Cererea de restituire a cauţiunii reprezintă o cerere cu caracter accesoriu faţă de cererea principală, iar în conformitate cu prevederile art. 123 n.c.proc.civ. competenţa de soluţionare a cererii de restituire a cauţiunii revine instanţei competente să
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios administrativ Decizie nr. 6 din data de 30.01.2017
Prin decizia nr. 104 de la 16 Ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 7670/63/2016, s-a admis recursul formulat de recurentul pârât Ministerul Fondurilor Europene prin Organismul Intermediar Regional Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia, în contradictoriu cu intimata reclamantă X, împotriva sentinței nr. 3180/2016 din data de 09 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 7670/63/2016.
S-a casat sentința atacată și în rejudecare s-a respins cererea de suspendare.
Analizând recursul, Curtea a constatat, în esență, că Tribunalul Dolj a reținut în mod eronat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.
La data de 18.01.2017, intimata reclamantă X a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 104 din 16 Ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 7670/63/2016, în sensul completării acestei decizii cu dispoziția privind restituirea cauțiunii în sumă de 8000 lei achitată în dosarul nr. 7670/63/2016, cu recipisa din data de 07.11.2016.
În motivarea cererii, a arătat că, având în vedere soluția instanței de control de respingere a cererii de suspendare, Curtea de Apel, din oficiu, trebuia să se pronunțe și cu privire la restituirea cauțiunii achitată în cauză, potrivit prevederilor art. 1063 alin. 4 N.C.proc.civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 442-445 N.C.proc.civ.
Analizând cererea de completare a dispozitivului deciziei, Curtea reține următoarele:
În prezentul dosar, instanța de fond, respectiv Tribunalul Dolj, prin încheierea de la 02 noiembrie 2016, a stabilit cauțiunea în sumă de 8000 lei și a pus în vedere reclamantei să facă dovada depunerii acesteia, fiind depusă la dosar în original dovada achitării cauțiunii și recipisa de consemnare nr. 1467525/1 din 07.11.2016 (filele 200-202 dosar fond, vol. II).
Soluționând recursul formulat împotriva hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat sentința și a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă.
Cererea de restituire a cauțiunii reprezintă o cerere cu caracter accesoriu față de cererea principală, iar în conformitate cu prevederile art. 123 N.C.proc.civ. competența de soluționare a cererii de restituire a cauțiunii revine instanței competente să judece cererea principală.
În acest sens, dispozițiile art. 1.064 din N.C.proc.civ. intitulat Restituirea cauțiunii, prevăd: "(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (3) Instanța se pronunță asupra cererii de restituire a cauțiunii cu citarea părților, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. Încheierea pronunțată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție este definitivă. (4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."
Pe de altă parte, potrivit art. 1.057 alin.1 N.C.proc.civ. intitulat Stabilirea cauțiunii și depunerea ei "(1) Când legea prevede darea unei cauțiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabilește de către instanță în condițiile legii și se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituție de credit care efectuează astfel de operațiuni, pe numele părții respective, la dispoziția instanței sau, după caz, a executorului judecătoresc."
În speță, în conformitate cu prevederile art. 1057 alin. 1 N.C.proc.civ. dovada consemnării cauțiunii a fost depusă și înregistrată la registrul de valori al Tribunalului Dolj, la dispoziția acestei instanțe, în vederea păstrării, astfel că cererea de încuviințare a restituirii sumei depuse revine acestei instanțe, care a și judecat cererea principală și la dispoziția căreia s-a aflat cauțiunea.
Chiar dacă cererea de restituire a cauțiunii se formulează după pronunțarea hotărârii cu privire la cererea principală, caracterul accesoriu al acesteia se menține.
În ședința de la 30.01.2016 instanța a pus în discuție calificarea cererii formulată de petentă, care, prin apărător, a precizat clar că este o cerere de completare a dispozitivului deciziei pronunțată de instanța de recurs.
Potrivit art. 9 alin. 2 N.C.proc.civ. "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților", limite în raport de care instanța de recurs trebuie să se pronunțe.
Potrivit art. 444 din Noul Cod de procedură civilă, intitulat Completarea hotărârii, "(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. (2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."
Din analiza textelor legale arătate, rezultă că dispozițiile art. 444 N.C.proc.civ. nu sunt aplicabile, deoarece Curtea nu a soluționat cererea pentru care s-a depus cauțiunea, ci recursul declarat împotriva sentinței de admitere a cererii de suspendare, iar pentru această ipoteză procedura de restituire a cauțiunii nu este cea urmată de petentă.
Față de dispozițiile exprese ale art. 444 N.C.proc.civ., invocat ca temei juridic al cererii, Curtea constată că s-a pronunțat în limitele învestirii cu recursul declarat împotriva sentinței, astfel încât va respinge cererea formulată de petentă.
| ← Rezoluţiune antecontract. Jurisprudență Contracte | Solicitare de obligare de predare autoturism. Jurisprudență... → |
|---|
