Cerere de stabilire a unui program de vizitare minor. Condiţii
| Comentarii |
|
Deşi s-a învederat că reclamanta are domiciliul în Franţa, nu s-a putut verifica în ce condiţii s-ar realiza programul de vizitare, acest domiciliu nefiind indicat. De asemenea, aceste condiţii nu s-au putut verifica nici la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, la adresă locuind o altă persoană, împrejurări faţă de care instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de stabilire a unui program de vizitare a minorilor, nefiind probat nici că legătura dintre reclamantă şi minori nu s-a păstrat după desfacerea căsătoriei.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 12989 din 26 septembrie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2012, ca urmare a declinării competentei de soluţionarea a cauzei, reclamanta F.I. a chemat în
judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună modificarea pensiei de întreţinere, respectiv diminuarea acesteia ca urmare a lipsei unui loc de muncă, stabilirea unui program de vizitare a minorilor. Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă pronunţată de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. (...)/2008, instanţa a dispus, pe cale principală, desfacerea căsătoriei încheiate de reclamantă cu pârâtul, iar, pe cale accesorie, încredinţarea către pârât spre creştere şi educare a minorilor rezultaţi din căsătorie, reclamanta fiind obligată să plătească o pensie de întreţinere în sumă de 600 lei lunar, începând cu data înregistrării acţiunii, 19.11.2008, şi până la majoratul copiilor. Prin sentinţa civilă nr. 69/07.01.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţa a dispus în privinţa programului de vizitare în favoarea reclamantei, fiind stabilit un program de vizitare astfel: în primul şi al treilea sfârşit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbătă, de la ora 12:00, şi până duminică, ora 18:00, precum şi în prima săptămână a vacanţelor şcolare, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei înregistrate sub nr. (...)/2008.
In privinţa cererii de stabilire a unui program de vizitare, instanţa arată că, deşi s-a învederat în şedinţa publică de la data de 12.07.2012 că reclamanta are domiciliul în Franţa, nu s-a putut verifica în ce condiţii s-ar realiza programul de vizitare, acest domiciliu nefiind indicat. De asemenea, nu s-au putut verifica nici la adresa indicată în cererea de chemare în judecată aceste condiţii, la adresă locuind o altă persoană, împrejurări faţă de care instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de stabilire a unui program de vizitare a minorilor, nefiind probat nici că legătura dintre reclamantă şi minori nu s-a păstrat după desfacerea căsătoriei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 499 alin. (1) NCC, părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
In drept, potrivit prevederilor art. 531 alin. (1) NCC, dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ci. Pe de o parte, instanţa constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 525 alin. (1) NCC privind creditorul întreţinerii, în favoarea minorului care cere întreţinere de la părintele său operând o prezumţie relativă conform căreia el se află în nevoie, aceasta nefiind răsturnată în situaţia din speţă, minorii în continuare neputându-se întreţine din munca lor, respectiv nu s-a făcut dovada că ar avea bunuri.
Pe de altă parte, relativ la debitorul întreţinerii, instanţa, ţinând cont de dispoziţiile art. 527 NCC, va avea în vedere posibilităţile materiale ale reclamantei, care, din momentul sentinţei civile pronunţate în dosarul nr. (...)/2008, s-au modificat, în sensul că, în prezent, aceasta nu realizează venituri, cerere la care şi pârâtul a achiesat.
In ceea priveşte cuantumul întreţinerii, instanţa are în vedere prevederile art. 529 alin. (2) NCC, care fixează limita maximă până la care părintele a doi copii datorează întreţinere acestuia, ea fiind de 1/3 din venitul său lunar net. Potrivit art. 529 alin. (1) NCC, „întreţinerea este datorată potrivit cu nevoile celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti”. Rezultă, aşadar, că pentru stabilirea cuantumului întreţinerii se va ţine cont de veniturile reclamantei, întrucât, conform art. 527 alin. (1) NCC, poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a le realiza. Potrivit alin. (2) ale art. 527 NCC, „la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţilor de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale”.
Prin urmare, instanţa, având în vedere cele sus-menţionate, a redus cuantumul contribuţiei la care reclamanta a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 3559/16.04.2009, de la 600 lei lunar la 150 lei lunar, cu începere de la data înregistrării cererii, respectiv 13.02.2012, şi până la împlinirea de către minorii M.C.A., născut la data de 06.07.1998, şi M.E.M., născută la data de 05.06.2002, a vârstei majoratului, prin raportare la venitul minim pe economia naţională.
| ← Divorţ. Prezenţa părţilor la judecată. Lipsa nejustificată... | Program de vizită minor. Interesul superior al copilului → |
|---|
