Program de vizită minor. Interesul superior al copilului
| Comentarii |
|
La un an şi 3 luni, copilul are nevoie să fie mereu în compania mamei, să o simtă alături de el, mai ales la ora de culcare. Prin urmare, instanţa apreciază că, la acest moment, o soluţie de realizare a legăturilor personale cu minorul prin găzduirea acestuia de către reclamanţi pe perioadă determinată, la locuinţa reclamanţilor sau în alt apartament, prevăzută de art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004, respectiv de art. 496 alin. (5) NCC coroborat cu art. 497 NCC, luând minorul de lângă mama sa, cu care este obişnuit să adoarmă, să o simtă în permanenţă lângă el, să îi audă vocea, ar fi în detrimentul copilului, fiind de natură a-i crea un sentiment de insecuritate, de teamă, care ar putea avea efecte negative asupra dezvoltării sale viitoare.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 22/A din 6 februarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 1158/2012, pronunţată de Judecătoria Beclean la data de 20.09.2012, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii L.M., L.E., L.M., L.R. în contradictoriu cu pârâta L.E.A. şi, în consecinţă, s-a încuviinţat ca reclamanţii să aibă legături personale cu minorul L.M., născut la data de 19.10.2011, în fiecare săptămână, începând cu ziua de joi, orele 10:00 şi până vineri, orele 17:00, la domiciliul reclamanţilor.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi pârâta. Analizând apelurile declarate, prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul reţine că ambele apeluri sunt fondate, pentru motivele care urmează a se releva.
Instanţa de fond a fost sesizată cu o acţiune în stabilirea unui program de vizită a minorului L.M., născut la data de 19.10.2011, în favoarea tatălui, a mătuşii paterne (sora tatălui) şi a bunicilor paterni, acţiune promovată în timp ce procesul de divorţ dintre părinţii copilului se afla pe rolul Judecătoriei Beclean. Acţiunea a fost promovată la data de 14.05.2012, când în vigoare erau dispoziţiile noului Cod civil, care, în art. 496 alin. (5), reglementează dreptul părintelui la care copilul nu locuieşte în mod statornic de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia, posibilitatea limitării unui asemenea drept de către instanţă subzistând doar în ipoteza în care o astfel de limitare este în interesul superior al copilului. De asemenea, conform art. 494 NCC, părinţii pot, numai pe baza unor motive temeinice, să împiedice corespondenţa şi legăturile personale ale copilului în vârstă de până la 14 ani. Neînţelegerile se soluţionează de instanţa de tutelă.
Totodată, în cauză sunt incidente şi prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 272/2004, conform cărora copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte
persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament; are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior; părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală
sau morală a copilului. In sensul art. 15 al legii, relaţiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit; d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.
Prin derogare de la regula conform căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui, al bunicilor, al altor rude de a avea legături cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. Noţiunea de „interes al copilului” are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta acestuia, de ocupaţia şi comportamentul părinţilor, de ataşamentul copiilor faţă de părinţi, de interesul pe care aceştia l-au manifestat faţă de minor, de legăturile afective stabilite între părinţi şi copii, de posibilităţile materiale ale părinţilor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi s-a rupt, iar măsurile naţionale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerinţă în dreptul protejat de art. 8 din Convenţia europeană. Procedurile legate de exercitarea autorităţii părinteşti necesită urgenţă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe ireparabile asupra relaţiilor dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu ei (Ignaccolo-Zenide c. României, 25 ianuarie 2000).
Esenţa acţiunii în stabilirea unui program de vizită este aceea de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din
simpla curgere a timpului. In lumina jurisprudenţei C.E.D.O., părintele are dreptul de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, iar autorităţile naţionale sunt obligate să dispună aceste măsuri. O asemenea obligaţie nu are însă caracter absolut, deoarece este posibil ca reluarea convieţuirii cu minorul să nu se realizeze atât de uşor şi să necesite măsuri pregătitoare. Ca atare, natura şi anvergura măsurilor pe care autorităţile trebuie să le ia depind de circumstanţele fiecărei cauze, iar înţelegerea şi cooperarea din partea tuturor persoanelor vizate constituie întotdeauna un factor important. O măsură execuţională este apreciată ca fiind adecvată în funcţie de celeritatea cu care este pusă în aplicare.
Pornind de la prevederile art. 14 din Legea nr. 272/2004 şi de la cele ale art. 8 a Convenţiei europene, rezultă că în favoarea reclamanţilor -tatăl copilului, mătuşa şi bunicii paterni - legea le recunoaşte dreptul de a menţine legături personale cu minorul, după un program stabilit exclusiv în interesul copilului.
întrucât din probatoriul administrat (depoziţiile martorilor audiaţi la fond şi în apel, fişa de eveniment întocmită de organele de poliţie şi declaraţiile anexate acesteia) rezultă că între părinţii copilului, între aceştia şi rudele materne şi paterne există neînţelegeri, programul de vizită nu poate fi stabilit de comun acord, impunându-se intervenţia instanţei de
judecată, potrivit art. 494 NCC. In vederea stabilirii programului concret de vizită trebuie avute în vedere circumstanţele speciale ale cauzei, ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat.
Astfel, copilul este născut la data de 19.10.2011, la momentul soluţionării apelului având vârsta de 1 an şi 3 luni împliniţi. De la data naşterii copilului şi până la finele lunii decembrie 2011, copilul a locuit împreună cu ambii părinţi, cu mătuşa paternă şi bunicii paterni la locuinţa din Ş. nr. (...), judeţul Bistriţa-Năsăud. După această dată, ca urmare a separării în fapt a soţilor, copilul a locuit cu mama sa, pârâta-apelantă, la
locuinţa bunicilor materni din (...). Intre locuinţele părinţilor copilului este o distanţă de maxim 10 km, conform declaraţiei martorei K.M., dată în apel. Reclamanţii-apelanţi locuiesc împreună într-un imobil-casă compus din trei camere şi dependinţe, o anexă compusă din sufragerie, bucătărie, baie, cămară, tatăl minorului deţinând în proprietate şi un autoturism D.L., aşa cum rezultă din cuprinsul anchetei sociale întocmite la fondul cauzei. Totodată, bunicii paterni sunt şi proprietarii unui apartament situat în B., strada (...), înscris în cartea funciară nr. (...), dobândit prin cumpărare la data de 25.01.2012, compus din două camere, bucătărie, cămară, baie, hol, balcon. Reclamanţii se gospodăresc împreună,
fiecare obţinând venituri salariale, respectiv din pensie, de natură să le permită un trai decent.
Familia reclamantului este una bine închegată, în care domină înţelegerea între membri, relaţiile acestora cu membrii comunităţii locale fiind foarte bune, aşa cum se atestă de reprezentanţii autorităţii tutelare.
In ceea ce priveşte programul zilnic al reclamanţilor, se reţine că bunicii paterni sunt pensionari, mătuşa paternă este profesoară în B., având un program de 16 ore pe săptămână, cu 1, 2, 5, maxim 6 ore într-o zi, conform orarului depus la dosar. Tatăl minorului este angajat în funcţia de mecanic de locomotivă, având un program de lucru în sistem Turnus, flexibil, cu posibilitatea angajatorului de a stabili un program care să permită tatălui să vină în contact cu copilul său, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 678/4.12.2012, depusă la dosar. La locuinţa reclamanţilor există amenajată o cameră pentru copil, conform fotografiilor depuse la dosar.
Copilul locuieşte de la sfârşitul lunii decembrie 2012 împreună cu mama sa, la locuinţa bunicilor materni din (...), într-un imobil-casă compus din trei camere şi dependinţe, foarte bine mobilate şi întreţinute, conform declaraţiei martorei L.A. şi concluziilor anchetei sociale efectuate în dosarul de divorţ, împreună cu cei doi bunici materni şi cu fratele vitreg, copilul pârâtei-apelante dintr-o căsătorie anterioară, în vârstă de 12 ani şi 10 luni (născut la data de 19.03.2000), încredinţat spre creştere şi educare mamei, conform sentinţei civile nr. 961/2003. Copilul are condiţii bune de trai, aşa cum rezultă din fotografiile depuse la dosar. La data de 7.01.2012, pârâta-apelantă a revenit din concediul de îngrijire a copilului, reluându-şi activitatea la Spitalul orăşenesc B., unde realizează un venit lunar de 753 lei, conform adeverinţei nr. 3662/5.12.2012.
In perioada în care pârâta-apelantă este la serviciu (în intervalul orar 7:30-15:30, conform declaraţiei martorei K.M., audiată şi în apel), copilul rămâne în grija bunicii materne. Şi familia pârâtei-apelante este bine primită în comunitatea locală, relaţiile dintre membrii familiei se bazează pe încredere reciprocă, respect, suport afectiv, aşa cum se atestă de către reprezentanţii autorităţii tutelare în cuprinsul anchetei sociale aflate în dosarul de divorţ.
Pornind de la aceste considerente, rezultate din probaţiunea administrată, în fond şi în apel, tribunalul reţine că nu există niciun temei pentru a se limita dreptul reclamanţilor de a avea legături personale cu minorul numai 1 zi şi 7 ore pe săptămână, aşa cum a stabilit instanţa de fond. Aceasta în condiţiile în care reclamanţii au un comportament moral în familie şi societate, tatăl minorului se preocupă de întreţinerea materială a minorului său, trimiţând sume de bani cu titlu de întreţinere, din depo
ziţiile martorilor audiaţi rezultă că reclamanţii sunt ataşaţi şi preocupaţi de copil, încercând să-l viziteze cât mai des, participând la botezul acestuia. întrucât copilul este la o vârstă foarte fragedă, are nevoie să simtă afecţiunea ambilor părinţi, trebuie să cunoască figura tatălui, a rudelor paterne, să se obişnuiască cu aceştia. Timpul alocat reclamanţilor pentru vizită nu este suficient pentru a permite formarea şi consolidarea unei puternice legături afective între copil, tată şi rudele paterne, ceea ce este în detrimentul copilului. In condiţiile în care programul de vizită nu este mai larg, există riscul ca tatăl, bunicii paterni, mătuşa să nu poată stabili o legătură afectivă cu copilul, pentru care aceste persoane devin nişte străini, pe care îi vede o zi dintr-o săptămână. în aceste condiţii, întrucât minorul trebuie să se bucure de compania ambilor părinţi, de compania rudelor paterne, trebuie să-şi cunoască tatăl, bunicii paterni şi mătuşa paternă, să stabilească cu aceştia o legătură afectivă, tribunalul apreciază că se impune ca reclamanţii să aibă legături personale cu minorul 3 zile pe săptămână.
Pentru a se asigura posibilitatea pentru fiecare părinte, pentru fiecare bunic de a fi în compania copilului atât în zilele lucrătoare, cât şi în cele nelucrătoare, se impune ca reclamanţii-apelanţi să aibă legături cu minorul în prima şi a treia săptămână, în fiecare zi de marţi, miercuri şi joi, de la orele 10:00 şi până la orele 17:00, în fiecare zi, iar în a doua şi a patra săptămână, în fiecare zi de vineri, sâmbătă şi duminică, în acelaşi interval orar zilnic. La stabilirea orei de început a vizitei s-a avut în vedere declaraţia martorei K.M., care în apel a arătat că la acea oră copilul este deja treaz, fiind văzut pe stradă în compania bunicii materne. La stabilirea orei de terminare a vizitei s-a avut în vedere necesitatea asigurării unui interval de 7 ore în fiecare din cele trei zile de vizită, apreciat ca fiind suficient pentru stabilirea şi consolidarea relaţiilor dintre copil şi rudele sale paterne, precum şi necesitatea de a asigura copilului posibilitatea ca pentru cel puţin o oră în zilele lucrătoare minorul să fie în compania ambilor părinţi.
Vizitarea minorului va avea loc în fiecare din cele trei zile la locuinţa acestuia, deoarece interesul actual al minorului este acela de a se afla într-un mediu pe care îl cunoaşte, cu care s-a obişnuit. La un an şi 3 luni, copilul are nevoie să fie mereu în compania mamei, să o simtă alături de el, mai ales la ora de culcare. Prin urmare, tribunalul apreciază că, la acest moment, o soluţie de realizare a legăturilor personale cu minorul prin găzduirea acestuia de către reclamanţi pe perioadă determinată, la locuinţa reclamanţilor sau în apartamentul din B., prevăzută de art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004, respectiv de art. 496 alin. (5)
NCC coroborat cu art. 497 NCC, luând minorul de lângă mama cu care este obişnuit să adoarmă, să o simtă în permanenţă lângă el, să îi audă vocea, ar fi în detrimentul copilului, fiind de natură a-i crea un sentiment de insecuritate, de teamă, care ar putea avea efecte negative asupra dezvoltării sale viitoare. Tot astfel, o eventuală soluţie a luării minorului în fiecare din cele trei zile stabilite pentru vizită la domiciliul tatălui şi aducerea lui înapoi la finalul programului nu numai că nu este prevăzută de Codul civil sau de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 sau de art. 496 NCC, dar ar fi şi obositoare pentru copil, i-ar crea sentimentul de teamă de despărţire de persoanele pe care deja le cunoaşte, în compania cărora este zilnic, cu consecinţe negative asupra sănătăţii şi dezvoltării sale viitoare.
Soluţia vizitării copilului la locuinţa unde stă în prezent este benefică, de natură să permită, în prezenta cauză, începerea şi stabilizarea, iar ulterior consolidarea relaţiei tată - fiu, bunici - nepot, mătuşă - nepot. Aceasta întrucât minorul nu va trăi cu teama că este luat de lângă cei cu care este obişnuit, că se află în compania unor persoane puţin cunoscute pentru el, ci, dimpotrivă, se va simţi în siguranţă, văzând zilnic chipul bunicii materne, cu care este obişnuit, chipul mamei, astfel încât, fiind un copil sociabil, aşa cum declară martora K.M. în apel, aflându-se în mediul pe care îl cunoaşte, va reuşi să coopereze şi să se ataşeze cu uşu-
rinţă de tată şi de rudele paterne. In acest interval de timp de câte 7 ore pe zi, timp de 3 zile pe săptămână, reclamanţii vor avea posibilitatea să fie în preajma minorului, asistând la diferite momente ale programului său, având posibilitatea să îl hrănească, să îl adoarmă, să-i vegheze somnul, să îl îmbrace pentru a-1 scoate la aer în plimbările obişnuite ale copilului, să se joace cu el.
Copilul are dreptul de a se bucura de compania reclamanţilor liber, nestânjenit, astfel încât legăturile dintre copil şi aceştia trebuie să se realizeze fară supraveghere de celălalt părinte sau de altă persoană (bunicii materni ori alte persoane ce locuiesc în imobil), întrucât limitarea dreptului de a avea legături personale nu poate avea loc decât în condiţiile art. 496 alin. (5) NCC, adică atunci când păstrarea acestor legături ar fi contrară sau ar pune în pericol interesul copilului, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Indiferent de neînţelegerile dintre părinţii copilului, de neînţelegerile dintre rude, părinţii şi rudele minorului trebuie să conştientizeze că numai o relaţie paşnică, armonioasă între ei în momentele în care se întâlnesc poate contribui la buna dezvoltare a copilului. Atât pârâta-apelantă, cât şi bunicii materni au obligaţia de a respecta prezenta hotărâre, asigurând
reclamanţilor dreptul de a avea legături cu copilul, cu tot ceea ce implică acest drept, inclusiv dreptul de a hrăni copilului, de a-1 îmbrăca şi a-1 scoate la plimbare în jurul locuinţei sale, de a-1 adormi, de a se juca cu el, drept care trebuie exercitat liber, fară supraveghere. Desigur, programul de vizită poate fi schimbat pe măsură ce minorul creşte, pe măsură ce relaţiile dintre reclamanţi şi copil se consolidează.
La stabilirea prezentului program de vizită, tribunalul nu a avut în vedere înregistrarea pe CD depusă de pârâta-apelantă la ultimul termen de judecată, întrucât, pe de o parte, aceasta s-a efectuat fară informarea apelanţilor, iar, pe de altă parte, nu rezultă din cuprinsul ei motivele pentru care plânge copilul, astfel încât nu se poate prezumă că plânsul se datorează prezenţei reclamanţilor, mai ales că, din discuţiile purtate de părţi în limba maghiară, rezultă atitudinea paşnică a reclamanţilor-apelanţi, dorinţa lor de a fi în compania copilului.
In baza considerentelor reţinute şi a textelor legale invocate, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 296 CPC, tribunalul a admis ambele apeluri şi, în consecinţă, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a încuviinţat ca reclamanţii să aibă legături personale cu minorul L.M., născut la data de 19.10.2011, trei zile pe săptămână, la locuinţa minorului, astfel: în prima şi a treia săptămână, în fiecare zi de marţi, miercuri şi joi, de la orele 10:00 şi până la orele 17:00, în fiecare zi, iar în a doua şi a patra săptămână, în fiecare zi de vineri, sâmbătă şi duminică, de la orele 10:00 şi până la orele 17:00, în fiecare zi. Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii necriticate în calea de atac.
| ← Cerere de stabilire a unui program de vizitare minor. Condiţii | Program de vizită minor. Necesitatea menţinerii legăturii cu... → |
|---|
