Stabilirea masei succesorale. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 21/A din data de 05.02.2015

Instanța de fond a stabilit masa succesorală pentru terenuri care nu sunt identificate în regim de carte funciară și a dispus partajul acestora fără a verifica dacă aceste imobile au constituit proprietatea antecesorilor părților, și pot deci să facă parte din masa succesorală după defuncți.

Potrivit art. 1169 cod civil 1864, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Sarcina probei în acțiunea în stabilirea masei succesorale și partaj îi revine reclamantei, care trebuia să dovedească că imobilele supuse partajului fac parte din masa succesorală după părinții părților, respectiv au fost în proprietatea acestora la momentul deschiderii succesiunilor după antecesorii părților.

Așa cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență, nu se poate soluționa o acțiune în stabilirea masei succesorale și partaj pe simple afirmații nedovedite de părți, instanțele fiind obligate să lămurească dacă imobilele respective făceau sau nu parte din masa succesorală, solicitând depunerea de înscrisuri din care să rezulte dreptul de proprietate al antecesorilor părților cu privire la imobilele enumerate nu acțiune.

Raportat la acesta aspecte, tribunalul a invocat motivul de apel de ordine publică, în baza art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 teza finală, pentru una dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii de partaj, având în vedere că prevederile art. 728, 730 și 786 Cod civil 1864, coroborat cu prevederile art. 6731, 6732 și 6735 cod procedură civilă 1865, aceea ca toți comoștenitorii coindivizari să poată face dovada calității de coproprietari asupra bunurilor ce formează obiectul partajului.";

Decizia civilă Nr. 21/A/2015

Prin sentința civilă nr. 899 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 477/224/2011 s-a admis în parte acțiunea introdusă de MI în contradictoriu cu pârâtul ȘI și s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta ȘM, decedată la data de 03.11.1981 se compune din cota de ½ parte din următoarele bunuri imobile în valoare totală de 357.305,75 lei, aflate în proprietate extratabulară, din care terenurile au fost identificate și evaluate de dl. ing. TN, respectiv terenul din locul "ACASĂ";, în natură teren pentru construcții și livadă situat între vecinii: Huza Palage, Torcea Gheorghe, Grad Axenia, Mihali Ileana, drumul național 17 C și Bizău Nicolae, în suprafață de 5185 m.p. în valoare de 155550 lei, terenul în natură fânaț din locul denumit "DOSUL IZEI"; situat între vecinii: Râul Iza, Drumul Național 17 C, Plitan Ioan, Burnar Lucian, Grad Ioan și Roman Viorel, în două parcele de 9973 m.p. și 543 m.p. în valoare de 105.160 lei; terenul din locul denumit "VADU IZEI";, situat între vecinii: Gonda Gheorghe, Colcer Ioan, Râul Iza și drum, în suprafață de 2025 m.p. în valoare de 5062 lei; terenul din locul denumit "GURA REPEZII";, situat între vecinii: Peter Ileana, Danci Mihai și Mogagea Gavrilă, în suprafață de 1514 m.p. în valoare de 3028 lei; terenul din locul denumit "ÎN LAZ"; situat între vecinii: Brența Dănilă, Izvor și Brența Ioan, în suprafață de 4015 m.p. în valoare de 1003,75 lei; terenul din locul denumit "SCĂRICEA";, situat între vecinii: Izvor, Magdău Ioan și drum, în suprafață de 2133 m.p. în valoare de 533 lei; terenul din locul denumit "MUSTEATA"; situat între vecinii: Vasile a Durii, izvor și drum, în suprafață de 2297 m.p. în valoare de 574 lei; terenul din locul denumit "PRIHOD"; situat între vecinii: izvor, drum, Huza Dumitru și Magdău Dumitru, în suprafață de 2332 m.p. în valoare de 2798 lei; terenul din locul denumit "VALEA ARSIȚEI"; situat între vecinii: izvor, Danci Dumitru, Grad Doca și Gonda Gheorghe, în suprafață de 3725 m.p. în valoare de 574 lei; terenul din locul denumit "FAȚA CARELOR"; situat între vecinii: Peter Vasile, Magdău Vasile, Burnar Dumitru și Tomoiagă Nicolae, în suprafață de 7969 m.p. în valoare de 2789 lei; terenul din locul denumit "VALEA HIDISII"; situat între vecinii: pădure, Șușca Nicoară, tufăriș, Gaga Maria și Magdău Toader, în suprafață de 9701 m.p. în valoare de 2425 lei; terenul din locul denumit "PODU MORII"; situat între vecinii: Șușca Gheorghe, Dologa Ioan, Mecleș Dănilă și drum, în suprafață de 1968 m.p. în valoare de 3936 lei. terenul din locul denumit "POMNIȘORI";, situat între vecinii: drum, Gaga Maria, drum și Magdău Gheorghe, în suprafață de 4355 m.p. în valoare de 7839 lei; terenul din locul denumit "DOSU ȘETREFULUI";, situat între vecinii: tufăriș, izvor, Micu, Șușca Gavrilă, în suprafață de 1966 m.p. în valoare de 491 lei; terenul din locul denumit "MACOZINE";, situat între vecinii: Dologa Dănuț, Cozâltea Ion, Cozâltea Vasile și Danci Gheorghe, în suprafață de 2755 m.p. în valoare de 4408 lei;terenul din locul denumit "DEALU ZIMBRULUI";, situat între vecinii Mogdău Ioan, tufăriș, drum, Șușca Ioan și Peter Ioan, în suprafață de 2850 m.p. în valoare de 712 lei;terenul din locul denumit "ARȘIȚĂ";, situat între vecinii: Magdău Ioan, Gonda Gheorghe, Gonda Gheorghe, Magdău Toader și Magdău Vasile, în suprafață de 1 ha și 2638 m.p. în valoare de 4423 lei și Casa și anexele gospodărești (grajd, coteț porci)+lemnărie situate în com. Săcel, str. Valea Carelor, nr. 568/668, jud. Maramureș, în valoare totală de 56.000 lei, așa cum rezultă din Raportul de expertiză întocmit de ing. expert tehnic Cosma Marta, anexă la hotărâre.

S-a constatat că moștenitorii legali ai defunctei ȘM sunt ȘI în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ¼ din moștenirea acesteia, reclamanta MI si pârâtul SI în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 3/4.

S-a constatat că masa succesorală după defunctul SI, decedat la data de 28.04.2008, se compune din bunurile de la lit. a) punctele 1)-18)

S-a constatat că moștenitorii legali ai defunctului SI sunt reclamanta MI și pârâtul SI, fratele acesteia, în calitate de fii, fiecare cu cote egale de câte ½ parte.

S-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile de la lit. a) punctele 1)-18) în cote de ½ parte pentru reclamantă și ½ parte pentru pârât, prin partajare în natură, a fost obligat pârâtul ȘI să plătească reclamantei sultă în valoare de 55.619,87 lei., a fost obligat pârâtul ȘI să plătească domnului expert MIM diferența de onorariu de 780 lei.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin Încheierea din data de 22 Decembrie 2011 din prezentul dosar (f. 84 din VOL. I), s-a admis în principiu acțiunea introdusă de MI, în contradictoriu cu pârâtul ȘI..

S-a dispus efectuarea unei expertize în construcții pentru evaluarea construcțiilor și completarea Notei de constatare întocmite de dl. ing. TN cu întocmirea variantelor de partaj.

S-a întocmit raportul de expertiză tehnică de către doamna ing. MC în specialitatea construcții (f. 133 din VOL. I), care a fost acceptat fără obiecțiuni de către ambele părți și s-a întocmit o completare la Nota de constatare de către dl. ing. TN (f. 150 din VOL. I), care nu a fost acceptată de către pârâtul ȘI și care a solicitat încuviințarea unei expertize pentru întocmirea loturilor.

Dl. ing. MIM a întocmit raportul de expertiză prin care a propus trei variante de partaj (f. 31 din Vol II.), iar prin completarea raportului de expertiză, a propus a patra variantă de partaj (f.65 din Vol II.)

Pentru lămurirea cauzei, instanța a audiat martora propusă de reclamantă GM (f. 53 din Vol. I).

Reclamanta MI a depus concluzii scrise în care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată inițial, iar cu privire la modalitatea concretă de partajare a bunurilor, a solicitat ca aceasta să se facă conform variantei a patra din completarea raportului de expertiză întocmit de dl. ing. MIM. De asemenea, solicită obligarea pârâtului la plata a jumătate din cheltuielile de judecată.

Pârâtul ȘI, nu s-a opus în principiu admiterii acțiunii având ca obiect stabilirea masei succesorale și ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase moștenire de la părinții lor, însă a arătat că nu e de acord cu includerea în masa partajabilă a casei, anexelor și a suprafeței de 5185 m.p. deoarece i-au fost testate de tatăl său. A solicitat ca la formarea loturilor să se țină cont de modul actual de folosință. După ce a arătat inițial că nu solicită probe testimoniale, prin Notele de ședință (f. 100 din Vol I) a solicitat audierea a doi martori pentru a dovedi cheltuielile cu înmormântarea părinților. Deși i s-a pus în vedere de către instanță la mai multe termene de judecată să formuleze în scris și să timbreze dacă are pretenții proprii, acesta nu a fomulat cerere reconvențională și nu a timbrat, astfel că instanța nu a fost legal investită cu aceste solicitări ale pârâtului.

Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrata la data de 07.07.2011 sub nr. 477/224/2011, reclamanta MI a solicitat stabilirea masei succesorale rămasa după defuncții SM, decedata la data de 03.11.1981 si SI decedat la data de 28.04.2008, precum si constatarea calității de moștenitori legali ai acelorași defuncți, în persoana sa si a paratului SI, fratele sau, urmând a se dispune ieșirea din indiviziune în cota legala de cate ½.

Cu privire la textul de lege aplicabil acestui proces, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil, sunt supuse legii în vigoare la data moștenirii. Coroborând acest text cu prev. art. 954 Cod Civil, care prevăd că moștenirea se deschide în momentul decesului unei persoane și raportat la datele decesurilor defuncților ȘM decedată la 03.11.1981 si SI decedat la data de 28.04.2008, rezultă că sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod Civil.

Cu privire la calitatea de moștenitori și cotele ce se cuvin reclamantei SM și a pârâtului ȘI, acestea nu au fost contestate de niciunul dintre ei, fiecare venind la moștenirea lăsată de părinții lor defuncți în cote legale de ½ parte, conform dispozițiilor art. 669 Cod Civil.

Potrivit art.728 Cod civil niciun coproprietar și respectiv comoștenitor nu poate fi obligat să rămână în indiviziune dacă nu dorește. Un coerede poate oricând să ceară împărțeala succesiunii, chiar atunci când ar exista convenții sau prohibiții contrarii.

În pozițiile exprimate în fața instanței, cele două părți sunt de acord că bunurile imobile care fac obiectul procesului au constituit proprietatea extratabulară a părinților lor ȘM decedată la data de 03.11.1981 și ȘI decedat la data de 28.04.2008, fiind dobândite în timpul căsătoriei. După decesul mamei lor, au rămas comoștenitori ȘI, în calitate de soț supraviețuitor, ȘI, în calitate de fiu și reclamanta MI, în calitate de fiică. În anul 2008, după ce a decedat și tatăl părților, pârâtul ȘI a rămas în casa părintească și cu terenurile descrise la pct. a din petitul acțiunii.

În interogatoriul luat reclamantei (f. 44 vol. I) se arată că este de acord să se împace cu pârâtul dacă îi lasă terenul din locul "Dosul Izei";.

Pârâtul a arătat în interogatoriul luat în fața instanței (f. 45 vol. I), că este de acord cu toate pretențiile reclamantei și cu încheierea unei tranzacții și că este de acord să împartă în jumătate toate terenurile rămase de la părinți, mai puțin cel din testament, însă, deși i s-a pus în vedere la mai multe termene de judecată, nu a formulat cerere reconvențională în acest sens, pe care să o și timbreze, instanța nu poate să analizeze o cerere cu care nu a fost investită în mod legal.

În Încheierea din data de 29.09.2011 (f. 46 din Vol. I) s-a reținut că pârâtul nu dorește să propună probe și a fost de acord ca reclamanta să depună o notă de constatare cu privire la terenurile pe care le solicită și care sunt folosite de fiecare dintre aceștia.

Părțile nu au contestat valorile bunurilor imobile stabilite de experți. Practic neînțelegerile dintre ele se datorează modalității de atribuire în concret și de formare a loturilor.

Bunurile au constituit proprietatea extratabulară a defuncților. Potrivit art. 26 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate este opozabil față de terți și fără înscriere în cartea funciară atunci când provin din succesiune.

Articolul 6735 alin. 1 C.pr.civ. are urmatorul enunt: daca partile nu se învoiesc, instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii.

Raportând dispozitiile legale la situatia de fapt retinuta, instanta apreciaza intemeiata în parte capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune, instanța admițând-o în parte deoarece la atribuirea loturilor nu s-a putut ține cont de varianta a patra propusă de reclamantă.

Intrucat intre parti nu s-a realizat o invoiala cu privire la imparteala masei partajabile, instanta a apreciat aplicabile dispozitiile art. 6735 Cod procedura civilă.

La împartirea sau atribuirea bunurilor și stabilirea loturilor, instanta a avut în vedere cotele legale, optiunile partilor, natura bunurilor si faptul ca partajul se efectueaza de regula, în natura, criterii prevazute de legiuitor la art. 6739 Cod procedură civilă.

Cu privire la modalitatea concretă de partajare a bunurilor, instanța a considerat că finalitatea procesului de partaj o constituie atribuirea concretă a bunurilor, în materialitatea lor, către copărtași, iar la formarea loturilor instanța trebuie să se aibă în vedere criteriile prev. art. 741 Cod civil., art. 6735 și art. 6739 Cod procedură civilă .

Art. 6735 alin. 2 teza I Cod procedură civilă dispune că instanța va face împărțeala în natură, aceasta constituind chiar un principiu al partajului. Criteriile legale prevăzute de art. 6739 Cod procedură civilă sunt justificate rațional și obiectiv, pentru a îndruma instanța și a evita arbitrariul în formarea loturilor, ele nefiind stabilite într-o ordine de preferință, astfel că toate aceste dispoziții trebuie aplicate coroborat, pentru a se respecta drepturile tuturor copărtașilor și a se face o împărțeală echitabilă.

În speță, părțile se află în indiviziune cu privire la bunurile imobile. Posesia exercitată de coindivizari asupra bunurilor supuse partajării nu este prevăzută de art. 6739 Cod procedură civilă între criteriile ce trebuiesc avute în vedere de instanță la formarea și atribuirea loturilor. Acest criteriu nu trebuie absolutizat și nu poate fi în niciun caz avut în vedere ca singurul criteriu sau ca un criteriu prioritar la formarea și atribuirea loturilor.

Instanță a considerat că la formarea și atribuirea loturilor, cel mai important este criteriul atribuirii în natură a bunurilor.

Prin Notele de ședință de la f. 75 pârâtul a cerut ca terenul din locul "Vadu Izei"; să nu fie inclus în masa partajabilă deoarece i-a fost transmis prin testament de către tatăl lui, însă nu a formulat cerere reconvențională pe care să o timbreze. A mai arătat că este de acord cu compensarea cheltuielilor de judecată din acest proces.

Prin Încheierea admitere în principiu din 22.12.2011 s-a dispus efectuarea unei expertize în construcții și completarea Notei de constatare întocmite de dl ing. TN, cu întocmirea variantelor de partaj.

Dl. ing. TN a propus variante de partaj (f. 150) la valoarea masei partajabile de 357.305,75 lei.

Ținând cont de opțiunile părților, dl. ing. a concluzionat că dacă i s-ar da reclamantei teren din locul acasă, ar trebui format un drum de acces.

Pârâtul a fost nemulțumit de variantele de partaj, astfel că la termenul de judecată din data de 05.07.2012, a solicitat încuviințarea unei noi expertize cu propuneri de partajare a masei succesorale rămase după defuncți.

După ce s-au stabilit obiectivele și s-a întocmit raportul de către dl. ing. MIM, pârâtul a solicitat în scris reevaluarea bunurilor imobile, însă această cerere nu a fost făcută procedural, în fața instanței și să fie pusă în discuția părților. În plus, înainte de întocmirea Încheierii de admitere în principiu, pârâtul a arătat că este de acord cu valorile stabilite de dl. ing. TN, urmând ca în completare doar să se întocmească loturi de partaj de folosință.

S-a întocmit Raportul de expertiză tehnică judiciară de către dl. ing. expert MIM (f. 31-vol II) cu trei variante de partaj, potrivit cererilor fiecăreia dintre părți, iar în completare, s-a întocmit a patra variantă de partaj, la cererea reclamantei.

La întocmirea în concret a loturilor, instanța a ținut cont de aspectele asupra cărora ambele părți au fost de acord, cum ar fi cererea reclamantei ca terenul din locul "Dosu Izei"; să fie atribuit în lotul ei și de faptul că pârâtul nu s-a opus, dar și de stabilirea în sarcina pârâtului a unei sulte cât mai reduse, principiul de bază fiind partajarea în natură.

În Raportul de expertiză întocmit de dl. ing. MIM (f. 24 din VOL. II) se reține că toate cele trei variante au fost propuse de către pârât.

Instanța a considerat că varianta a 3-a de partaj, cu excepția atribuirii terenului "Arșița"; în lotul pârâtului, el rămânând în continuare în folosința reclamantei, este cea mai echitabilă pentru părți deoarece respectă în cea mai mare parte voința părților și duce la stabilirea unei sulte mai reduse în sarcina pârâtului.

Împotriva sentinței civile nr. 899, pronunțate de către Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 477/224/2011 la data de 3.10.2013, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, a formulat apel apelantul-pârât ȘI solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul realizării împărțirii bunurilor în varianta propusă de instanța de fond, dar după ce vor fi scoase din masele partajabile bunurile ce-i revin apelantului, trecute în testamentul autentic depus la dosar și care au fost expertizate.

În conformitate cu dispozițiile art. 293 Cod procedură civilă 1865, intimata-reclamantă MI a formulat cerere de aderare la apelul declarat de către apelantul-pârât ȘI.

Prin cererea de aderare la apel s-a solicitat schimbarea hotărârii atacate cu apel în sensul stabilirii cheltuielilor de judecată în sarcina apelantului-pârât în cuantum de 9707 lei suportate de reclamantă la fondul cauzei și obligarea apelantului la cheltuieli de judecată în apel. Tribunalul a rețiut așa cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență, în situația în care se declară apel, iar în declarația de apel nu este menționată expressis verbis și încheierea de admitere în principiu, însă sunt formulate critici asupra a ceea ce s-a dispus (cote, compunerea masei succesorale, natura juridică a bunurilor proprii sau comune, calitatea de moștenitori), apelul formulat împotriva sentinței se socotește formulat și împotriva încheierii de admitere în principiu.

Regula potrivit căreia "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul"; este consacrată expres de art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă 1865, iar în cererile de împărțeală judiciară și de art. 673 indice 8 Cod procedură civilă 1865, care, împreună cu celelalte texte ale capitolului respectiv, reglementează ieșirea din starea de indiviziune a coindivizarilor.

Instanța de control judiciar are obligația impusă de dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă 1865, în calea de atac, de a se pronunța asupra a ceea ce a fost investită, respectiv a criticilor formulate prin declarația de apel.

Faptul că în cererea de apel nu s-a înscris alăturat numărului și datei hotărârii și atacarea încheierii de admitere în principiu nu înlătură obligația instanței de a examina toate criticile ce au ca obiect atât ceea ce s-a dispus prin încheiere cât și prin sentință.

Limitele libertății de reglementare sunt determinate de obligativitatea respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Constituție și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

Condiționalitățile impuse nu trebuie să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.

Încheierile premergătoare în sensul art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă 1865 sunt atât cele preparatorii, cât și cele interlocutorii, categorie în care este inclusă și încheierea de admitere în principiu.

Declararea căii de atac împotriva hotărârii declanșează controlul judiciar și asupra măsurilor luate prin încheierile premergătoare prin criticile formulate oricare ar fi actul de procedură prin care au fost depuse, dreptul la apel trebuie să fie efectiv și nu îngrădit prin condiții de formă, instanța având obligația de a se pronunța asupra temeiniciei și a legalității hotărârii prin prisma criticilor formulate.

În conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1, teza finală Cod procedură civilă 1865, tribunalul a pus în discuție din oficiu calitatea procesuală activă și respectiv pasivă a părților, având în vedere că nu au fost propuse mijloace de probă în dovedirea dreptului de proprietate al antecesorilor asupra bunurilor ce se solicită a fi incluse în masa partajabilă.

În ședința publică din 11.12.2014 și în notele de ședință depuse la dosar la data de 18.12.2014, reprezentantul reclamantei-intimate MI, a declarat că în cauză este vorba de un partaj de folosință - file 118, 120 din dosar.

Prin notele de ședință aflate la fila 120, reprezentantul reclamantei a arătat că precizează obiectul procesului ca fiind partaj de folosință, care nu vizează împărțirea proprietății, ci doar împărțirea folosinței - fila 120.

Atât reclamanta, în ședința publică din 22.01.2015, cât și pârâtul în aceeași ședință publică, cât și prin precizările depuse la dosar la data de 19.01.2015, au arătat că au investit instanța cu un partaj al proprietății și nu cu un partaj de folosință.

Din actele și lucrările dosarului de fond rezultă în mod clar că nu s-a discutat în fața instanței de fond în termenii unui partaj de folosință, cum susține, abia în apel, reprezentantul reclamantei.

În conformitate cu dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Prin urmare, cauza nu poate fi precizată, direct în apel, în termenii unui partaj de folosință, așa cum solicită reprezentantul reclamantei. Se reține că părțile, personal, au făcut precizări clare, în ședința publică din 22.01.2015, privind obiectul cauzei, aspecte consemnate în încheierea de ședință.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă 1865, tribunalul a pus în discuție în repetate rânduri necesitatea dovedirii dreptului de proprietate al antecesorilor asupra imobilelor cu privire la care se solicită stabilirea componenței masei succesorale și partajul judiciar.

Părțile au arătat că nu pot să depună acte autentice, coli de carte funciară.

S-au depus la dosar adeverințele nr. 1714/10.06.2014 nr. 1712/10.06.2014, 1727/11.06.2014, nr. 1711/10.06.2014, nr. 1055/14.06.2011, emise de Primăria comunei Săcel conținând date din registrul agricol, acte ce nu dovedesc dreptul de proprietate - fila 82-85 - fila 96 din dosar.

Înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare";încheiat între FB și FE pe de o parte și PD lui T și ȘI lui D pe de altă parte datat 15.03.1947, nu dovedește de asemenea dreptul de proprietate al antecesorilor.

În CF 50252 Săcel, nr. vechi 3602, sunt înscriși Fruchter Mendel și Bercovici Chiara - fila 98, iar în CF 50251 Săcel, nr. vechi 285, sunt înscriși Tomoiagă Sztefan l. Ștefan, Tomoiagă Ilyona, Tomoiagă Maria l. Dumitru, Tomoiagă Ion l. Dumitru, Tomoiagă Ștefan l. Dumitru, Tomoiagă Ileana l. Dumitru, Tomoiagă Nestaca l. Dumitru, Tomoiagă Gheorghe l. Dumitru, Tomoiagă Dumitru l. Dumitru, Tomoiagă Simion l. Dumitru - file 132-135 din dosar.

Cu privire la extrasele CF depuse la dosar, părțile au învederat instanței: apelanta-reclamantă Magdău Ileana a arătat că familia Tomoiagă și părinții săi au făcut schimb de terenuri în urmă cu 40-45 de ani.

Apelantul-pârât ȘI a confirmat acest aspect. A arătat că este vorba de o suprafață de 5 ari teren pe care au primit-o pentru terenul situat la locul numit Vadu Izei. A arătat că nu cunoaște persoanele menționate în CF 285 Săcel cu numele de T dar știe că a existat schimbul de terenuri.

Apelanta-reclamantă MI a arătat că atunci s-a făcut un schimb în trei, respectiv a fost vizată și familia B. Schimbul s-a făcut tot în urmă cu 40-50 de ani poate chiar 60 de ani iar mama sa a dat la schimb atunci terenul de la locul numit "Vadul Izei"; respectiv partea acesteia.

Instanța a pus în discuția părților dacă pentru realizarea schimbului antecesorii acestora s-au prezentat la notar.

Apelanta-reclamantă MI a arătat că nu există un act de la notar cu privire la schimb.

Apelantul-pârât ȘI a arătat că știe de un schimb în doi, respectiv părinții săi au dat un teren de la locul numit "Vadu Izei"; în suprafață de 20 de ari în afara perimetrului comunei și au primit 5 ari în livadă, la locul numit "Acasă";, care este un teren mai scump. A arătat că nu știe să existe vreun înscris notarial în acest sens.

Instanța a pus în discuție cine sunt persoanele menționate în CF 3602 Săcel care apar întabulate pe suprafața de 719 mp respectiv numiții: Fruchter Mendel și soția Bercovici Chaia.

Apelantul-pârât ȘI a arătat că tatăl său a cumpărat de la persoanele menționate în CF 3602 terenul situat la locul numit "Livada"; prin anul 1930 dar nu au un act de la notar privitor la acest contract.

Apelanta-reclamantă MI a arătat că nu există un act de la notar cu privire la terenul cumpărat de la numiții: Fruchter Mendel și soția Bercovici Chaia și știe că s-a mai cumpărat un teren de 8 ari și de la Peter Dumitru.

Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în stabilirea masei succesorale după antecesorii părților, solicitând ca în masa succesorală să fie incluse mai multe imobile, terenuri, însă nu a fost depus la dosar niciun înscris care să dovedească dreptul de proprietate al antecesorilor asupra acestor imobile.

Potrivit art. 1169 Cod civil 1864, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Astfel, art. 6731 Cod procedură civilă 1865 prevede că "Judecarea oricărei cereri de imparteală privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună se face cu procedură prevăzuta in capitolul de față, in afara cazurilor in care legea stabilește o alta procedură." Iar art. 6735 "Daca părțile nu se invoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia si creanțele născute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii față de alții. Daca se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile si creanțele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile moștenirii."

Apoi, art. 728 Cod civil 1864 prevede că "Nimeni nu poate fi obligat a rămane în indiviziune. Un coerede poate oricând cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista convenții sau prohibiții contrarii, or indiviziunea, coproprietatea adică, se cere a fi dovedită, iar art. 786 Cod civil 1864 prevede că "Fiecare coerede este prezumat ca a moștenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au căzut prin licitație, si că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii..", prin urmare reiese că părțile păstrează calitatea de proprietar, dar evident că această calitate trebuie dovedită.

Or, mențiunile din registrul agricol nu fac dovada dreptului de proprietate al defuncților, aceste mențiuni din aceste registre fiind făcute în scop fiscal sau agricol iar nicidecum pentru a face dovada proprietății.

Dacă părțile nu au făcut dovada că bunurile cu privire la care cer partajul sunt proprietatea lor, atunci o acțiune în partaj nu poate fi admisă.

Din textele legale anterior invocate reiese că este necesar să se facă dovada titlului de proprietate în baza căruia comoștenitorii invocă dreptul de proprietate pe cote părți asupra bunurilor cu privire la care se solicită partajul succesoral, instanța fiind învestită cu o cerere de partaj, prin care se solicită a se stabili calitatea de proprietari de către copartajanți și cota parte ce revine fiecăruia în urma partajului succesoral.

Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 "Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil."

În speță părțile nu au făcut dovada că antecesorii lor au avut înscris în cartea funciară un drept de proprietate sau că ar fi avut un act prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil aceste drepturi reale, după cum face vorbire același text legal.

Un astfel de act, sau acte succesive, în ipoteza art. 23 din Legea nr. 7/1996. trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996.

Apoi, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 prevede că "Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul."

În cauză nu s-a depus nici o dovadă a vreunei astfel de înscrieri în cartea funciară pe numele antecesorilor părților, prin urmare se poate prezuma că dreptul nu există în folosul antecesorilor părților.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate se dobândește prin moștenire, chiar și fără înscrierea în cf, dar cu condiția ca autorul moștenitorilor să fi fost proprietar de cf sau să fi deținut un act care să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996.

Raportat la considerentele ce preced, tribunalul în baza art. 296, teza a II-a Cod procedură civilă 1865, raportat la art. 295 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă 1865, va admite apelul declarat de apelantul-pârât și va schimba în tot sentința civilă atacată, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanta MI în contradictoriu cu pârâtul ȘI.

Dispozițiile din sentință vizând achitarea diferenței de onorariu pentru dl. expert MIM în cuantum de 780 lei vor fi menținute, acestea nefiind atacate, expertiza ordonată în cauză fiind efectuată de către domnul expert, iar decontul total încuviințat, se impune achitarea întregului onorariu pentru domnul expert.

În ceea ce privește cererea de aderare la apelul declarat de apelantul-pârât formulată de apelanta-reclamantă, aceasta se referă doar la modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, având în vedere admiterea apelului declarat de apelantul-pârât cu consecința schimbării în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, reclamanta este căzută în pretenții și nu poate beneficia de acordarea de cheltuieli de judecată.

← Puterea de lucru judecat. Eroarea privind procesul-verbal de...		Interesul superior al copilului în soluţionarea cererii... →

Stabilirea masei succesorale. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Stabilirea masei succesorale. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri