Stabilirea locuinţei minorului. Modificarea împrejurărilor
| Comentarii |
|
Hotărârile în materia drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de copiii lor minori se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, acestea producându-şi efectele atât timp cât împrejurările avute în vedere cu ocazia pronunţării lor rămân neschimbate.
în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru modificarea măsurilor dispuse cu privire la minoră. Astfel, mama minorei a plecat în urmă cu aproximativ 3 ani în Italia, lăsând-o pe minoră în grija bunicilor materni, care sunt, în prezent, bolnavi şi nu pot să se mai ocupe în mod corespunzător de creşterea şi educaţia ei.
Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 5306 din 11 mai 2012
Prin acţiunea civilă înregistrată, reclamantul G.N.M. a chemat în judecată pe pârâta G.G.C., solicitând instanţei să dispună ca autoritatea părintească cu privire la minora G.D.M., născută la data de 24.09.2001, să se exercite exclusiv de către tată; să stabilească locuinţa minorei la tată, cu obligarea pârâtei la plata în favoarea minorei a unei pensii lunare de întreţinere stabilite în funcţie de venitul minim pe economie.
Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 1176/2004, pronunţată la data de 22.03.2004 de Judecătoria Bistriţa, a fost desfăcută căsătoria încheiată între părţi, iar minora G.D.M., născută la data de 24.09.2001, rezultată din căsătorie, a fost încredinţă spre creştere şi educare mamei.
Prin art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a fost abrogată, începând cu data de 1.10.2011, Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei. Conform art. 46 din Legea nr. 7/2011, „dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre copii şi părinţii lor divorţaţi înainte de intrarea în vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispoziţiilor art. 403 NCC”. Art. 403 NCC prevede că, „în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului”. Rezultă că hotărârile în materia drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de copiii lor minori se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, acestea producându-şi efectele atât timp cât împrejurările avute în vedere cu ocazia pronunţării lor rămân neschimbate.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, de la data pronunţării hotărârii sus amintite, situaţia s-a schimbat, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru modificarea măsurilor dispuse cu privire la minoră. Astfel, mama minorei a plecat în urmă cu aproximativ 3 ani în Italia, lăsând-o pe minoră în grija bunicilor materni, care sunt, în prezent, bolnavi şi nu pot să se ocupe în mod corespunzător de creşterea şi educaţia ei.
Din dispoziţiile art. 397 şi art. 398 alin. (1) NCC rezultă că noul cod civil instituie, în privinţa exercitării autorităţii părinteşti după divorţ, regula ca aceasta să se exercite în comun de ambii părinţi şi numai în mod excepţional, atunci când există motive temeinice, analizate prin prisma interesului superior al minorului, instanţa va hotărî ca autoritatea
părintească să se exercite de unul dintre părinţi. In cauză nu a rezultat existenţa unor motive temeinice pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată de către unul dintre părinţi, în acelaşi sens fiind şi concluziile autorităţii tutelare. Din dispoziţiile art. 483 NCC rezultă că autoritatea părintească nu este doar un drept al părintelui, ci şi un drept al copilului, drept având ca obligaţii corelative îndatoririle părinteşti, astfel încât instanţa apreciază că exercitarea autorităţii părintească doar de unul dintre părinţi nu este în concordanţă cu interesul superior al minorului, acesta fiind lipsit de ocrotirea părintească a unui părinte, fară a exista motive temeinice.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins cererea reclamantului de exercitare în mod exclusiv de către el a autorităţii părinteşti şi a dispus ca autoritatea părintească faţă de minoră să se exercite în comun
de ambii părinţi. In ceea ce priveşte locuinţa minorei, instanţa, având în vedere interesul superior al minorului, concluziile autorităţii tutelare, opţiunea exprimată de minoră şi situaţia de fapt rezultată din probe, în temeiul art. 400 NCC, a stabilit locuinţa minorei la domiciliul tatălui din Bistriţa.
Conform art. 499 alin. (1) NCC, „tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare
traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională”. Conform art. 527 NCC, „( 1) Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. (2) La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale”. Astfel, având în vedere faptul că locuinţa minorei a fost stabilită la tată, prezumându-se că acesta prestează în natură întreţinerea ei, mama va fi obligată la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, în funcţiei de mijloacele de care dispune.
în ceea ce priveşte mijloacele pârâtei, din probele administrate în cauză nu rezultă care sunt veniturile cu caracter permanent realizate de aceasta, astfel încât pensia de întreţinere se va stabili prin raportare la salariul minim pe economie, stabilit la valoarea de 700 lei lunar, pentru anul 2012, prin H.G. nr. 1125/2011, venit care se prezumă că îl realizează orice persoană aptă de muncă, astfel încât are posibilitatea de a dobândi venituri. Obligaţia de plată a întreţinerii se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 06.12.2011, dată de la care se prezumă ivirea stării de nevoie a minorei, conform dispoziţiilor art. 532 NCC.
| ← Program de vizită minor. Acord între soţi. Verificarea... | Modificarea măsurilor cu privire la locuinţa minorului → |
|---|
