Servitute negativă de vedere. Închiderea balconului cu vedere spre imobilul învecinat, cu materiale netransparente. Îndeplinirea cerinţei legale de respectare a acestei servituţi
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 4723 din 17 noiembrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 4559 din 29.10.2009 a Judecătoriei Turda a fost admisă in parte acţiunea civilă formulată de reclamantul M.S. împotriva pârâţilor D.S. şi soţia D.M., şi, în consecinţă: s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în CF 2443 Ghiris Sâncrai cu nr top 193/2/1/8/1, 194/1/1/8, i94/2/a/i/8, 194/2/1/b/1/10, 194/2/1/c/1/9, 195/a/1/1/8 cu destinaţia de curte si gradină în str. M. în suprafaţă de 504 m.p si imobilul proprietatea pârâţilor situat administrativ în Câmpia-Turzii, str. M. nr. 24 A înscris în CF 2444 Ghiris Sâncrai cu nr. top 193/2/1/8/2, 194/1/1/9, 194/2/1/a/1/9, 194/2/1/b/1/11, 194/2/1/^1/10 curte si gradină cu casă familiala şi alăturat garaj, in suprafaţă de 267 m.p , pe aliniamentul A-F, ca linie dreaptă trecând si prin punctele B, C si D conform planşei-anexa nr.1 din expertiza tehnică intocmită de expert E.D..
Au fost obligaţi pârâţii să închidă balconul cu deschidere spre proprietatea reclamantului.
S-a respins ca neintemeiată cererea formulată de reclamant pentru obligarea pârâţilor la demolarea garajului si a gardului .
Au fost obligaţi pârâţii sa achite reclamantului suma de 1439,16 lei cheltuieli
de judecata.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul este proprietarul tabular al imobilului inscris in CF 2443 Ghiris Sâncrai cu nr. top 193/2/1/8/1, 194/1/1/8, 194/2/a/1/8, 194/2/1^/1/10 , 194/2/1/^1/9 , 195/a/1/1/8 cu destinaţia de curte si gradina in str. M. in suprafaţă de 504 m.p pe care s-a construit o casa familială, cu titlu de drept ostenire.
Pârâţii sunt proprietarii imobilului situat administrativ în Câmpia-Turzii str. M. nr. 24 A, înscris în CF 2444 Ghiris Sâncrai cu nr top 193/2/1/8/2, 194/1/1/9, 194/2/1/a/1/9, 194/2/1/b/1/11, 194/2/1/^1/10 curte si gradină cu casă familială si alăturat garaj, în suprafaţă de 267 m.p .
Conform actelor ataşate la dosar, atât casa familială, cât si garajul edificate de pârâţi pe terenul proprietatea lor au fost construite pe baza de autorizaţii de construire.
In cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică atât în ce priveşte construcţiile invocate de reclamant prin cererea formulată, cât si cu privire la limita de hotar dintre cele două imobile proprietatea pârâţilor.
Fata de probatoriul administrat in cauză, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată in parte cererea promovata de reclamant şi a admis-o.
Astfel, expertiza efectuată de expert M.A. si cea efectuată de expert E.D. au stabilit că balconul edificat de pârâţi nu respectă cerinţele legale privind deschiderea de vedere în terenul vecin. Această constatare se coroboreaza cu menţiunile adresei emise de Inspectoratul de stat in construcţii in care se arată, la sesizarea reclamantului că vecinul său de la nr. 24 A, D.S. nu a respectat la edificarea balconului servitutea de vedere prevăzută de codul civil, astfel că i s-a cerut acestuia să asigure respectarea acestei prevederi prin montarea unui panou opac la balcon spre proprietatea reclamantului.
In ceea ce priveşte garajul construit în anul 1997, acesta a fost ridicat cu autorizaţie de construire, construcţia fiind recepţionată şi înscrisă la cartea funciară.
Dreptul de proprietate reglementat de art. 480 C civ., conferă titularului dreptul de a se bucura si dispune de bunul său în mod exclusiv si absolut, însă in limitele determinate de lege.
Aceste prevederi legale, în speţă trebuie interpretate în legătură cu prev. art. 611 si urm C. civ., care reglementează servitutea de vedere. Astfel, raportat la concluziile expertizelor efectuate în cauză s-a dispus obligarea pârâţilor să-si închidă balconul cu vedere spre proprietatea reclamantului astfel încât să fie respectate prevederile legale cu privire la distanta deschiderilor de vedere faţă de imobilul reclamantului.
Limita de hotar dintre cele două fonduri a fost cea indicată în lucrarea tehnică întocmită de expert E.D. pe aliniamentul A si F ca linie dreaptă. S-a stabilit ca limita actuală pe porţiunea A-D are abateri neglijabile iar pe porţiunea D-F deşi mai mari abaterile sunt datorate deficientei de construcţie a gardului, care poate fi îndreptat, implicând o suprafaţă neglijabilă în raport de mărimea terenurilor în cauză.
In conformitate cu prev. art. 584 C. civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa ; cheltuielile grăniţuirii se fac pe jumătate, si ţinând cont de aceste considerente de fapt si de drept a fost admisă cererea formulata cu privire la stabilirea liniei de hotar dintre imobilul reclamantului si cel al pârâţilor pe aliniamentul A-F, ca linie dreaptă trecând si prin punctele B , C si D conform planşei-anexă nr. 1 din expertiza tehnică întocmită de expert E.D..
Având în vedere însă aceeaşi concluzii ale expertizei care menţionează ca garajul edificat de pârâţi si gardul edificat de aceştia nu ocupă terenul reclamantului, au fost respinse pretenţiile reclamantului privind demolarea acestora. Susţinerea reclamantului ca temei al cererii formulate, ca pentru garajul edificat, pârâtul nu deţine proces-verbal de recepţie finală, nu-i poate fi imputată acestuia ci revine ca obligaţie autorităţilor în drept să verifice respectarea disciplinei în construcţii dar nici nu se coroborează cu celelalte probe de la dosar care dovedesc contrariul astfel cum s-a reţinut mai sus.
In temeiul considerentelor de fapt si de drept expuse, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată, iar în conformitate cu prevederile art. 276 C. proc. civ., cheltuielile de judecată au fost acordate reclamantului proporţional cu pretenţiile admise din cele care au fost formulate iniţial, dar si prin raportare la prev. art 584 C. civ., cu privire la cheltuielile legate de grăniţuire, în cuantum de 1439,16 lei, reprezentând suma cotei de 1/3 a parte din contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar si a expertizei efectuate de expert M.A. cu specialitatea construcţii si cotei de V2 a parte din expertiza topografică intocmită de expert E.D. .
Prin decizia civilă nr. 403/A din 15 septembrie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.S. împotriva sentinţei civile nr. 4559 din 29.10.2009 în dosar nr. 6123/328/2007 al Judecătoriei Turda, care a fost păstrată în întregime.
A fost obligat apelantul să plătească intimaţilor D.S. şi D.M. suma de 750 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a conchis că starea de fapt reţinută de către prima instanţă este în concordanţă cu probele administrate în cauză. La fondul cauzei s-au efectuat două expertize, o expertiză topografică şi o expertiză în construcţii, reţinerile instanţei de fond fiind în concordanţă cu cele constatate prin rapoartele de expertiză. Graniţa a fost stabilită de către expertul E.D. pe aliniamentul A -F, această mejdie fiind reţinută în raport de vechile planuri de carte funciară. S-a constatat, prin acelaşi raport de expertiză, că acest aliniament propus este pe actuala linie despărţitoare dintre proprietăţi, care are abateri neglijabile datorate deficienţei de construcţie a gardului, care poate fi îndreptat, implicând o suprafaţă neglijabilă în raport de mărimea terenului în cauză.
Şi în opinia tribunalului această variantă a raportului de expertiză corespunde cel mai bine realităţii, fiind în acord atât cu vechile planuri de carte funciară, cât şi cu situaţia actuală.
Având în vedere această constatare, capătul de cerere şi motivele de apel referitoare la desfiinţarea gardului şi a construcţiilor edificate pe terenul proprietatea reclamantului au rămas fără obiect.
Referitor la capătul de cerere privind servitutea de vedere, tribunalul a reţinut că în mod corect prima instanţă a obligat pârâţii să închidă balconul cu deschidere spre proprietatea reclamantului. Faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat în mod direct cu privire la vederea oblică şi vederea directă nu poate constitui un minus al hotărârii, atâta timp cât în considerentele sentinţei s-a reţinut cu exactitate starea de fapt din raportul de expertiză în construcţii, în mod evident soluţia de închidere raportându-se atât la vederea directă cât şi la vederea oblică, aşa cum este aceasta stabilită în Codul Civil.
Este adevărat că prima instanţă nu a autorizat reclamantul să execute această închidere a balconului pe cheltuiala pârâţilor însă, până la data judecării apelului s-a dovedit în cauză, că balconul a fost închis, prezentându-se instanţei de apel un set de fotografii cu starea actuală a balconului, stare de fapt recunoscută de către reclamantul apelant.
Apelantul a precizat însă că soluţia de închidere aleasă de către pârâţi este una provizorie şi că nu corespunde exigenţelor unei construcţii şi a raportului de expertiză efectuat la fond,în opinia sa, balconul necesitând a fi închis cu zid de cărămidă.
Tribunalul a reţinut însă că aceste susţineri ale reclamantului apelant sunt nefondate, soluţia de închidere a balconului fiind la latitudinea pârâţilor. Considerentele de ordin estetic sau de rezistenţă nu pot fi invocate de către apelant deoarece pârâţii sunt liberi să execute lucrarea la imobilul proprietatea lor aşa cum doresc. Esenţial este în cauză ca lucrarea să asigure respectarea servituţii negative de vedere ori lucrarea îndeplineşte această condiţie.
Cu referire la starea de provizorat, acest aspect este unul care ţine de executarea hotărârii, în momentul în care lucrarea este desfiinţată reclamantul neavând decât să pună în executare silită sentinţa pronunţată la fond.
Având în vedere că lucrarea de închidere a balconului a fost executată cu panouri opace care satisfac exigenţa respectării unei servituţi negative de vedere, tribunalul a apreciat că în cauză nu se mai impune modificarea soluţiei prin autorizarea reclamantului să închidă balconul pe cheltuiala pârâţilor, acest capăt de cerere rămânând fără obiect, fiind deja executat.
Celelalte împrejurări legate de nerespectarea autorizaţiei de construcţie sau executarea de lucrări fără autorizaţie sunt lipsite de interes pentru reclamant, problemele invocate fiind unele de natură contravenţională, prezentul proces neavând obiectul de a stabili o răspundere contravenţională a pârâţilor.
Urmează ca organele abilitate în domeniul construcţiilor să hotărască dacă vor dispune sancţionarea contravenţională a pârâţilor şi obligarea lor la desfiinţarea lucrărilor fără autorizaţie sau nu, această împrejurare neputând nici profita nici dăuna reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând în principal casarea şi trimiterea spre rejudecare, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 Cod proc.civ., iar în subsidiar, modificarea în sensul admiterii în totalitate a acţiunii în baza probaţiunii administrate.
În motivarea recursului, recurentul a expus pe larg concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcţii efectuat în cauză, din cuprinsul cărora reiese că pârâţii nu au respectat prevederea legală de întocmire a părţii de arhitectură, conform proiectului, de către un arhitect autorizat, pârâţii au executat lucrări fără autorizaţie de construire, încălcându-se astfel prevederile din proiectul aprobat cu privire la zidul de foc, forma şi dimensiunile acoperişului şi modul de susţinere al acestuia.
Totodată pârâţii, prin amplasarea construcţiei dintre proprietăţi nu respectă distanţa de 6 dm între balcon şi proprietatea reclamantului.
Instanţele de fond nu au obligat pârâţii, în pofida acestor constatări să îşi închidă balconul, astfel încât să respecte servitutea negativă de vedere, atât privind vederea directă, cât şi pe cea oblică, dispunând doar închiderea balconului cu deschidere spre proprietatea reclamantului.
Totodată instanţele de fond au omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind autorizarea reclamantului de a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor, în situaţia în care aceştia refuză.
Greşit a reţinut instanţa de apel că întrucât lucrarea de închidere a balconului a fost executată cu panouri opace, care satisfac exigenţa respectării unei servituţi negative de vedere, nu se mai impune modificarea soluţiei primei instanţe de autorizare a reclamantului să închidă balconul pe cheltuiala pârâţilor.
Referitor la raportul de expertiză în specialitatea topografie, reclamantul a arătat că deşi în cuprinsul acesteia s-au propus mai multe variante, instanţa a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăţi chiar pe actuala mejdie, nefăcând nicio modificare a liniei actuale, cu toate că situaţia indicată de reclamant constituia una dintre variantele propuse de către expert.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Solicitarea reclamantului de casare a deciziei pronunţate în apel cu trimitere spre rejudecare se întemeiază pe disp. art. 304 pct. 7 şi 9 Cod proc.civ., în condiţiile în care potrivit art. 312 alin. 3, incidenţa motivelor de recurs prevăzute de aceste texte legale atrag modificarea hotărârii atacate şi nu casarea.
Motivele de recurs vizând aprecierea probelor administrate în faţa instanţelor de fond - concluziile expertizei în construcţii şi variantele de stabilire a graniţei dintre proprietăţi propuse prin expertiza în domeniul topografiei - nu se circumscriu celor de nelegalitate, potrivit cerinţelor art. 304 Cod proc.civ., din această perspectivă recursul fiind inadmisibil, întrucât art. 304 pct. 11 Cod proc.civ., a fost abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Rămâne a fi supus analizei numai motivul de nelegalitate vizând omiterea instanţei de a-i obliga pe pârâţi să îşi închidă balconul, astfel încât să respecte servitutea negativă de vedere, precum şi aceea de a-l autoriza pe reclamant să efectueze această lucrare de închidere a balconului pe cheltuiala pârâţilor.
Servitutea negativă de vedere este reglementată prin disp. art. 611 -614 C. civil, care stabilesc în art. 612 că distanţa dintre zidul pe care se deschide fereastra spre vedere sau vederea şi proprietatea vecină trebuie să fie de minim 19 dm, iar în art. 613, că
vederea piezişă pe proprietatea vecinului trebuie să fie amplasată la distanţă de minim 6 dm.
Art. 614 C. civil stabileşte modalitatea de determinare a acestor distanţe, în cazul în care există balcoane ca în situaţia din speţă.
Verificând respectarea acestei dispoziţii legale, ce stabileşte distanţa minimă pentru servitutea de vedere între proprietăţile învecinate, reiese că în raportul de expertiză efectuat în faţa primei instanţe în domeniul construcţiilor, s-a stabilit că nu s-a respectat distanţa de 19 dm între balcon şi proprietatea reclamantului, privind vederea directă şi cea de 6 dm, între balcon şi proprietatea reclamanţilor, privind vederea oblică.
Prin hotărârea primei instanţe pârâţii au fost obligaţi să închidă balconul cu deschidere spre proprietatea reclamantului, iar tribunalul, în mod corect a statuat în considerentele deciziei de apel că soluţia de închidere a primei instanţe vizează atât vederea directă, cât şi cea oblică.
S-a reţinut totodată că până la data soluţionării apelului balconul a fost închis, împrejurare recunoscută şi de către reclamant.
La termenul de judecată din 17.11.2010 instanţa de recurs a clarificat aspectele legate de închiderea balconului, în sensul că aceasta vizează atât vederea directă, cât şi cea oblică şi este executată din materiale netransparente şi definitiv amplasate - PAL şi policarbonat.
Faţă de această situaţie, curtea constată că servitutea de vedere este asigurată potrivit cerinţelor legale, în sensul că pârâţii au închis vederea spre proprietatea reclamantului, remedierea în acest mod a situaţiei iniţiale, păgubitoare pentru reclamant făcând lipsită de interes varianta desfiinţării construcţiei pe temeiul nerespectării servituţii negative de vedere.
În aceste condiţii, atât solicitarea reclamantului de a fi autorizat să execute lucrările care să îi asigure servitutea negativă de vedere, cât şi cea de desfiinţare a construcţiilor pe acelaşi motiv al încălcării servituţii negative de vedere la proprietatea reclamantului, sunt nefondate.
Motivul de nelegalitate invocat - încălcarea servituţii negative de vedere -fiind nefondat, iar celelalte motive care vizează reaprecierea probelor administrate în faţa primei instanţe fiind inadmisibile, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va respinge recursul.
| ← Neîndeplinirea condiţiilor răspunderii medicului.... | Încredinţarea minorului spre creştere şi educare. Protejarea... → |
|---|
