăţii, la data de 31.01.2007 sa constatat că societatea funcţiona, la data controlului, fără autorizaţie de mediu, ultima fiind valabilă până la data de 01.12.2006. autorizaţia de mediu nr.80/01.06.2006 a prevăzut un program de conformare, din cele 3 măsuri, 2 fiind realizate, iar măsura nr.3 privind dezafectarea depozitului de carburanţi existent, respectiv golirea, curăţarea şi valorificarea rezervoarelor cu termen scadent 30.05.2006/15.09.2006 şi reabilitarea ecologică a zonei şi amenajarea spaţiului ca zonă verde, cu termen scadent
15.07.2006/30.10.2006 nefiind realizate la data controlului, societatea fiind atenţionată asupra consecinţelor faptelor pentru care a fost sancţionată conform adreselor nr. 639/24.01.2007 şi nr. 725/26.01.2007 emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Sălaj.
Prin contractul de concesiune a transportului public local de călători în
municipiul Zalău nr. 42999/08.11.2006 la Cap. VII, art.14 prevede obligaţia
concesionarului ca pe perioada derulării contractului de concesiune să respecte legislaţia, reglementările, precum şi hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale în vigoare privind protecţia mediului. (filele 67-72).
Prin procesul verbal de contravenţie se arată că societatea, la data
controlului, funcţiona fără a deţine autorizaţie de mediu, ultima autorizaţie de mediu fiind valabilă până la data de 01.12.2006 iar sancţiunea aplicată a constat tocmai în nerealizarea măsurilor din programul de conformare respectiv dezafectarea depozitului de carburanţi, fapt ce a dus la sancţionarea contravenţională a societăţii.
Având în vedere prevederile art. 152 din Legea societăţilor comerciale răspunderea directorului este angajata in orice situaţie in care contractul de mandat sau o dispoziţie legala este încălcată printr-o faptă culpabilă.
Anterior controlului Gărzii Naţionale de Mediu Comisariatul Sălaj societatea reclamantă a fost atenţionată asupra consecinţelor faptelor pentru care a fost sancţionată conform adreselor nr. 639/24.01.2007 şi nr. 725/26.01.2007 emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Sălaj.
Conform Regulamentului de Organizare şi funcţionare a S.C. T. S.A. s-a stabilit că Directorul General al societăţii comerciale conduce activitatea operaţională şi funcţională a acesteia, reprezentând societatea în relaţiile cu autorităţile publice, precum şi cu persoanele juridice şi fizice potrivit împuternicirilor conferite de Consiliul de Administraţie, atribuţii conferite acestuia de Consiliul de Administraţie a societăţii în virtutea prevederilor art. 143 - 1431 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăţilor comerciale.
Art. 270 alin. 1 din Codul Muncii precizează faptul ca “salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”.
Răspunderea patrimoniala este una reparatorie, deoarece salariatul care a produs o pagubă angajatorului va fi obligat, cu bunurile aparţinând patrimoniului său să acopere acel prejudiciu, reîntregind patrimoniul afectat.
Răspunderea patrimonială a salariaţilor este o formă a răspunderii juridice, care constă în obligaţia acestora de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
În cazul pârâtului sunt întrunite condiţiile răspunderii patrimoniale şi anume: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia.
Văzând aceste considerente, instanţa a admis acţiunea formulată de societatea reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii, iar în subsidiar casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În motivarea recursului s-a criticat respingerea cererilor în probaţiune formulate de pârât cu scopul dovedirii lipsei culpei sale pentru neîndeplinirea obligaţiilor care au atras aplicarea sancţiunii contravenţionale.
În acest sens se arată că din probatoriul testimonial şi cel scriptic (situaţiile financiare ale societăţii pe trimestrul IV al anului 2006 şi pe lunile ianuarie şi februarie 2007) ar fi rezultat că pârâtul a făcut demersuri pentru achiziţionarea unei noi staţii de carburant şi că societatea se confruntă cu dificultăţi financiare.
Din perspectiva acestor critici, pârâtul invocă încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art.6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În sprijinul soluţiei de modificare a hotărârii, pârâtul apreciază că referirea primei instanţe la dispoziţiile Legii nr.31/1990 este eronată deoarece a avut calitatea de angajator al societăţii în temeiul contractului individual de muncă.
Se susţine că prejudiciul suferit de societate se înscrie în riscul normal al serviciului, ceea ce îl exonerează de răspundere, conform art.27 alin.2 Codul muncii.
Se constestă întrunirea elementelor răspunderii patrimoniale şi se apreciază că formularea tardivă a plângerii contravenţionale împotriva procesului verbal prin care sa aplicat sancţiunea amenzii de 75.000 lei a determinat producerea prejudiciului.
În fine, se arată că modul defectuos de finanţare a transportului public de călători a determinat îndatorarea societăţii şi imposibilitatea efectuării investiţiilor.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că în mod corect a respins prima instanţă cererile în probaţiune după analizarea concludentei şi pretenţiilor, nefiind îngrădit dreptul la apărare sau liberul acces la justiţie.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin întâmpinarea depusă la prima instanţă, pârâtul a solicitat în probaţiune depunerea de către reclamantă, în calitate de angajator, a situaţiei financiare a societăţii pe trimestrul IV al anului 2006 şi pe lunile ianuarie şi februarie 2007, pentru a-şi dovedi apărarea conform căreia dificultăţile financiare ale societăţii au făcut imposibilă schimbarea depozitului de carburant.
La termenul de judecată din data de 12.04.2010, prima instanţă a pus în discuţia părţilor această cerere în probaţiune, respingând-o fără nicio motivare asupra relevanţei, pertinenţei şi concludenţei probei.
La termenul de judecată din data de 26.04.2010, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu doi martori, respectiv reprezentantul Gărzii
naţionale de Mediu şi şeful depozitului de carburanţi indicând ca teză probatoare lipsa culpei sale pentru neîndeplinirea obligaţiei de înlocuire a depozitului de carburanţi, efectuarea demersurilor în acest sens, problemele economico-financiare ale societăţii, procedura de achiziţie a unei noi staţii.
Prima instanţă a respins fără nicio motivare această cerere în probaţiune pe care se întemeiau apărările pârâtului.
Procedând astfel, prima instanţă nu i-a asigurat pârâtului exercitarea dreptului la apărare şi i-a încălcat dreptul la un proces echitabil instituit de art.6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ca o garanţie elementară a derulării procesului.
Curtea observă în acest context că obligaţia instanţei de a indica în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor (art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ.) se întinde şi asupra încheierilor premergătoare prin care se stabilesc măsuri procesuale, se încuviinţează sau se resping cereri în probaţiune, deoarece numai astfel instanţa de control judiciar poate să verifice soluţia sub acest aspect.
Astfel, în cauza Hadjianastassiou c. Greciei (16.12.1992), Curtea Europeană a statuat că judecătorii trebuia să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază deciziile, căci numai astfel, de exemplu, un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislaţia naţională.
Prin urmare, Curtea consideră că în atare situaţie, când prima instanţă nu a prezentat nici un motiv al respingerii cererilor în probaţiune care au fost legal formulate şi indicau în mod clar teza probatorie, a fost încălcat dreptul pârâtului la un proces echitabil, ceea ce atrage casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în vederea asigurării efective a accesului părţii la ambele grade de jurisdicţie.
Cum analiza motivelor de modificare a hotărârii devine superfluă în acest context, Curtea nu le va mai examina.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ., va casa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
În rejudecare, instanţa de fond, conform art.315 alin.1 C.pr.civ., se va pronunţa motivat asupra cererilor în probaţiune testimoniale formulate de pârât, va dispune obligarea reclamantei la depunerea situaţiilor financiare solicitate de pârât şi va administra în caz de nevoie orice alt mijloc de probă necesar.
| ← Ore suplimentare. Condiţionarea plăţii lor, de existenţa... | Cadre didactice. Drepturi salariale în temeiul Legii nr.... → |
|---|
