Citarea părţilor. Termen în cunoŞtinţă acordat avocatului care nu face dovada calitaţii de reprezentant
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 141/A din data de 01.04.2015
Procedura de citare la adresa din Vișeu de Jos, Gălbenău nr. 67, județul Maramureș s-a îndeplinit prin afișare (filele 7, 8, 16, 17 dosar), iar începând cu termenul de judecată din data de 5.11.2009 s-a apreciat că apelantele au termen în cunoștință prin prezentarea d-lui avocat G V, care nu a depus însă delegație de reprezentare la dosar.
De vreme ce pentru prestarea serviciilor de avocat în fața Tribunalului Maramureș în etapa apelului părțile au încheiat cu dl. avocat G V un nou contract de asistență juridică (nr. 603/1.04.2009), nu se poate considera, în lipsa probelor necesare, că acesta ar fi putut reprezenta pe apelante în rejudecare în temeiul împuternicirii avocațiale din primul ciclu procesual, eliberată conform contractului nr. 569/20.06.2008.
În acest context, devine de prisos a mai Aliza dacă a existat sau nu consimțământul celor două apelante pentru mandatarea în rejudecare a d-lui avocat G V.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 141/A/1 aprilie 2015
Prin sentința civilă nr. 2707/2011 din 15.11.2011, pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 2673/336/2009, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul T G împotriva pârâtelor T M, T G, P M și T F și în consecință: S-a dispus constituirea unei servituți de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamantului pe terenul proprietatea pârâtelor potrivit raportului de expertiza tehnica întocmit de ing. P C G , pe traseul 1-2-3-4-5-6-7 din schița întocmită la 04.01.2011. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtelor despăgubiri anuale de 77,80 lei. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 2546,00 lei cheltuieli de judecată. S-a respins petitul privind constituirea unei servituți de trecere pe traseul stabilit prin convenția din 14.06.1994.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrata sub nr. 2673/336/2009 la 08.09.2008, reclamantul T G a chemat în judecată pe pârâții T M, T G, T M, T F, solicitând instanței instituirea unei servituți de trecere în favoarea terenului proprietatea sa, pe terenul proprietatea pârâților, deoarece terenul proprietatea sa este înfundat si de ani de zile accesul la teren l-a făcut pe terenul proprietatea pârâților pe traseul stabilit prin convenția din 14.06.1994, iar in subsidiar pe traseul cel mai scurt de acces, de la proprietatea sa la calea publică, să fie obligate pârâtele să permită trecerea libera si neîngrădită la calea publică cu piciorul si autovehiculele, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat la locul denumit ";La Pod CFR"; din comuna Viseu de Jos provenit prin reconstituirea dreptului de proprietate. Intre reclamant si antecesorul pârâților a intervenit la data de 14.06.1994 o convenție prin care s-a stabilit o servitute de trecere. Terenul fond dominant fiind de natură agricolă, reclamantul l-a folosit rar, însă când a dorit să ridice o construcție si trebuia să transporte materiale, pârâtele i-au interzis accesul cu autovehicule.
A mai arătat reclamantul, că terenul este înfundat si nu are ieșire la calea publică, solicitând constituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtelor. In drept și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. art. 616 si urm. cod civil.
Pârâtele au depus la dosar întâmpinare prin care, în principiu, nu s-au opus constituirii unei servituți pe traseul cel mai scurt. Au invocat însă și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât reclamantul nu posedă un titlu de proprietate. In orice variantă au cerut calcularea unor despăgubiri. Și-au întemeiat în drept întimpinarea pe dispoz. art. 115-274 cod pr. civilă, iar în probațiune au depus extrasul c.f. nr. 4786 Viseu de Jos nr. top 6570.
Prin sentința civila nr. 2495/02.10.2008 admițându-se excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâte a fost respinsă acțiunea. In urma apelului declarat de reclamant, prin decizia civila nr. 97/A/09.04. 2009 a Tribunalului Maramureș, hotărârea instanței de fond a fost desființată și cauza trimisă în rejudecare, reținându-se că reclamantul are calitate procesuală activă prin depunerea unui titlu de proprietate, iar instanța trebuia să judece cauza pe fond prin administrarea unei expertize tehnice si să aibă in vedere si petitul subsidiar de instituirea unei servituți pe traseul stabilit prin convenția din 14.06.1994. In rejudecare s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice si apoi au fost admise doua completări solicitate de părți ultima lucrare fiind depusa la 18.102011 de ing. P C G.
Alizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 1680 m.p. situat în punctul ";La Pod CFR"; din comuna Viseu de Jos, provenit prin reconstituirea dreptului de proprietate, posedând titlul de proprietate nr. 1969/58/06.02.2009. Pârâtele dețin un teren de 1610 m.p. proprietari tabulari fiind T F si defunctul T I, pe care-l moștenesc celelalte pârâte. Din probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică, întocmit de ing. expert P C G, rezultă că terenul proprietatea reclamantului este înfundat si nu are nicio ieșire la calea publică.
Din schița efectuată în cauză de expert se observă că terenul reclamantului se învecinează cu proprietățile pârâților, iar pentru trecerea la calea publică reclamantul trebuie să tranziteze aceste doua proprietăți.
Potrivit dispozițiilor art. 616 cod civil "Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.";
Pentru considerentele arătate, văzând si dispozițiile legale sus menționate, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant față de pârâte si a dispus instituirea unei servituți de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamantului pe terenul proprietatea pârâtelor, potrivit raportului de expertiză tehnica întocmit de ing. P C; G pe traseul 1-2-3-4-5-6-7 din schița întocmita la 04.01.2011.
Totodată, instanța a dispus acordarea către pârâte a unor despăgubiri anuale de 77,80 lei ce vor fi suportate de către reclamant.
A respins petitul privind instituirea unei servituți pe traseul stabilit prin convenția din 14.06.1994, convenție nulă de drept. În temeiul art. 274 cod pr. civilă au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 2546,00 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expert și avocat.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele P M și T F, solicitând a se dispune repunerea în termenul de apel pierdut, admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2707 din 15.11.2011, pronunțată în dosarul nr. 2673/336/2009 al Judecătoriei Vișeu de Sus, în temeiul art. 296, art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare.
Apelatele au arătat că, în ce privește repunerea în termenul de apel pierdut, apelantele au fost chemate în judecată de reclamantul T G, indicându-le cu rea-credință ca adresă de domiciliu str. Gălbenău, nr. 67, Vișeu de Jos jud. Maramureș, în realitate apelantele având domiciliul de foarte mulți ani în altă parte, astfel că toate actele de procedură au fost comunicate la această adresă, procedura făcându-se prin afișare.
Apelantele au susținut că în acest context nu au avut cum cunoaște nimic de proces, iar apărările făcute de avocat G V pentru ele nu pot fi primite întrucât nu l-au împuternicit să le asigure apărarea în acest dosar și nici nu au împuternicit o altă persoană pentru a-l angaja.
Apelantele au arătat că nu nu au formulat și semnat nicio cerere sau act în dosar, întrucât nu au avut cunoștință de proces. În realitate domiciliul lor este: P M, încă de foarte mulți ani este plecată din Viseu de Jos, respectiv de când s-a căsătorit, astfel că din 27.10.2002, a locuit și a domiciliat în Vișeu de Sus, pe str. Poieniței, nr. 69|jud. Maramureș, iar din anul 2009, locuiește în Vișeu de Sus str. Poieniței nr. 14C, jud. Maramureș, astfel cum rezultă și din cartea de identitate. De asemenea din anul 2006 și până la finele anului 2011 a fost plecată în Spania, nu a venit acasă decât foarte rar, sens în care a depus dovadă a rezidenței din Spania. Apelanta T F are domiciliul în Vișeu de Jos, nr. 102, este plecată în Spania din 2006 unde lucrează și locuiește și în prezent, are reședința în Spania, Caile Portilla 20, P01, C; Alcalá De Henares (Madrid), conform dovezilor ce le-a depus la dosar.
Având în vedere dispozițiile art. 68 și 161Cod procedură civilă, apelantele au invocat lipsa calității domnului avocat G V de reprezentant legal și au solicitat a se observa că în al doilea ciclu procesual la fond acesta nici nu are depusă împuternicire avocațială, dar instanța de fond îl ia prezent pentru apelante și îi consemnează concluziile.
Apelantele au mai subliniat că întrucât nu au fost legal citate, actele de procedură sunt viciate fiindcă nu au putut lua cunoștință de existența dosarului și de soluția dată în acest dosar, pentru a putea exercita calea de atac în termen de 15 zile de la comunicare, au luat la cunoștință de existența acestei sentințe la data de 17.07.2014, cu ocazia comunicării de către B.E.J Cătălin Amișculesei, prin poștă a unor acte de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 78/2014, ce i-au fost comunicate apelantei P M pentru prima dată la adresa din Vișeu de Sus, Str. Poieniței, nr. 14C, dată la care a sunat-o și pe mama sa în Spania, respectiv pe T F. După comunicarea actelor de executare, în data de 18.07.2014 a formulat cerere la Judecătoria Vișeu de Sus, pentru a studia dosarul, iar în 23.07.2014 pentru a i se elibera copii din dosar.
Apelantele au susținut că întrucât au luat la cunoștință de existența acestei sentințe doar la 17.07.2014, iar efectele acestei hotărâri nu pot fi înlăturate decât prin anularea acesteia, și având în vedere dispozițiile art. 90 Cod procedură civilă, care se referă la domiciliul real al celui citat, și nu la domiciliul indicat de cealaltă parte, solicită a li se admite cererea și a fi repuse în termenul de apel raportat la dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă, întrucât din împrejurări mai presus de voința lor nu au putut exercita calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr. 2707 din 15.11.2011. Procesul verbal de comunicare a sentinței, în care s-a subliniat că apelantele "au primit semnând în fața noastră";, nu a fost semnat de apelante, se poate observa la semnătura primitorului, la P M semnează cineva cu numele de P, iar la calitate este specificat soră, iar la T F, semnează cineva cu numele de Ion, iar la calitate soră, atestări făcute în fals, împotriva cărora se înscriu în fals și solicită să se sesizeze organele competente să verifice acest fapt si să se ia măsurile legale ce se impun.
Apelantele au învederat că sentința instanței de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 90 C Cod procedură civilă, iar judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel (art. 85 Cod procedură civilă). Din prevederile acestui text, rezultă că legiuitorul garantează expres dreptul la apărare și la un proces echitabil și just.
Intimata T G a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune apelului declarat de apelantele P M și T F, solicitând a fi admis. Intimata a susținut că a luat legătura cu domnul avocat G V, să îl angajeze în cauză, pentru ea, acesta întrebând-o cine sunt celelalte pârâte, i-a spus că sunt mama, sora și bunica intimatei. Acesta a spus că le va reprezenta pe toate, deși ele nu s-au prezentat și nu au vorbit niciodată cu domnul avocat, la vremea aceea nici nu erau în țară, iar intimata nu a avut împuternicire dată de acestea să poată angaja un avocat pentru ele.
Celelalte părți nu au formulat întâmpinare, reprezentantul intimatului T G invocând excepția de tardivitate a declarării apelului.
Analizând apelul promovat, Tribunalul a reținut faptul că în data de 8.05.2008 reclamantul T G a chemat în judecată pe pârâtele T Mna, T G, T (P) M și T F, indicând adresa de domiciliu a acestora în Vișeu de Jos, strada Gălbenău nr. 67, județul Maramureș.
La termenele de judecată din data de 4 septembrie 2008 respectiv 2.10.2008 s-a prezentat și pârâta-apelantă P M, asistată de avocat G V din cadrul Baroului Maramureș, fără a comunica inexactitatea adresei de citare, indicate de reclamant. Apelanta T F nu s-a prezentat la vreun termen de judecată.
S-a pronunțat în aceste condiții sentința civilă nr. 2495 din 2.10.2008, împotriva căreia a declarat apel reclamantul T G.
Prin cererea înregistrată în dosarul de apel în data de 27.01.2009, intimatele T G și T M (semnatare) au adus la cunoștință că T F și P M nu sunt în țară la momentul respectiv, fiind plecate la lucru în Spania și au arătat că domiciliul lui T G, T M și T F este în Vișeu de Jos nr. nou 102 (nr. vechi 67), jud. Maramureș, iar al lui P M este în Vișeu de Sus strada Poieniței nr. 69.
De asemenea, prin cererea înregistrată în același dosar în data de 4.03.2009 s-a învederat că P M și T F se află în Spania de 3 ani cu contract de muncă, nu au avut posibilitatea angajării unui apărător telefonic până la acel moment, au mandatat-o pe T G să depună cererea. Ulterior s-a depus la dosar împuternicire avocațială a d-lui avocat G V, pentru T G, T F și P M (fila 26).
Prin decizia civilă nr. 97/A din 9.04.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1641/336/2008 s-a admis apelul, sentința a fost desființată, iar cauza, trimisă în rejudecare primei instanțe.
În rejudecare P M nu a fost citată la domiciliul indicat (Vișeu de Sus, strada Poieniței nr. 69 județul Maramureș) și nici T F nu a fost citată la domiciliul din Vișeu de Jos nr. 102 nou, județul Maramureș, acestea nefiind prezente la dezbateri pe tot parcursul procesului în fața primei instanțe.
Procedura de citare la adresa din Vișeu de Jos, Gălbenău nr. 67, județul Maramureș s-a îndeplinit prin afișare, iar începând cu termenul de judecată din data de 5.11.2009 s-a apreciat că apelantele au termen în cunoștință prin prezentarea d-lui avocat G V, care nu a depus însă delegație de reprezentare la dosar.
De vreme ce pentru prestarea serviciilor de avocat în fața Tribunalului Maramureș în etapa apelului părțile au încheiat cu dl. avocat G V un nou contract de asistență juridică (nr. 603/1.04.2009), nu se poate considera, în lipsa probelor necesare, că acesta ar fi putut reprezenta pe apelante în rejudecare în temeiul împuternicirii avocațiale din primul ciclu procesual, eliberată conform contractului nr. 569/20.06.2008.
În acest context, devine de prisos a mai analiza dacă a existat sau nu consimțământul celor două apelante pentru mandatarea în rejudecare a d-lui avocat G V.
Sentința civilă nr. 2707/2011 din 15.11.2011 a fost comunicată apelantei P M la adresa din Vișeu de Jos, Gălbenău nr. 67, unde a fost recepționată de o persoană numită T M, în calitate de soră, care semnează "P";, iar pentru T F la aceeași adresă a primit T G, rudă cu destinatarul -"soră";.
Aceste aspecte sunt însă irelevante în contextul în care adresele corecte pentru citarea și comunicarea actelor de procedură ale celor două pârâte fuseseră aduse la cunoștința instanței, în sensul prevederilor art. 98 Cod procedură civilă 1865, astfel încât nu se poate aprecia că această comunicare, independent de cele declarate agentului de către persoanele care au recepționat actul de procedură, a fost una legală, având în vedere dispozițiile art. 90 alin. 1 Cod procedură civilă 1865.
În acest context, se mai reține că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, apelanta P M are domiciliul în Vișeu de Sus, strada Poieniței nr. 14 C din data de 14.05.2009 (anterior, din 23.10.2002, în Vișeu de Sus strada Poieniței nr. nr. 69, județul Maramureș), iar apelanta T F domiciliază din 29.05.2006 în Vișeu de Jos nr. 102, jud. Maramureș (din anul 2003 producându-se renumerotarea), aceasta fiind rezidentă în Spania din 8.01.2007.
Întrucât termenul de apel de 15 zile curge de la comunicarea hotărârii efectuată conform legii, potrivit prevederilor art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, rezultă că în privința celor două apelante acest termen nu a început să curgă, lipsind momentul ad quo, determinat potrivit regulilor procesual-civile, sens în care excepția de tardivitate va fi respinsă.
Cererea de repunere în termen devine astfel lipsită de interes, prevederile art. 103 Cod procedură civilă 1865 având ca situație premisă ipoteza legalei comunicări a actului de procedură și survenirea ulterioară a unei împrejurări mai presus de voința părții, care o pune în imposibilitatea de a declara calea de atac cu respectarea termenului peremptoriu.
Hotărârea primei instanțe pronunțată în rejudecare este astfel lovită de nulitate, în aplicarea dispozițiilor art. 85, art. 107, art. 105 alin. 2 și art. 106 Cod procedură civilă 1865, impunându-se desființarea acesteia, raportat la prevederile art. 297 Cod procedură civilă, în vigoare la data pornirii procesului. Îndeplinirea legală a procedurii de citare este o garanție esențială a procesului civil, care permite părților să aibă cunoștință de existența litigiului (în fiecare fază procesuală), să-și exercite dreptul la apărare și celelalte drepturi inerente calității de parte, să exercite căile de atac.
Întrucât sancțiunea nulității este expres prevăzută de lege, vătămarea se presupune și nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca apelantele să beneficieze de toate garanțiile procedurale prevăzute de lege.
| ← Partajarea bunurilor „proprietate extratabulară”.... | Competenţa instanţei române în soluţionarea cererii de divorţ → |
|---|
