Cerere pentru plata drepturilor băneşti. Hotărâre judecătorească definitivă. Contestaţie la executare. Competenţa materială a judecătoriei
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 1381 din data de 10.04.2013
Conform art.373 alin.2) din codul de procedură civilă instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, nu tribunalul.
La data de 30 ianuarie 2013, prin cererea înregistrată sub nr. 671/87/2013, reclamanta H.V., a chemat în judecata civila pe pârâtul Tribunalul Teleorman - Serviciul de Contabilitate, și a solicitat instanței ca prin n hotărârea ce va pronunța să oblige pârâtul la plata drepturilor bănești restante, în conformitate cu rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară întocmite în procedura de executare silită, rezultate din titlurile executorii, constând în:
- sentința civilă nr. 2072 din data de 05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, reprezentând drepturi salariale - indemnizația lunară de 10% din salariul brut, începând de la 01.09.2004- la zi, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective calculate până la data de 07.03.2008, dată când sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 681/R/2008 a Curții di București (dosar executare nr. 134/2012) în cuantum de 1.357 lei, actualizată la data plății efective.
- sentința civilă nr. 1593/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman reprezentând drepturi salariale - spor de confidențialitate de 15% lunar, începând cu anul 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, precum și în continuare, corespunzător timpului efectiv lucrat de reclamant, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, calculate până la data de 18.06.2009, data la care sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.4527/R/2009 a Curții a București (dosar executare nr. 124/2012), în cuantum de 5.311 lei, actualizată la data plății efective,
- sentința civilă nr. 1787/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman reprezentând drepturi salariale - spor de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază lunar, începând cu 01.09.2004 - la zi, actualizate pâna la momentul achitării efective, calculat până la data de 28.02.2009, când sporul a fost introdus în salariu si plătit, chiar daca sentința civila a rămas irevocabilă la data de 27.05.2009, prin decizia civilă nr.3818/R/2009 a Curții de Apel București (dosar executare 88/2012), în cuantum de 14.318 lei, actualizată la data plății efective.
Ca o consecință a celor solicitate, să oblige pârâtul Tribunalului Teleorman la recalcularea și plata diferenței transelor trimestriale din cursul anului 2012, conform O.U.G. nr. 71/2009, respectiv procentul de 5 % în anul 2012 din valoarea creanței, raportat la sumele rezultate din aceleași rapoarte de expertiză contabilă.
În susținerea cererii formulate , a motivat:
Pe baza unor hotarâri judecătorești pronunțate de Tribunalului Teleorman pârâtul a fost obligat să-i platească drepturi salariale reprezentând: spor neuropsihic , spor de confidențialitate, și îndemnizatie lunara de 10% din salariul brut pentru grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare și falimentullui a a actelor de executare penala și executare civila.
Cu ocazia achitării parțiale a fiecărei tranșe din drepturile bănești restante, Serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului Teleorman a solicitat efectuarea unor expertize contabile extrajudiciare pentru determinarea sumelor ce urmau a fi achitate, pe care le-a actualizat la data fiecărei plăți efective, în cadrul executării benevole invocând că nu are timp să facă un calcul propriu, motiv pentru care, de-a lungul timpului, de la momentul pronunțării hotarârilor judecătorești și până în cursul anului 2012, când a început plata primei tranșe din procentul de 5% din creanțe, conform OUG nr. 71/2009, a efectuat aceste expertize al căror cost l-a suportat.
Executarea de bună voie a titlurilor executorii s-a început și efectuat parțial, in cursul anului 2012, de pârâta în conformitate cu rapoartele de expertiza contabilă întocmite și însușite de debitor, având ca bază suma totală de 28.741lei
Cu ocazia plații acestor drepturi salariale, pârâta i-a diminuat drepturile bănești cuvenite cu suma de 6.037 lei, ca efect al interpretării eronate a dispozițiilor titlurilor executorii , fapt ce nu este admisibil ca pe parcursul executării, debitorul, de la sine putere, să diminueze creanța.
Schimbarea bazei de calcul, în mod unilateral de către debitor și fără o justificare, raportat la plățile anterioare, reprezintă o măsură nelegală.
Suma diminuată substanțial este cea cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsibică de 50%, respectiv de la suma de 20.348 lei din februarie 2010 la suma de 6.037 lei în ianuarie 2012, prin interpretarea greșită a dispozitivului sentinței, ci nu prin achitarea acestor sume.
Celelalte sume, privind sporul de 10%, sunt relativ egale( cu toate că și aici există diferențe) cu sumele rezultate din rapoartele de expertiză tehnică, ceea ce denotă faptul că, în cazul sporului de 10% interpretarea sintagmei "la zi" a fost făcută corect, adică la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Așa cum prevăd dispozițiile legale procedural civile, sintagma "la zi" în materie civilă reprezintă și pe viitor, respectiv la momentul rămânerii irevocabile a unei sentințe civile, nefiind aplicabile dispozițiile procedural penale în care, aceeași sintagmă, înseamnă data pronunțării sentinței, lucru ce trebuie avut în vedere în interpretarea acestei sintagme.
Este de notorietate faptul că, în dreptul românesc, inclusiv în materia litigiilor de muncă, în cauze similare se pronunță soluții contrare integral sau parțial, fiind dezbătute probleme de practică neunitară, în acest sens.
A concluzionat reclamanta că nu contestă decât calculul eronat după care s-au făcut plățile parțiale în cursul anului 2012, raportat Ia interpretarea greșită a sintagmei "la zi" ca fiind data pronunțării sentinței și că solicită plata drepturilor salariale conform rapoartelor de expertiză anexate, potrivit calculului solicitat inițial și însușit de debitorul pârât cu ocazia plăților anterioare lunii ianuarie 2012, calcul ce a avut în vedere data rămânerii irevocabile a sentințelor civile pronunțate.
In ceea ce privește sporul de stres si suprasolicitare neuropsihică de 50% pronunțarea sentinței civile nr. 1787/2007 privind sporul de 50%, a formulat cerere de chemare în judecată privind acordarea sporului cu începere de la data rămânerii irevocabile a sentinței sus - menționate, la zi și apoi în continuare, cerere ce a fost respinsă de Tribunalul Teleorman prin sentința civilă nr. 905/2009, având ca motivare decizia civilă nr. 1582 /09.12.2004 a Curții de Apel București care a statuat că sintagma "la zi", înseamnă și acordarea pe viitor a acestor drepturi.
Cu privire la acest spor de 50% s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/10.03.2008, obligatorie potrivit dispozițiilor exprese i 329 alin. 3 Cod procedură civilă, care a statuat că în interpretarea si aplicarea un dispozițiilor art.47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50%, calculat la indemnizația brută luna după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Curtea de Apel București, în considerentele deciziei civile nr. 3818/ 27.05.2009 prin care a soluționat recursul declarat împotriva sentinței civilă nr.1787/2007 a Tribunalului Teleorman, pag. 6 paragraful 3, arată că "inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. 2 din OG nr. 8; impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispoziții 47 din Legea nr. 50/1996 care nici în prezent nu și-au încetat aplicabil efectuai imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidând incontestabil în faptul că dreptul consacrat legislativ de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvine si în continuare".
In consecință, chiar dacă nu ar fi existat sentințe civile pronunțate în acest sens, consider că aveam dreptul la acordarea sporului de 50% de stres si suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât, în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară sporul de 50% acesta a fost calculat până la data de 28.02.2009, dată la care sporul a fost inclus în salariu, chiar dacă sentința civilă nr. 1787/2007 a Tribunalului Teleorman a rămas irevocabilă la data de 27.05.2009, prin decizia civilă nr. 3818/R/2009, ci nu și în continuare până la data plății efective.
A mai precizat că nu a formulat această cerere anterior întrucât a procedat la executarea silită a celor trei titluri executorii, fiind formate dosarele de executare nr. 88/2012, nr. 124 și nr. 134/2012 la executorii judecătorești asociați Împungerouă Nicolae și Împungerouă Doinita - Mihaela din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "Împungerouă Nicolae și Împungerouă Doinita -Mihaela", cu sediul în orașul Videle, str. Primăverii nr. 1, bl. C6, sc. B, et. 1, ap. 18, județul Teleorman.
A încercat și soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă i-a răspuns că nu are titlu pentru actualizarea drepturilor bănești solicitate.
A precizat că nu solicită plata vreunei sume de bani mai departe de data pronunțării deciziilor civile prin care s-au acordat drepturile salariale.
în dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, martori si expertiză contabilă și a depus la dosar înscrisuri.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 1516 și următoarele Noul Cod Civil, cât și toate dispozițiile legale în materie.
La termenul de judecată din data de 10 aprilie 2013, din oficiu, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a soluționarii cauzei.
Soluționând exceptia invocata , în procedura prevazuta de dispozițiile art 137 alin 1 Cod procedura civila, Tribunalul a constatat că nu este competent să soluționeze cauza.
Pentru a pronunța această soluție, a avut în vedere urmatoarele considerente:
Din petitul cererii reclamantei H.V. reiese că aceasta solicita obligarea pârâtei,, la plata drepturilor banești restante , în conformitate cu rapoartele de expertiza contabila extrajudiciară intocmita în procedura de executare silita,, rezultate
din titlurile executorii(hotarâri judecatorești) aratate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Potrivit art.400 alin.(1) Cod pr. .civila, contestatia la executare se introduce la instanta de executare - iar art.373 alin.(2) Cod pr. civila prevede ca instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
De la aceste din urma dispozitii nu exista norme derogatorii privitoare la instanta de executare.
Dispozitiile art.2 alin.(1) pct.1 lit.c) din Codul de pr. civila - prin care se da în competenta tribunalelor în prima instanta judecata conflictelor de munca, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante - nu au un asemenea caracter - pentru ca privesc competenta de judecata, iar nu de executare.
Executarea constituie o faza distincta a procesului civil.
Pe de alta parte, dispozitiile art.2 pct.1 lit.c) Cod pr. civila nu au caracterul unor dispozitii speciale pentru a se pune în discutie concursul dintre legea speciala si cea generala.
Tribunalul este instanta de drept comun în materia solutionarii conflictelor de munca.
În alta ordine de idei, dispozitiile prin care se deroga de la regula sunt de stricta interpretare.
Prin urmare, nu se aplica decât în ipotezele strict prevazute în norma derogatorie.
Normele cuprinse în art.2 Cod pr. civila privitoare la competenta de judecata a tribunalului în prima instanta, se aplica strict în privinta fazei judecatii si nu poate fi extinsa aplicarea lor si în stabilirea competentei instantelor în materia executarii silite.
Fata de acestea se constata ca ori de câte ori legea nu prevede o competenta expresa, instanta de drept comun în materia executarii silite este judecatoria în circumscriptia careia se face executarea.
În materia executarii drepturilor de creanta rezultate ca urmare a unui litigiu de munca legiuitorul nu a prevazut o competenta expresa, art.275 din Legea nr.53/2003 stabilind ca dispozitiile prezentului titlu(reguli de procedura) se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila,iar instanta de executare este Judecătoria Videle.
Din aceste considerente Tribunalul apreciaza că exceptia necompetentei materiale întemeiata și , în temeiul art.137 alin.1,art.373 alin.2,art.400 alin.1 si art.158 alin.1 Cod pr. Civila, urmează să o admită si să declina competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Videle , ca instanță în circumscriptia careia se face executarea.
| ← Cerere de acordare drepturi băneşti de natură salarială.... | Acţiune în anulare dispoziţie primar . Spor de... → |
|---|
