Divorţ. Reclamant cu reşedinţa în străinătate. Lipsa mandatarului ales
| Comentarii |
|
Conform art. 614 CPC, în procesele de divorţ, în situaţia când partea are reşedinţa în străinătate, nu este obligată să se prezinte personal în faţa instanţei, urmând a se înfăţişa prin mandatar.
Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 6391 din 12 iunie 2012
Prin cererea înregistrată, reclamantul L.A.I.B. a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta L. V. la data de 04.10.1996 şi înregistrate în registrul stării civile Bistriţa sub nr. 408/04.10.1986, precum şi reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de P.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că a fost învestită cu o acţiune având ca obiect divorţ. La primul termen din 05.06.2012, atât reclamantul, cât şi mandatarul său au fost lipsă.
Conform art. 616 CPC, în procesele cu obiect divorţ, dacă la termenul de judecată în primă instanţă, reclamantul lipseşte nejustificat şi se prezintă doar pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută. într-adevăr, conform art. 614 CPC, în procesele de divorţ, în situaţia când partea are reşedinţa în străinătate, nu este obligată să se prezinte personal în faţa
instanţei, urinând a se înfăţişa prin mandatar. Reclamantul are reşedinţa în străinătate, în Spania, conform înscrisului de la dosar, reclamantul şi-a ales mandatar pentru a se înfăţişa în faţa instanţei pe numitul M.S.C.
întrucât nici mandatarul nu s-a înfăţişat la termenul de judecată, instanţa a făcut aplicare dispoziţiilor art. 616 CPC, respingând acţiunea ca nesusţinută.
Notă. Din cuprinsul textului art. 616 CPC rezultă că reclamantul aflat în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată stabilit trebuie să îşi justifice lipsa chiar pentru acel termen de judecată. De aici ar rezulta că instanţa nu are obligaţia de a acorda un termen de judecată pentru a se face dovada lipsei justificate a reclamantului (a se vedea, în acest sens, M. Tăbârcă, Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2005, voi. II, p. 256; M. Tăbârcă, Gh. Buta, Codul de procedură civilă. Comentat şi adnotat cu legislaţie, jurisprudenţă şi doctrină, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 1475, comentariul 2), prezumându-se (prezumţie relativă) că, atât timp cât nu s-au depus dovezi justificative, lipsa reclamantului are caracter nejustificat.
Este o sancţiune procedurală specială, bazată pe ideea de culpă procesuală, dedusă din neprezentarea reclamantului la termenul de judecată stabilit, care operează numai dacă lipsa reclamantului este nejustificată şi numai dacă se înfăţişează pârâtul (/. Leş, Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, p. 1343).
în practica judiciară s-a arătat că, pentru a se pronunţa soluţia respingerii acţiunii ca nesusţinută, ca urmare a lipsei reclamantului de la judecată, instanţa de judecată trebuie să verifice dacă reclamantul lipseşte nejustificat. Simpla constatare a faptului că reclamantul nu s-a prezentat la un termen de judecată nu constituie motiv suficient pentru respingerea acţiunii de divorţ pe acest temei (a se vedea, în acest sens, Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1293 din 23 iunie 1993, în C.P.J. 1993-1997, p. 198; Trib. Bucureşti, s. a lll-a civ., dec. nr. 360 din 19 februarie 1993, în C.P.J. 1993-1997, p. 197).
Desigur, caracterul nejustificat al lipsei poate fi dedus din faptul că la dosarul cauzei nu se depune de către reclamant vreo dovadă a imposibilităţii sale de prezentare. Ca atare, în lipsa unei dovezi care să ateste caracterul justificat al lipsei, dacă reclamantul nu se prezintă la termenul de judecată stabilit, instanţa va respinge acţiunea ca nesusţinută. Nu excludem posibilitatea ca reclamantul să fie în imposibilitatea depunerii la dosar a dovezii justificate a lipsei de la judecată şi a încunoştinţării instanţei cu privire la acest aspect, în scopul de a i se acorda un termen de judecată pentru a dovedi caracterul justificat al absenţei sale (bunăoară, suferă un accident în drum spre instanţa de judecată, ce necesită spitalizare de urgenţă; în ziua anterioară termenului de judecată suferă un accident care are ca urmare pierderea cunoştinţei etc.).
Desigur, în acest caz, în calea de atac a apelului, reclamantul are posibilitatea de a dovedi că lipsa sa de la termenul de judecată stabilit a avut un caracter justificat.
Problema se pune în aceiaşi termeni şi în actualele condiţii procedurale.
| ← Cerere de divorţ. Respingere ca nesusţinută | Divorţ. Prezenţa obligatorie a reclamantului. Dovada... → |
|---|
