Puterea de lucru judecat. Eroarea privind procesul-verbal de punere în posesie

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 53/R din data de 06.02.2015

Este extrem de important de observat, tocmai din perspectiva puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești al cărei efect pozitiv a fost pe larg explicat în cuprinsul hotărârii primei instanțe, că în procesul civil desfășurat în dosarul nr. 42/2004, finalizat prin sentința civilă nr. 769 din 13.09.2005, a participat și Direcția Silvică Baia Mare, ca intervenient în interes propriu, cererea sa de intervenție fiind respinsă ca neîntemeiată.

În cererea de intervenție Direcția Silvică Baia Mare a susținut imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate a reclamanților Teleki Samoil, Pătru Reghina și Pîrlogea Nicolae pe vechiul amplasament prin prisma prevederilor art. 24 al. 2 din Legea 1/2000.

Direcția Silvică Baia Mare a învederat la acel moment că terenul pretins de reclamanți se încadrează între excepțiile de la reconstituirea pe vechiul amplasament și, pe cale de consecință, reconstituirea trebuie să se realizeze pe un alt amplasament decât cel solicitat, situat în apropierea celui exceptat.

Deși judecătoria nu a găsit întemeiate aserțiunile intervenientei și a dispus punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pe vechiul amplasament, nici intervenienta Direcția Silvică Baia Mare și nici cele două Comisii de fond funciar nu au atacat sentința civilă nr. 769 din 13.09.2005.

Ca atare, această hotărâre se bucură de putere de lucru judecat, iar efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.";

"; În acord cu criticile recurenților, Tribunalul apreciază că reclamantul TS a probat că a fost în eroare la semnarea procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, eroare asupra identității fizice a obiectului punerii în posesie, fiind încredințat la acel moment că amplasamentul terenului ce i se atribuie corespunde întocmai sentinței civile nr. 769/2005.

Pentru ca falsa reprezentare a realității la încheierea unui act juridic să fie viciu de consimțământ, trebuie întrunite cumulativ două cerințe: elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor pentru încheierea actului juridic, iar partea cocontractantă să știe că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare este hotărâtor. ";

DECIZIA CIVILĂ Nr. 53/R din data de 6 februarie 2015

Prin sentința civilă nr. 330 din 29.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Maramureș și pe cale de consecință s-a respins cererea precizată a reclamantului TS, precum și cererile de intervenție în interes propriu ale intervenienților PRE și PN formulate în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Maramureș, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins cererea precizată a reclamantului TS, precum și cererile de intervenție în interes propriu ale intervenienților PRE și PN formulate în contradictoriu cu Instituția Prefectului Județului Maramureș - Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuș, Ocolul Silvic Tg. Lăpuș și Direcția Silvică Baia Mare, având ca obiect constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006, constatarea nulității absolute parțiale și modificarea Titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin cererea formulată, reclamantul TS a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuș, Ocolul Silvic Tg. Lăpuș, Direcția Silvică Baia Mare, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Maramureș, să constate care din cele două procese verbale de punere în posesie trimise de Comisia Locală Tg.Lăpuș la OCPI Maramureș au fost întocmite respectând dispozițiile legale în vigoare și hotărârile judecătorești, respectiv procesul verbal de punere în posesie din 18.10.2006 trimis la OCPI Maramureș cu adresa nr.1340/23.01.2007 și procesul verbal de punere în posesie nr.27 din 30.08.2006 trimis la OCPI Maramureș cu adresa nr.9649/10.08.2007.

A reținut prima instanță că prin sentința civilă nr. 209 din 11.04.2012, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii în constatare invocată de către instanță din oficiu și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul TS, recursul fiind admis prin Decizia Civilă nr. 739/R/31.10.2012 a Tribunalului Maramureș, sentința a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare. Prin îndrumar, instanța de recurs a apreciat că se impune ca în rejudecare, instanța de fond să pună cu prioritate în discuție, necesitatea precizării temeiului de drept substanțial al acțiunii, cu aplicarea dispozițiilor art. 84 și art.129 Cod procedură civilă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 862/319/2011*, iar prin precizarea depusă la data de 11.12.2012, reclamantul TS a lăsat la aprecierea instanței operațiunea de calificare juridică a acțiunii sale.

La data de 07.02.2013, petentul a formulat și înaintat prin fax, în temeiul art.132 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, o solicitare de modificare a cererii inițiale de chemare în judecată, prin care a cerut instanței de judecată să constate nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.27 din 30 august 2006, încheiat între pârâta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuș și reclamantul TS, nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826 eliberat de pârâta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, cu privire la suprafața de 3.000 mp UP II Șatra UA 104 G, precum și modificarea acestui titlu de proprietate în sensul includerii suprafeței de 3.000 mp UP II Șatra UA 104 C1.

În cuprinsul cererii de modificare, reclamantul a mai solicitat, în conformitate cu prevederile art.57 alin.3 vechiul Cod de procedură civilă, extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză a coproprietarilor PRE și PN în calitate de intervenienți în interes propriu, ca urmare a faptului că aceste persoane sunt, împreună cu petentul, titularele aceluiași drept de reconstituire a proprietății, de pe urma aceluiași autor, toți trei având calitatea de reclamanți în dosarele de fond funciar înregistrate la Judecătoria Tg. Lăpuș sub nr. 42/2002 și nr. 1342/2002, care ulterior au stat la baza emiterii în comun a titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826 . (filele 37-39 din dosar)

La data de 09.09.2013, solicitarea de modificare și lărgire a cadrului procesual a fost înaintată în original, procedându-se la comunicarea acesteia cu celelalte părțile litigante și intervenienții, în vederea exprimării poziției procesuale, iar ulterior la admiterea în principiu. (filele 127-133 din dosar)

Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse și a probelor administrate, prima instanță a apreciat că primordială în dezlegarea raportului juridic litigios dedus judecății este calificarea juridică a acțiunii.

Astfel, pornind de la îndrumarul Deciziei Civile nr. 739/R/31.10.2012 a Tribunalului Maramureș, prin care s-a statuat faptul că reclamantul a declanșat un proces de fond funciar, prin aplicarea dispozițiilor art.84 și art.129 din vechiul Cod de procedură civilă, în raport de terminologia juridică folosită de reclamant, de cuprinsul cererii de chemare în judecată și a precizărilor de acțiune depuse atât pe parcursul primului ciclu procesual cât și în rejudecare, de starea de fapt descrisă, de natura dreptului ce se dorește a fi ocrotit și scopul urmărit prin promovarea acțiunii, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului este una prin care, așa cum s-a precizat în mod expres în cel de-al doilea ciclu procesual, se tinde la constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006, precum și constatarea nulității absolute parțiale, respectiv modificarea actului subsecvent reprezentat de Titlul de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826.

Prima instanța a apreciat că acest scop rezultă și din modul de formulare a cererii inițiale de chemare în judecată, deoarece prin solicitarea de a se constata care din cele două procese verbale vizate au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale în domeniu și a hotărârilor judecătorești invocate, reclamantul a susținut și argumentat în fapt motivele de nulitate ale procesului verbal nr.27/30.08.2006, întemeiate pe premisa că acesta nu respectă vechiul amplasament al suprafeței de 10 ha teren cu vegetație forestieră situat în teritoriul localității Stoiceni, atribuită conform sentințelor civile nr.373/25.02.2003 și nr.769/13.09.2005.

De asemenea, raportat la solicitarea de ,,modificare a cererii de chemare în judecată’’, înaintată de petent la data de 07.02.2013 și reiterată în data de 09.09.2013, după punerea în discuție a calificării acțiunii, judecătoria a apreciat că sunt incidente prevederile art.132 alin. 2 pct. 4 vechiul Cod de procedură civilă și anume ipoteza înlocuirii acțiunii în constatare cu o cerere în realizarea dreptului, solicitarea având natura juridică a unei precizări de acțiune ce confirmă scopul urmărit de reclamant încă de la promovarea cererii inițiale de chemare în judecată.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței, acțiunea prin care se solicită declararea nulității este o acțiune în realizare, indiferent dacă se întemeiază pe un motiv de nulitate relativă sau absolută, întrucât prin pronunțarea nulității actului se produce în fapt o modificare a raporturilor juridice dintre părți și nicidecum o acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, adică o acțiune în confirmare.

Natura juridică a prezentei acțiuni rezultă și din finalitatea petitelor subsecvente celui de constatare nulității absolute totale a procesului verbal nr. 27 din 30 august 2006.

A reținut prima instanță că prin nulitatea absolută parțială și modificarea titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826 se urmărește practic excluderea subparcelei UP II Șatra UA 104 G și înlocuirea acesteia prin atribuirea subparcelei UP II Șatra UA 104 C1, teren afectat de canton silvic, împrejurare de fapt ce constituie punctul principal de divergență între părțile litigante și în raport de care s-au invocat atât pretențiile reclamantului și ale intervenienților cât și apărările pârâtelor.

Deși în cuprinsul precizării de acțiune se menționează faptul că motivul de nulitate al procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006 este prevăzut la art. 34 alin.6 din HG nr.290/2005 ( ,,persoanele care din diferite motive sunt în imposibilitate de a se prezenta la data punerii în posesie pot împuternici prin procură specială și autentică, cu mențiunea expresă "Pentru punere în posesie", alte persoane, care vor semna procesul-verbal de luare în primire a terenului’’), în virtutea rolului activ conferit de art.129 din vechiul Cod de procedură civilă, judecătoria a apreciat că temeiul juridic al acțiunii a fost reprezentat, încă de la momentul promovării cererii, de prevederile art. III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată.

Față de prevederile art. art. III din Legea nr. 169/1997, ale art.52 din Legea nr.18/1991, art.4 și art.75 alin.1 și 2 din H.G. nr. 890/2005, judecătoria a reținut că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Maramureș nu are calitate procesuală pasivă, implicarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară în procedura de stabilire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar realizându-se sub forma reprezentării de către conducătorul instituției, ca membru în cadrul Comisiei Județene. În condițiile în care, în cazul acțiunilor întemeiate pe normele de drept funciar, legiuitorul a prevăzut posibilitatea exclusivă a celor două comisii de a fi titulare de drepturi și obligații în plan procesual, instanța este de părere că această prerogativă nu poate fi exercitată, în mod fragmentat, de fiecare dintre instituțiile publice ai căror reprezentanți intră în componența comisiilor.

Pe fondul cauzei, judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr. 373/25.02.2003 a Judecătoriei Tg.Lăpuș s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10,00 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea reclamantului TS și a numiților PRE și PN. Ulterior, prin sentința civilă nr. 769 din 13.09.2005 pronunțată de aceeași instanță, Comisia Locală este obligată să îi pună efectiv în posesie pe petenții cu teren forestier în suprafață de 10,00 ha potrivit sentinței civile nr. 373 din 25.02.2003 pe vechiul amplasament și să înainteze documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate.

Comisia locală Tg.Lăpuș a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, însușit de reclamant prin semnarea lui, pentru suprafața de 10,00 ha teren cu vegetație forestieră, care nu corespundea vechiului amplasament în ce privește suprafața ocupată de construcții. S-au avut în vedere de către comisia locală prevederile Legii nr. 1/2000, potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate se făcea pe alte amplasamente, în situația în care aceste terenuri erau ocupate de construcții sau alte amenajări silvice. Ulterior, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, conform art. 31 alin. 3, s-a prevăzut că reconstituirea se face pe vechile amplasamente, chiar dacă pe acestea se află construcții, sedii de cantoane silvice sau alte amenajări, sub condiția prevăzută în alineatul 4 al aceluiași articol, ca cel care beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate să aibă o suprafață minimă necesară pentru constituirea unui ocol silvic. (5 ha, conform OUG nr. 839/2005)

Ulterior, reclamantul a fost nemulțumit de amplasamentul pe care s-a făcut punerea în posesie, deoarece nu cuprindea și construcțiile ce aparțin Ocolului Silvic Tg. Lăpuș. Astfel, la insistențele reclamantului, Comisia Locală Tg.Lăpuș a întocmit un alt proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 9,6683 ha, care nu a fost datat și nici înregistrat la Ocolul Silvic Tg.Lăpuș deoarece nu a fost însușit de această instituție. Acest din urmă proces verbal a fost înaintat la OCPI Maramureș prin adresa nr.1430 din 23.01.2007. (fila 159 din dosar)

Prin adresa nr. 9649 din 10.08.2007 Comisia Locală a înaintat către OCPI Maramureș și procesul verbal înregistrat sub nr. 27/30.08.2006. (fila 28 dosar de recurs)

Deoarece la OCPI Maramureș, instituția care întocmește prin scriere titlurile de proprietate pentru comisia județeană, au fost înregistrate două procese verbale de punere în posesie a reclamantului, prin adresa nr. 3981/2007 a OCPI Maramureș, înregistrată la Primăria orașului Tg.Lăpuș sub nr. 9821/17.08.2007, s-a solicitat punctul de vedere al Comisia Locale, cu privire la care din cele două procese verbale de punere în posesie să se emită titlul de proprietate. (fila 163 din dosar)

Răspunsul comisiei locale a fost că procesul verbal de punere în posesie nr. 27 din 30.08.2006 este cel care întrunește condițiile legale. (fila 32 dosar de recurs)

Ca urmare s-a emis de către Comisia Județeană Maramureș titlul de proprietate cu nr. 5770/23.08.2007, cod 106826.

Judecătoria a reținut că prin expertiza judiciară efectuată în cel de-al doilea ciclu procesual, expertul topo Ing. Sălăgean Andreea Renata a concluzionat următoarele:

În urma analizării și transpunerii în teren a datelor cuprinse în procesului verbal contestat, punerea în posesie nu s-a realizat în conformitate cu dispozitivul Sentinței civile nr.769/2005 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pronunțată în dosarul nr.42/2004, pe vechiul amplasament așa cum a fost identificată de către expertul numit în respectiva cauză, Ing. Kalmar Tiberiu, ca urmare a excluderii subparcelei UA 104 C1. (filele 88-95)

Conform raportului de expertiză întocmit în cauza nr.42/2004 și a modului de folosință actual, terenul este împărțit în două parcele egale ca suprafață (Vest și Est), respectiv 50.000 mp fiecare.

Dacă în cazul parcelei Vest, amplasamentul este conform dispozitivului hotărârii judecătorești amintite, sub rezerva respectării schiței raportului de expertiză și a trasării în teren a parcelei conform acestei schițe, în ceea ce privește parcela Est, amplasamentul acesteia, în urma comparării schiței din raportul de expertiză întocmit de expert KT cu harta amenajistică a zonei și actul de punere în posesie, exclude subparcela UA 104 C1 (în suprafață de 3.000 mp) și o altă parcelă cu categoria de folosință ,,Fâneață’’ (în suprafață de 3.404 mp), evidențiate în Anexa 5 la raport. (fila 111 din dosar)

D-na expert Ing. SAR a constat faptul că procesul verbal nr.27 exclude, în mod justificat suprafața de 3.404 mp, având categoria de folosință ,,Fâneață’’, deoarece această parcelă nu este inclusă în amenajamentul silvic ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și anume Tg. Lăpuș, Stoiceni UP II Șatra și cu privire la care reclamantul și intervenienții nici nu au invocat pretenții.

Prima instanță a reținut că suprafața cumulată de 6.404 mp a celor două parcele excluse a fost compensată prin atribuirea unei suprafețe egale în partea estică a amplasamentului, situată în unitățile amenajistice 104 B și 104 A, suprafețele excluse și suprafața în compensare fiind evidențiate în Anexa nr. V la raport. (fila 1112 din dosar). Prin completarea nr.1 la raportul de expertiză inițial, s-a făcut precizarea că față de suprafața scriptică din sentința nr.769/2005 și ulterior înscrisă în titlul de proprietate nr.5770/2007, respectiv ,,10.000 mp’’, există o diferență în minus de 3.317 mp, astfel că punerea în posesie s-a realizat în mod efectiv pe o suprafață de 96.683 mp. (filele 191 - 193 din dosar).

Explicația constă în faptul că diferența de 3.317 mp nu mai era liberă la momentul pronunțării hotărârii judecătorești amintite deoarece fusese anterior atribuită și inclusă în Titlul de proprietate nr.45560/39 din 09.05.2001 emis în numele lui TS, TI (autorii reclamantului) și PR (Anexa nr.1 la completare - fila 194 din dosar).

De menționat este faptul că acest aspect a fost avut în vedere cu ocazia întocmirii expertizei în dosarul nr.42/2004, expertul Ing. KT excluzând justificat suprafața de 3.317 mp din numerele topografice aferente parcelei de Vest, și astfel nu se poate invoca nerespectarea vechiului amplasament, deoarece expertiza judiciară topografică ce face parte integrantă din hotărârea judecătorească invocată nici nu a inclus această diferență de suprafață.

Prima instanță a conchis că rămâne de lămurit doar situația subparcelei UA 104 C1, teren forestier în suprafață de 3.000 mp, pe care se află cantonul silvic și două anexe (executate în regie proprie de către Ocolul Silvic Tg. Lăpuș în anii 1968 și 1972 și neîntabulate în CF), teren ce constituie obiectul principal al acțiunii și în jurul căruia este construită întreaga argumentație a părților, atât în susținerea pretențiilor reclamantului și intervenienților cât și în motivarea apărării pârâtelor.

Legalitatea întocmirii procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30.08.2006 a mai făcut obiectul controlului judecătoresc în mai multe cauze civile, înregistrate pe rolul acestei instanțe, printre care și dosarul nr. 1050/319/2008, prin care reclamantul TS a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuș, obligarea acesteia să-i comunice originalul Procesului-verbal de punere în posesie înregistrat la ocolul Silvic Tg. Lăpuș sub nr. 27 din 30.08.2006, sub sancțiunea obligării la daune cominatorii în sumă de 500 lei/zi până în ziua în care va pune la dispoziție reclamantului actul solicitat.

În considerentele hotărârii de soluționare a litigiului, și anume sentința civilă nr.432 din 25 Martie 2009, irevocabilă ca urmare a respingerii recursului formulat de același reclamant, prin Decizia Tribunalului Maramureș nr.100/R/03.02.2010, s-au constatat următoarele:

,,Trecând la judecarea cauzei pe fond, instanța reține că acesta este semnat de către reclamantul TS, fiind eliberat în baza Sentinței civile nr. 373 din 25.02.2003. În baza acestui proces-verbal de punere în posesie s-a emis titlul de proprietate reclamantului.

Instanța mai reține că reclamantul, are pe rolul acestei instanțe mai multe acțiuni cu caracter civil și penal legate de legalitatea punerii sale în posesie și inclusiv de legalitatea acestui Proces-verbal de punere în posesie, el nefiind de acord cu amplasamentul pe care a fost pus în posesie, cu toate că și-a dat acordul la această punere în posesie conform procesului-verbal înregistrat la Ocolul Silvic Tg. Lăpuș sub nr. 27 din 30.08.2006.

Instanța reține că procesul verbal de punere în posesie în cauză are caracterul unui act juridic civil, care are ca efect juridic obligativitatea acestuia între părțile semnatare în sensul că el nu poate fi modificat prin voința uneia din părți decât cu acordul celeilalte părți, iar lipsirea sa de efecte juridice nu se poate face decât cu acordul tuturor părților semnatare, respectiv, actul juridic este guvernat și de principiul irevocabilității.

Instanța reține că în conformitate cu HG nr. 890/2005 art. 73, procesul-verbal de punere în posesie se încheie în prezența proprietarului pus în posesie, care va semna acest proces-verbal de punere în posesie, primind la cererea spre informare o copie după descrierea parcelară aferentă din amenajamentul silvic sau după caz, pentru suprafețele situate în terenurile cu destinație agricolă din amenajamentele silvo-pastorale. În cazul de față nu există o astfel de cerere.

Instanța mai reține că, chiar dacă procesul-verbal de punere în posesie a fost încheiat într-un singur exemplar, acest aspect nu încalcă drepturile sau interesele reclamantului atâta timp cât el a primit o copie a acestuia și atâta timp cât a fost emis un titlu de proprietate care nu a fost contestat în termenul legal, în condițiile art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991.

Văzând că reclamantul nu justifică un interes în promovarea acestei acțiuni, instanța urmează a o respinge ca nefondată.’’

De asemenea, în cuprinsul hotărârii de respingere a recursului reclamantului, instanța superioară a reținut faptul că ,,procesul - verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, fiind încheiat doar un singur exemplar în original, recurentului i s-a înaintat o copie xerox a acestui proces - verbal de punere în posesie, care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 5770/2007.

Potrivit art. 34 al. 4 din HG nr. 890/2005 : "Punerea în posesie se face prin întocmirea procesului - verbal, conform modelelor prevăzute la anexa 19 și prin semnarea acestuia. Un exemplar al procesului - verbal se înmânează proprietarului împreună cu schița terenului";.

În textul de lege sus menționat nu se stipulează că proprietarului i se înmânează procesul - verbal în original.

Recurentul - petent a primit o copie a acestui proces - verbal de punere în posesie, ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate, ceea ce face ca prezenta acțiune să fie lipsită de obiect.

Recurentul nu a fost privat de un proces echitabil întrucât dispozițiile legale au fost respectate (art. 34 al. 4 din HG nr. 890/2005). O expertiză judiciară nu este utilă cauzei pentru a verifica dacă procesul - verbal de punere în posesie este original sau nu, atât a timp cât copia acestuia se află la dosarul cauzei (fila 4), iar legalitatea lui a fost verificată de către organul de urmărire penală, soluția fiindu-i defavorabilă reclamantului - recurent.’’

Prima instanță a reținut că sentința civilă nr. 432/25.03.2009 se bucură de putere de lucru judecat, așa încât dezlegarea dată, prin această hotărâre, problemei de drept referitoare la desființarea procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30.08.2006, se impun în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. (Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, decizia nr. 3028 din 4 mai 2012)

Așadar, spre deosebire de excepția autorității de lucru judecat, puterea de lucru judecat presupune diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni.

Cum potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 alin.2 din vechiul cod civil în relația dintre părți prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Neexistând identitate în ceea ce privește obiectul acțiunii, nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat.

Însă atât prezumția, cât și excepția lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești și care are la bază două reguli fundamentale și anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.

Prima instanță a reținut că, sub aspect formal, o parte din motivele de nulitate a procesului verbal contestat au fost invocate și analizate cu ocazia tranșării raportului juridic litigios dedus judecății în dosarul nr. 1050/319/2008, și anume nerespectarea prevederilor H.G. nr.890/2005, iar concluziile au fost în sensul confirmării valabilității procesului verbal contestat.

Obținerea unei soluții de anulare a procesului verbal nr. 27 din 30.08.2006, a cărui legalitate a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească anterioară, ar reprezenta o încălcare a efectelor puterii de lucru judecat ce poartă asupra sentinței nr. 432/25.03.2009 (definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.100/R/03.02.2010), cu atât mai mult cu cât motivele formale invocate în fapt și în drept sunt aceleași.

Trecând mai departe la principalul argument de fond al nulității procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006 și a actului administrativ subsecvent - Titlul de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826, respectiv nerespectarea parțială a vechiului amplasament al suprafeței de 10 ha, prin excluderea subparcelei UA 104 C1, în suprafață de 3.000 mp, prima instanță a reținut că relevantă în cauză este identificarea reperului temporal în raport de care se va analiza legalitatea modalității de stabilire a amplasamentului celor 10 ha de teren forestier, potrivit principiului tempus regit actum. Acest principiu este conținut și de legile ulterioare Legii nr. 18/1991. Este vorba de Legea nr. 169/1997, care prevede la art. III alin. 1 că nulitatea actelor de constituire și a celor de reconstituire a dreptului de proprietate operează în raport de dispozițiile aplicabile la data încheierii actului juridic, și de Legea nr. 1/2000, care, la art. 2 alin. 2, prevede că "drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare";.

În speță, momentul este data de 29.04.2003, data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr.373/25.02.2003, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul 1324/2002, ce reprezintă hotărârea inițială prin care s-a admis plângerea formulată de petenții TS, PR și PN, în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Maramureș și Comisia Locală Tg. Lăpuș, s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr.339 din 23.05.2002 și obligarea intimatelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în natură forestier în suprafață de 10 ha, situat pe teritoriul localității Stoiceni, sentință ce a stat la baza demersurilor ulterioare ale reclamantului pe lângă instituțiile abilitate în vederea punerii în posesie precum și la baza promovării acțiunii ce a făcut obiectul sentinței nr. 769 din 13.09.2005.

Prima instanță s-a raportat la prevederile art. 24 din Legea 1/2000 al. 2 și 3 conform cărora se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, pentru persoanele fizice și juridice, următoarele terenuri forestiere:…b) terenurile pe care se află sau sunt în curs de realizare construcții sau amenajări silvice, drumuri forestiere ori alte amenajări sau instalații ori alte mijloace fixe;…(3) Pentru cazurile prevăzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente.’’

Conținutul Legii nr.1/2000 a fost modificat prin Legea nr.247/2005 în sensul că reconstituirea se putea face pe vechile amplasamente chiar dacă pe acestea se află construcții, inclusiv cele de corectare a torenților, sedii de cantoane silvice sau alte amenajări silvice, instalații sau mijloace fixe, sub condiția prevăzută de alin. 4 al aceluiași articol, respectiv, ca cel care beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate să aibă o suprafață minimă necesară pentru constituirea unui ocol silvic.

De asemenea, prin Decizia nr. 602/2008 , Curtea Constituțională a României a constatat că prevederile art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) și (9) din Legea nr. 1/2000 sunt neconstituționale.

Prima instanță a observat că prevederile Legii nr.1/2000 se completau cu dispozițiile art.45 din Legii nr.18/1991, în forma aflată în vigoare la același moment vizat: ,,(1) Persoanele fizice sau, după caz, moștenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni și fânețe împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie.(2) Dacă pe suprafețele de teren ce urmează a fi atribuite în condițiile alineatului precedent se află construcții sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de execuție sau în fază de proiectare, sau terenurile sunt defrișate, se vor atribui alte suprafețe de teren, cu respectarea acelorași condiții, în imediata apropiere.’’

A concluzionat prima instanță că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. III alin.1 din Legea nr.169/1997, ar trebui ca actele de reconstituire realizate în favoarea reclamantului și ale intervenienților să se fi făcut cu încălcarea dispozițiilor legii civile aplicabilă la momentul obligării celor două Comisii în vederea punerii în posesie și a emiterii titlului de proprietate, în cazul de față, al Legii nr.18/1991 și ale Legii nr.1/2000, or nu se poate reține că actele de reconstituire realizate în favoarea reclamanților sunt lovite de nulitate absolută.

Astfel, în speța dedusă judecății nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute la art. III alin. 1 din Legea nr.169/1997 pe de o parte pentru că dispozițiile Legii nr.18/1991 și ale Legii nr.1/2000, în forma lor amintită mai sus, nu prevedeau reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, iar pe de altă parte, sunt aplicabile dispozițiile art.24 alin.2 lit. b și alin. 3 din Legea nr.1/2000, care prevedeau prin coroborare cu dispozițiile înscrise în art.45 din Legea nr.18/1991, că punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, dacă pe acestea din urmă se află sau sunt în curs de realizare construcții sau amenajări silvice.

Prima instanță a observat că interesele reclamantului și ale intervenienților nu au fost efectiv vătămate deoarece prin atribuirea în compensarea subparcelei UA 104 C1 a unui teren cu o suprafață egală, rațiunea, scopul și finalitatea prevederilor legale în discuție au fost atinse, iar excluderea parțială a unei parcele din vechiul amplasament s-e efectuat în limitele și cu respectarea normelor de drept funciar incidente.

S-a reținut și atitudinea inconsecventă a reclamantului care a acceptat amplasamentul cuprins în actul de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006, semnând personal procesul verbal de punere în posesie. Ulterior semnării acestui proces verbal, nu a mai fost de acord cu amplasamentul inițial acordat, solicitând un alt amplasament, sens în care a fost încheiat cel de-al doilea proces verbal de punere în posesie, înaintat la OCPI Maramureș prin adresa nr.1430 din 23.01.2007.

Ca urmare, în temeiul art. III alin.1 din Legea nr. 196/1997, art.24 din Legea nr.1/2000 și art.45 din Legea nr.18/1991, prima instanță a respins atât acțiunea reclamantului TS cât și cererile de intervenție în interes propriu ale intervenienților PRE și PNe, ca neîntemeiate, reținând că procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate contestate, sunt legal emise.

Recurenții TS și PR au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar e fond, admiterea cererii așa cum a fost precizată.

Recurenții au susținut că sentința pronunțată de judecătorie e vădit nelegală întrucât în motivarea hotărârii prima instanță s-a lansat în descrierea și dezbaterea unor aspecte doctrinare, unele chiar scoase din context , care nu numai că nu lămuresc complexul de împrejurări care a determinat starea litigioasă dintre părți, dar chiar au complicat voit dezlegarea pricinii.

În acest context, întregul expozeu legat de calificarea acțiunii cu trimiteri la lucrări de referință este total inutil în condițiile în care cererea fusese precizată, indicându-se obiectul cererii: acela de constatare a nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie și a nulității absolute a Titlului de proprietate emis în baza acestuia.

Abordarea acestor aspecte legate de calificarea cererii reclamanților a avut ca scop, în cele din urmă, calificarea acesteia într-o acțiune în realizare care s-ar întemeia, în opinia instanței, pe dispozițiile art. III din Legea nr.169/1997. Această argumentație, aparent profund documentată nu urmărește decât ca finalitate respingerea pretențiilor lor, ignorând faptul că motivele de nulitate absolută invocate sunt cele reglementate de legea generală, adică de Codul civil 1864 încă în vigoare la acea dată, respectiv lipsa consimțământului datorată unei erori obstacol și a încălcării unei norme imperative sau a ordinii sociale, recte a dispozitivului unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Recurenții au solicitat instanței de recurs să constate că întreaga stare litigioasă se datorează nerespectării de către intimate a dispozitivului Sentinței civile nr. 769/13.09.2005, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. 42/2004, definitivă și irevocabilă care statuează următoarele" Obligă Comisia Locală Târgu Lăpuș să pună efectiv în posesie petenții cu terenul forestier în suprafață de 10 ha potrivit sentinței civile nr. 373 din 25.02.2003 pe vechiul amplasament identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit de inginer KT și să înainteze documentația necesară emiterii titlului de proprietate către Comisia Județeană Maramureș pe care o obligă la emiterea titlului de proprietate în favoarea petenților asupra terenului mai sus identificat";.

Încheierea unui act juridic în dezacordul total al unei hotărâri judecătorești irevocabile nu reprezintă o cauză de nulitate absolută pentru instanța de fond care preferă să inventeze argumente care, din punctul de vedere al recurenților, pun în evidență mai degrabă o greșită și vădit nelegală abordare.

Mai mult, o asemenea abordare este extrem de periculoasă, deoarece lasă să se înțeleagă că respectarea și punerea în aplicare a dispozitivului unei hotărâri judecătorești este facultativă și la latitudinea unor interese obscure care nu fac altceva decât să protejeze interesele Ocolului Silvic Târgu Lăpuș și Direcției Silvice Maramureș în legătură cu păstrarea cu orice preț în patrimonial acestora a unei construcții cu o valoare derizorie, edificată fără autorizație, pe un teren care cunoșteau că nu le aparține.

b )Tot în acest context, reținerea din motivarea hotărârii criticate cum că legalitatea întocmirii procesului-verbal de punere în posesie ar fi făcut obiectul controlului judecătoresc în mai multe cauze civile înregistrate pe rolul acestei instanțe (dos. Nr.1050/319/2008, având ca obiect obligația de a face și daune cominatorii) este lipsită de suport real, iar întreaga argumentație legată de instituțiile juridice ale autorității lucrului judecat și puterii lucrului judecat, cu viguroase trimiteri la practica judiciară și doctrină nu vine decât să demonstreze odată în plus că instanța de fond s-a chinuit să inventeze o motivare a unei soluții nedrepte.

Recurenții au susținut că, din punctul lor de vedere, cauzele de nulitate absolută sunt atât de evidente încât motivarea soluției criticată aici putea fi tăcută în mod corect prin aplicarea legii generale, respectiv ale Codului civil și nu pe presupuneri și pretinse abordări pseudoștiințifico.

c) Pe fond, reclamanții recurenți au reiterat complexul de împrejurări care a determinat starea litigioasă dintre părți, accentuând cauzele de nulitate absolută ale actelor juridice a căror anulare au solicitat-o.

Recurenții au arătat că după demersuri îndelungate și extrem de costisitoare, intimatele, prin Sentința civilă nr.373/25.02.2003 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în Dosarul nr. 1324/2002, au fost obligate să le reconstituie în natură dreptul de proprietate asupra terenului forestier în suprafață de 10 ha, situate pe teritoriul localității Stoiceni, jud. Maramureș. Dat fiind faptul că intimatele au refuzat constant să le reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, au fost nevoiți să solicite instanței de judecată competente, respectiv Judecătoriei Târgu Lăpuș, să dispună obligarea acestora la punerea în posesia efectivii asupra terenului în cauză și la eliberarea titlului de proprietate. Cu această ocazie, instanța de judecată a încuviințat efectuarea unei expertize, prin care să se identifice amplasamentul terenului revendicat.

Judecătoria Târgu Lăpuș, prin Sentința civilă nr. 769/13.09.2005, pronunțată în Dosarul nr. 42/2004 a statuat în sensul celor arătate anterior, stabilind amplasamentul terenului de restituit. Tot ca urmare a insistențelor lor au fost convocați de către reprezentanții intimatei Comisia Locală Târgu Lăpuș pentru punerea efectivă în posesie. Din partea proprietarilor a participat recurentul TS, care, după ce a primit toate asigurările cum că punerea în posesie s-a realizat pe amplasamentul stabilit prin hotărârea judecătorească menționată mai sus și neavând posibilitatea studierii planului cadastral și identificarea fiecărei parcele care compunea terenul în cauză, a semnat procesul-verbal de punere în posesie care a fost înregistrat la Ocolul silvic Târgu Lăpuș sub nr. 27/30.08.2006.

Ulterior, au constatat că au fost induși în eroare, din procesul verbal de punere în posesie lipsind o suprafață de 3000 mp, situată în subparccla UA I 04 CI pe care se afla edificată o construcție fără autorizație, care avea destinația de canton silvic, fiind compensată cu o altă parcelă în echivalent.

Față de această situație de fapt, a solicitat Comisiei locale o nouă punere în posesie care s-a realizat în prezența mandatarului lor, recurentul PN, care de această respecta amplasamentul cuprins în dispozitivul Sentinței civile nr. 769/2005. Acest document, anexat în copie certificată, nu a fost însușit însă de reprezentanții Ocolului Silvic Tg. Lăpuș și ai Direcției Silvice Maramureș, care au refuzat cu obstinație semnarea lui în vederea înaintării documentației la OCPI Maramureș pentru întocmirea titlului de proprietate.

Cu toate că reprezentanții Comisiei Locale Târgu Lăpuș au efectuat mai multe demersuri pentru semnarea de către reprezentanții Direcției Silvice a procesului-verbal în cauză, aceștia au refuzat, mai mult chiar la un moment dat, ca urmare a implicării directe a directorului OCPI Maramureș, Comisia Locală a hotărât să ignore noul document de punere în posesie și să treacă la întocmirea titlului de proprietate în baza primului proces-verbal de punere în posesie, adică a celui a cărui constatare a nulității absolute se solicită.

Recurenții au susținut că argumentele de jure invocate pentru constatarea nulității absolute nu sunt cele ale art.III din Legea nr. 169/2007 cum în mod greșit și tendențios a reținut instanța de fond pentru a-și argumenta o soluție profund nedreaptă, ci sunt mult mai simple, respectiv lipsa consimțământului datorată unei erori obstacol, distructivă de voință (semnarea procesului verbal fiind încredințat că acesta respectă amplasamentele stabilite de expertul KT) și încălcarea unei norme imperative sau a ordinii sociale.

Comentând această din urmă cauză de nulitate absolută, recurenții au solicitat tribunalului să constate că amplasamentul pe care urmau să fie puși în posesie fusese identificat anterior prin expertiza efectuată în dosarul nr. 42/2004, obligativitatea intimatelor de a se conforma fiind cuprinsă în însuși dispozitivul sentinței civile 769/2005. În această situație, punerea în posesie pe un alt amplasament a încălcat flagrant normele imperative care reglementează obligativitatea respectării întocmai a hotărârilor judecătorești. Acest aspect nu a fost sesizat de instanța de fond, cu toate că era evidentă nerespectarea dispozitivului hotărârii invocate.

Acceptarea unei asemenea stări de fapt încalcă grav normele de conviețuire socială, acreditându-se ideea că respectarea hotărârilor judecătorești este facultativă și nu obligatorie.

Recurenții au solicitat a se avea în vedere faptul că pentru soluționarea pricinii de fată, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice, care a fost efectuată de expertul topograf SA. Prin raportul de expertiză efectuat, în funcție de înscrierile din cartea funciară, s-a ajuns la aceleași concluzii ca și cele ale expertului KT, în sensul că terenul cu vegetație forestieră asupra căruia urmau să fie puși în posesie, conform hotărârii judecătorești citate, înglobează și suprafața de 3000 mp situată în subparcela UA 104 CI.

Cu toate acestea, în mod inexplicabil, instanța de fond a trecut peste concluziile expertizei efectuată în cauză și în contra adevărurilor evidente a dispus respingerea cererii formulate.

Recurentul PN a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, admiterea recursului și în temeiul art. 312 C.pr.civ. casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare învederând că judecătorul fondului prin sentința civilă nr. 330/29.05.2014 pronunțată în dos. civ. nr. 862/319/2011 * a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 769 din 13.09.2006, irevocabilă, pronunțată în dosarul 42/2004 de Judecătoria Tg-Lăpuș.

Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în prezentul dosar concluzionează că punerea în posesie a reclamantului prin procesul verbal nr. 27/30.08.2006 nu s-a realizat in conformitate cu dispozitivul sentinței civile nr. 769/2005 a Judecătoriei Tg Lăpuș pronunțată în dosarul cu nr. 42/2004, pe vechiul amplasament, așa cum a fost identificat de expert KT din cauza excluderii subparcetel UA 104 C1" . "Pe acest amplasament se găsesc construite un Canton silvic și doua anexe edificate de Ocolul Silvic Tg-Lăpuș. Nefiind înscrieri în cartea funciară în baza legilor proprietății după anul 1991 și pentru că nu au fost identificate alte puneri în posesia pentru această suprafață subparcela UA 104 C1 ), terenul este liber pentru a fi retrocedat""

Judecătorul fondului învestit să se pronunțe asupra nulității absolute a procesului-verbal nr. 27/30.08.2006 întocmit de Comisia locală Tg. Lăpuș - întrucât punerea în posesie nu s-a realizat în conformitate cu dispozitivul sentinței civile nr. 769/2005 a Judecătoriei Tg-Lăpuș, pe vechiul amplasament așa cum a fost identificat de expert KT, din cauza excluderii subparcelei UA 104 C1 a încălcat autoritatea de lucru judecat, apreciind că această stare de fapt este conformă ordinii de drept tempus regit actum reținută în considerentele hotărârii recurate, fapt pentru care a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului verbal nr. 27/30.08.2006 întocmit de Comisia locală Tg-Lăpuș.

Recurentul a mai învederat că intimata Comisia locală Tg. Lăpuș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a încheiat cu reclamantul TS procesul-verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 20061 fără ca acesta din urmă să-i reprezinte și fără să dețină un mandat special -act juridic solemn, din partea lui PRE și PN.

Potrivit art. 34 alin. (4) și (5} din HG nr. 890/2005, în vederea punerii în posesie autoritățile orașului Târgu Lăpuș ar fi trebuit să-i încunoștințeze pe intervenienți, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, asupra datei punerii în posesie, lucru care nu a avut loc. Intervenienții nu au fost încunoștințați asupra datei punerii în posesie și nu au fost reprezentați la punerea în posesie, procesului verbal de punere în posesie lipsindu-i un element esențial pentru încheierea sa valabilă, semnătura lui PRE și PN.

În prealabil analizei criticilor recurenților, Tribunalul reține că recurenții PRE și PN au fost introduși în proces la data de 07.02.2013 prin cererea modificată a reclamantului Teleki Samoil, în baza art. 57 al. 3 Cod procedură civilă, respectiv ca terțe persoane care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca reclamantul.

Recursurile sunt întemeiate.

Prin sentința civilă nr. 373/25.02.2003 a Judecătoriei Tg.Lăpuș, irevocabilă, s-a admis plângerea formulată de petenții TS, PRE și PN împotriva intimatelor Comisia Județeană de Fond Funciar Maramureș și Comisia Locală de Fond Funciar Tg. Lăpuș, s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 339/23.05.2002 emisă de Comisia Județeană și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petenților pentru suprafața de 10,00 ha teren în natură forestier.

Prin sentința civilă nr. 769 din 13.09.2005 pronunțată de aceeași instanță în dosar nr. 42/2004, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Comisia Locală Târgu Lăpuș a fost obligată să-i pună efectiv în posesie pe petenții cu terenul forestier în suprafață de 10,00 ha potrivit sentinței civile nr. 373 din 25.02.2003 pe vechiul amplasament identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit de inginer KT și să înainteze documentația necesară emiterii titlului de proprietate către Comisia Județeană Maramureș, pe care a obligat-o la emiterea titlului de proprietate în favoarea petenților asupra terenului astfel identificat.

În cererea de intervenție Direcția Silvică Baia Mare a susținut imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate a reclamanților pe vechiul amplasament prin prisma prevederilor art. 24 al. 2 din Legea 1/2000.

Aspectul litigios dezlegat prin sentința civilă nr. 769 din 13.09.2005 este reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților recurenți pe vechiul amplasament, inclusiv asupra suprafeței de 3000 mp pe care se află cantonul silvic și două anexe executate de către Ocolul Silvic Tg. Lăpuș, iar ceea ce s-a tranșat jurisdicțional se opune între părți cu valoare absolută, intimatele pârâte Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuș și Direcția Silvică Baia Mare fiind părți în dosarul nr. 42/2004, iar Ocolului Silvic Tg. Lăpuș fiindu-i opozabilă în aceeași măsură, ca unitate fără personalitate juridică subordonată Direcției Silvice Baia Mare.

Analizând pretențiile reclamanților sub aspectul incidenței prevederilor art.24 alin.2 lit. b și alin. 3 din Legea nr.1/2000 și conchizând că sunt aplicabile în speță dispozițiile art.24 alin.2 lit. b și alin. 3 din Legea nr.1/2000, care prevedeau prin coroborare cu dispozițiile înscrise în art.45 din Legea nr.18/1991, că punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, dacă pe acestea din urmă se află sau sunt în curs de realizare construcții sau amenajări silvice, prima instanță a nesocotit ea însăși puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 769/2005 care a stabilit reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților recurenți pe vechiul amplasament, pe care l-a și identificat corespunzător raportului de expertiză întocmit de KT.

Pe baza înscrisurilor depuse la dosar Tribunalul reține că, ulterior stabilirii prin sentința civilă nr. 769 din 13.09.2005 a amplasamentului terenurilor ce urmau a le fi retrocedate, reclamanții au făcut multiple demersuri pentru executarea acesteia.

La data de 30.08.2006 Comisia locală Tg. Lăpuș a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 27 însușit de reclamantul recurent TS prin semnătură(f. 6 dosar nr. 862/319/2011) potrivit căruia acesta a fost pus în posesie asupra unei suprafețe totale de 10,00 ha teren cu vegetație forestieră, în U.P. II Șatra U.A.101E; U.A.101F%; U.A.101G%; U.A.101A%; U.A. 104 G, U.A.104B, U.A.104A1 și U.A.104A%.

Procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 a fost transmis Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Maramureș pentru întocmirea titlului de proprietate prin adresa nr. 9649/10.08.2007.

Recurenții au susținut că, ulterior emiterii procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, constatând că punerea în posesie nu a respectat dispozițiile sentinței civile nr. 769 din 13.09.2005, au solicitat comisiei locale efectuarea unei noi operațiuni de punere în posesie asupra terenului identificat în raportul de expertiză întocmit de inginer KT.

Comisia locală a întocmit un nou proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 9,6683 ha, care include suprafața de 3000 mp teren pe care se află cantonul silvic și două anexe situat în U.P.II Șatra U.A. C1 și pe care l-a înaintat la OCPI Maramureș prin adresa nr.1430 din 23.01.2007 (filele 8 și9 din dosar).

Prin adresa nr. 3981/15.08.2007, OCPI Maramureș a restituit ambele procese verbale de punere în posesie Comisiei Locale Tg.Lăpuș solicitându-i să întocmească un singur proces verbal de punere în posesie cu respectarea H.G. 890/2005 și a sentințelor judecătorești.

Urmare acestui demers, prin adresa nr. 9821/17.08.2007 Comisia locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuș a recomunicat OCPI Maramureș procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, apreciind că acesta a fost întocmit conform dispozițiilor legale.

Astfel, pe baza procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 s-a întocmit Titlul de proprietate nr. 5770/23.08.2007 cod 106826.

Prin cererea modificată la data de 13.02.2007 reclamantul TS a solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006, constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826 pentru suprafața de 3000 mp din U.P. II , u.a. 104G și modificarea acestuia în sensul includerii suprafeței de 3.000 mp UP II Șatra UA 104 C1.

În cuprinsul concluziilor scrise reclamantul și-a susținut capetele de cererea astfel: constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 5770/23.08.2007 cod 106826 și modificarea titlului de proprietate nr.5770/23.08.2007 cod 106826 în sensul includerii suprafeței de 3.000 mp UP II Șatra UA 104 C1.

Motivele de nulitate absolută ale procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006 au fost detaliate de reclamant în precizările depuse la fila 49 dosar, la pct. 11 invocând eroarea obstacol, ca viciu de consimțământ, susținând că la punerea în posesie a fost asigurat de inginer PI că terenul atribuit corespunde amplasamentului stabilit prin sentința civilă nr. 769/2005.

Prima instanță nu a reținut existența acestui motiv de nulitate, apreciind că reclamantul a avut o atitudine inconsecventă, inițial acceptând amplasamentul cuprins în actul de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006 pe care l-a semnat și ulterior nemaifiind de acord cu amplasamentul acordat.

În acord cu criticile recurenților, Tribunalul apreciază că reclamantul TS a probat că a fost în eroare la semnarea procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, eroare asupra identității fizice a obiectului punerii în posesie, fiind încredințat la acel moment că amplasamentul terenului ce i se atribuie corespunde întocmai sentinței civile nr. 769/2005.

Aceste două condiții sunt îndeplinite.

Prin adresa nr. 1670/15.05.2006 Ocolul Silvic Târgu Lăpuș comunica intimatei Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuș că îi pune la dispoziție, în baza sentinței civile nr. 373/25.02.2003 suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestieră cuprins în amenajamentul Ocolului Silvic Târgu Lăpuș, după cum urmează: în U.P. II Șatra U.A.101E-2,2 ha, U.A.101F%-0.3 ha, U.A.101G%-0,4 ha, U.A.101A%-2,1ha; U.A. 104 G-0,7 ha, U.A.104B-0,6 ha, U.A.104A1-0,2 ha și U.A.104A%-3,5 ha (f.45).

Adresa purta viza olografă a ing. DD din cadrul Direcției Silvice Baia Mare și a fost direcționată "d-lui PI";.

Recurentul reclamant a susținut că i s-a propus punerea în posesie pe amplasamentul menționat în adresa nr. 1670/15.05.2006, dar a refuzat să-l accepte deoarece nu avea certitudinea că acest amplasament corespunde celui stabilit prin sentința civilă nr. 769/2005, cât timp adresa nu cuprindea nici o referire la aceasta. Ulterior i s-a prezentat aceeași adresă nr. 1670/15.05.2006, dar completată de ing. PI cu mențiunea că amplasamentul respectiv, pus la dispoziția comisiei de Ocolul Silvic Târgu Lăpuș, corespunde sentinței civile nr. 769/2005. Mențiunea adăugată a fost semnată de autorul ei, specialistul în măsurători topografice al comisiei locale și ștampilată cu ștampila Primăriei Târgu Lăpuș, motiv pentru care, susține recurentul, a fost convins că terenul pe care urma a fi pus în posesie este cel din sentința judecătoriei. În aceste condiții a semnat procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006.

Aceste susțineri ale reclamantului recurent nu au fost contestate de pârâți și se coroborează cu cele două înscrisuri depuse la filele 45 și 48 dosar.

Refuzul reclamantului recurent de a semna procesul verbal de punere în posesie fără a primi confirmarea din partea comisiei locale că terenul pus la dispoziție de Ocolul Silvic Târgu Lăpuș corespunde amplasamentului stabilit prin sentința civilă nr. 769/2005, refuz dovedit prin completarea ulterioară a adresei nr. 1670/15.05.2006 cu o mențiune în acest sens purtând ștampila Primăriei Târgu Lăpuș, denotă faptul că identitatea fizică a terenului atribuit era hotărâtoare pentru încheierea procesului verbal de punere în posesie.

Pârâta intimată Comisia locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuș știa că identitatea fizică a terenului este determinantă pentru încheierea procesului verbal, o dovadă în acest sens fiind, în opinia tribunalului, tocmai faptul ca aceasta a înțeles să adauge mențiunea corespondenței amplasamentului din adresa nr. 1670/15.05.2006 cu cel din sentința civilă nr. 769/2005 pentru a obține consimțământul proprietarului TS.

Faptul că reclamantul recurent a fost indus în eroare cu privire la identitatea terenului asupra căruia a fost pus în posesie prin procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 rezultă și din împrejurarea că, deși acesta semnase deja procesul verbal, la data de 29.09.2006 a fost invitat de Comisia locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuș la o punerea în posesie "conform sentințelor civile nr. 373/2003 și nr. 769/2005 a Judecătoriei Târgu Lăpuș"; (f. 53), iar prin procesul verbal încheiat în urma acestei convocări, recurenții au fost puși în posesie asupra unui amplasament în parte diferit de cel din procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 (f.55).

La această a doua punere în posesie realizată de același specialist în măsurători al comisiei locale, PI, reclamantul recurent a fost reprezentat de recurentul PN, împuternicit prin procură specială și autentică cu mențiunea expresă "Pentru punere în posesie".

Față de considerentele ce preced, Tribunalul reține că în mod greșit a apreciat prima instanță că procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 este legal și valabil, în condițiile în care la încheierea acestuia reclamantul recurent TS se afla în eroare cu privire la terenul asupra căruia a fost pus în posesie.

Întrucât eroarea obstacol echivalează cu lipsa consimțământului, sancțiunea care intervine în cazul erorii obstacol este nulitatea absolută a actului juridic, sancțiune ce se aplică procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006.

Tribunalul apreciază că nelegalitatea procesului verbal de punere în posesie este determinată și de încălcarea prevederilor Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, astfel cum a fost susținută de recurenții TS, PRE și PN, constând în semnarea procesului verbal de punere în posesie de către unul dintre proprietari, în lipsa unei împuterniciri acordate de ceilalți doi proprietari prin procură specială și autentică cu mențiunea expresă "Pentru punere în posesie".

În această privință prima instanță a reținut că, sub aspect formal, o parte din motivele de nulitate a procesului verbal contestat au fost invocate și analizate cu ocazia tranșării raportului juridic litigios dedus judecății în dosarul nr. 1050/319/2008, iar concluziile au fost în sensul confirmării valabilității procesului verbal contestat. A apreciat că obținerea unei soluții de anulare a procesului verbal nr. 27 din 30.08.2006, a cărui legalitate a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească anterioară, ar reprezenta o încălcare a efectelor puterii de lucru judecat ce poartă asupra sentinței nr. 432/25.03.2009 (definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.100/R/03.02.2010), cu atât mai mult cu cât motivele formale invocate în fapt și în drept sunt aceleași.

Tribunalul constată însă că în dosarul nr. 1050/319/2008 judecătoria a fost învestită de reclamantul TS cu o cerere având ca obiect obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuș a-i comunica procesului verbal de punere în posesie nr. 27 din 30 august 2006 în original, sub sancțiunea unor daune cominatorii.

Judecătoria a respins acțiunea reclamantului reținând prin sentința civilă nr. 432/25.03.2009 (definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.100/R/03.02.2010) că procesul verbal de punere în posesie s-a încheiat în prezența reclamantului pus în posesie care a semnat și că întocmirea actului într-un singur exemplar original nu a fost în măsură să-i încalce reclamantului drepturile sau interesele.

Din cuprinsul sentinței civile nr. 432/25.03.2009 și a deciziei civile nr.100/R/03.02.2010) reiese cu claritate că diferendul ce a constituit obiectul procesului din dosarul nr. 1050/319/2008 a vizat exclusiv întocmirea procesului verbal într-un singur exemplar original, reclamantul pretinzând că astfel cu fost încălcate dispozițiile art. 34 al. 4 din H.G. 890/2005. În aceste limite a fost verificată legalitatea procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006, iar recurenții PR și PN nu au fost părți în procesul desfășurat sub nr. dosar 1050/319/2008.

Conform art. 73 din H.G. 890/2005 aplicabile în privința retrocedării terenurilor forestiere, comisiile locale încunoștințează în scris, cu confirmare de primire, persoanele cărora li s-a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate, asupra datei la care va avea loc punerea în posesie, iar persoanele care din diferite motive sunt în imposibilitate să se prezinte la data stabilită pentru punerea în posesie pot împuternici, prin procură specială și autentică, cu mențiunea "Pentru punerea în posesie", alte persoane care vor semna procesul-verbal de punere în posesie. Dacă cel îndreptățit nu se prezintă personal sau prin împuternicit în vederea preluării efective a terenului forestier, acesta rămâne temporar în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva.

Recurenții PR și PN au lipsit la punerea în posesie realizată conform procesului verbal nr. 27/30.08.2006 și nici nu l-au împuternicit pe recurentul TS să-i reprezinte la această operațiune corespunzător dispozițiilor art. 73 al. 2 H.G. 890/2005, procesul verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 fiind nelegal și din perspectiva nerespectării prevederilor legale menționate.

Față de considerentele expuse, Tribunalul va admite recursul recurenților în temeiul art. 304 ¹ Cod procedură civilă și, în baza art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, va modifica hotărârea atacată în sensul constatării nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006.

Ca efect al nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 27/30.08.2006 și raportat la prevederile art. 75 al. 1 din H.G. 890/2005 cu mod. ulterioare, Tribunalul va constată nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.5770 din 23.08.2007, cod 106826 sub aspectul amplasamentului suprafeței primite în proprietate.

Apoi, în privința solicitării de modificare a titlului de proprietate, Tribunalul reține că amplasamentul terenului care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate al recurenților a fost identificat în dispozitivul sentinței civile nr. 769 din 13.09.2005 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș, ce se impune cu puterea lucrului judecat, ca fiind cel din raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer KT în dosarul nr. 42/2004.

Prin raportul de expertiză judiciară efectuată în cel de-al doilea ciclu procesual, expertul top. ing. SAR a concluzionat că terenul de 10 ha identificat de ing. KT este împărțit în două parcele, una la vest de drumul comunal, iar alta la est de acest drum, ambele de 50.000 mp.

În anexa II a lucrării de expertiză din 23.05.2013 (f. 88-112 dosar rejudecare), expertul tehnic SAR a evidențiat parcela de vest atribuită recurenților prin sentința civilă nr. 769 din 13.09.2005 și a stabilit că din punct de vedere cadastral aceasta face parte din U.P. II Șatra astfel:

• 2 ha 2000 mp amplasament cadastral forestier U.P.II Șatra U.A.101E;

• 3000mp amplasament cadastral forestier U.P.II Șatra U.A.101F%;

• 4000mp amplasament cadastral forestier U.P.II Șatra U.A.101G%;

• 2 ha 1000mp amplasament cadastral forestier U.P.II Șatra U.A.101A%.

În privința celeilalte parcele de 50.000 mp, expertul judiciar Sălăgean Andreea Renata a concluzionat, în urma suprapunerii parcelei Est conform schiței din raportul de expertiză întocmit de exp. KT în dosarul nr. 42/2004 peste harta amenajistică, că pentru a respecta întocmai dispozitivul sentinței civile nr. 769/2005 punerea în posesie a recurenților trebuie să se facă astfel:

• 7000mp amplasament cadastral forestier U.P.II Șatra U.A.104G;

• 4250mp amplasament cadastral forestier U.P.II Șatra U.A.104B%;

• 2000mp amplasament cadastral forestier U.P.II Șatra U.A.104A1;

• 3000mp amplasament cadastral forestier U.P.II Șatra U.A.104 C1;

• 3ha 3750mp amplasament cadastral forestier U.P.II Șatra U.A.104A%

(f.94, anexa VI- f. 112, pag. 2 completarea de exepertiză f.192, anexaII* f. 197).

Tribunalul reține că obiecțiunile intimaților Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Târgu Lăpuș, Direcția Silvică Maramureș-Ocolul Silvic Târgu Lăpuș față de raportul de expertiză au vizat doar aspectul exceptării de la retrocedare a suprafeței de 3000 mp din U.A.104 C1 pe care se află Cantonul Silvic Stoiceni și două anexe ale acestuia. Însă, atâta timp cât problema exceptării terenului de 3000 mp pe care se află Cantonul Silvic Stoiceni de la restituirea pe vechiul amplasament a făcut deja obiect de dezbateri și a primit o rezolvare jurisdicțională prin sentința civilă nr. 769 din 13.09.2005 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pe care nici Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Târgu Lăpuș și nici Direcția Silvică Maramureș nu au atacat-o cu recurs, deși au fost părți în proces, această chestiune nu mai poate fi reiterată.

Ca urmare, însușindu-și concluziile raportului de expertiză, Tribunalul va dispune modificarea titlului de proprietate nr.5770 din 23.08.2007, cod 106826 sub aspectul amplasamentului suprafeței primite în proprietate, astfel cum a fost evidențiat în planurile de încadrare anexele II și VI ale raportului de expertiză întocmit de ing. SAR în mai 2013, ce vor face parte integrantă din decizie

← Competenţa instanţei române în soluţionarea cererii de divorţ		Stabilirea masei succesorale. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri →

Puterea de lucru judecat. Eroarea privind procesul-verbal de punere în posesie

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Puterea de lucru judecat. Eroarea privind procesul-verbal de punere în posesie