CIVIL.Apel civil. Netimbrarea căii de atac Cereri
| Comentarii |
|
Asupra apelului de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la data de ____, sub nr. ___, reclamanta ___ a chemat în judecată pe pârâtul ____, solicitând instanţei ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea locuinţei minorei ____, născută la data de ___, la locuinţa reclamantei, exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă, şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere, raportat la venitul minim pe economie, acesta nefiind încadrat în muncă.
În motivarea cererii, s-a arătat că, din relaţia de concubinaj a părţilor, a rezultat minora ____, născută la data de ____, iar în prezent copilul se află la domiciliul pârâtului, întrucât, în momentul în care a dorit să plece de la domiciliul acestuia, i-a luat copilul din braţe, cu forţa, cu toate că reclamanta i-a explicat că un copil de un an şi sase luni are nevoie de îngrijire specială.
Reclamanta a mai arătat că a aflat de la o vecină că minora plânge şi refuză să mănânce, pârâtul fiind plecat la muncă, singura care se poate ocupa de copil fiind mama acestuia, dar care are grave probleme de sănătate.
La termenul de judecată din data de ____, reclamanta a renunţat la judecarea cererii pe cale de ordonanţă preşedinţială, solicitând judecata potrivit dreptului comun.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat, în şedinţa publică din ___, şi a solicitat administrarea probei testimoniale.
Prin sentinţa civilă nr. ____, instanţa a admis, în parte, acţiunea, modificată, a stabilit ca exercitarea autorităţii părinteşti să se facă de către ambii părinţi, a stabilit locuinţa minorei ____ la mama sa, în comuna ____, l-a obligat pe pârât la plata unei pensii de 132,7 lei pe lună, începând cu data pronunţării sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat „recurs” pârâtul ____, cererea fiind calificată „apel”, la momentul primirii, 08.01.2013, şi înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr. _____.
În motivare, pârâtul a arătat că el este cel care se ocupă de creşterea copilului, care locuieşte în comuna _____, fiind ajutat şi de mama sa. A apreciat că îi poate oferi copilului o îngrijire adecvată vârstei şi necesităţilor, chiar şi în lipsa mamei.
S-a învederat instanţei că, în iarna 2011-2012, reclamanta a fost plecată cu minora la locuinţa tatălui său, din comuna ___ unde instanţa a stabilit domiciliul, dar a revenit în domiciliul comun pentru că fusese izgonită din casă chiar de tatăl său, cu care nu se înţelege.
Pârâtul a susţinut că reclamanta mai are un copil, pe care îl cresc bunicii paterni, astfel că s-ar putea aprecia că are o atitudine delăsătoare, indiferentă faţă de necesităţile unui minor.
A solicitat stabilirea locuinţei minorei la locuinţa din comuna ____.
La prima zi de înfăţişare, 15.02.2013, instanţa a recalificat cererea ca fiind „apel”, în raport de obiectul acţiunii, astfel cum a fost modificată, respectiv exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei copilului şi obligarea la pensie, şi a constatat că, în mod corect, dosarul a fost înregistrat pe cale administrativă ca apel, în temeiul art. 2821, rap. la art. 282 din Codul de procedură civilă.
Apelantul ____, legal citat, cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 3 lei şi timbre judiciare de 0,15 lei, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a făcut dovada achitării acestor taxe.
Examinând excepţia netimbrării apelului, care are prioritate, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul reţine că, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă.
De asemenea, art. 20 din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă nu au fost plătite în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii, astfel cum prevede art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
În ceea ce priveşte nerespectarea obligaţiei de a aplica timbre judiciare, conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995, cererile ce au ca obiect exercitarea unei căi de atac se timbrează cu 0,15 lei, iar art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 conţine o normă de trimitere la legea referitoare la taxa de timbru, atunci când nu sunt respectate dispoziţiile ordonanţei.
Dispoziţiile legii speciale, nr. 146/1997, stabilesc că instanţele judecătoreşti nu se pot pronunţa asupra cererilor mai înainte de a se îndeplini dispoziţiile referitoare la timbraj şi, în consecinţă, în situaţia neîndeplinirii obligaţiei preliminare de timbraj nu poate fi analizată (cercetată) în concret temeinicia şi legalitatea sentinţei apelate în raport de criticile formulate, conform art. 295 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul subliniază faptul că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Weisman contra României) s-a reţinut că „dreptul la un tribunal” prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care face parte din dreptul intern şi are prioritate, în baza art. 11 alin. 2 şi 20 alin. 2 din Constituţia României, atunci când există neconcordanţe, nu este unul absolut. El poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăşi natura sa, reclamă reglementare din partea statului, care urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. În această privinţă, Curtea nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiţiei poate justifica impunerea unei restricţionări financiare a accesului unei persoane la un tribunal. Limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţie decât dacă prin aceasta se urmăreşte un scop legitim şi dacă există un grad rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat. Ţinând cont de principiul conform căruia Convenţia urmăreşte protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective, Curtea a considerat că trebuie apreciat asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, în contextul circumstanţelor unei speţe date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum şi faza procedurală în care această restricţie este impusă. Se poate observa, în raport de aceste criterii de apreciere, subliniate în jurisprudenţa Curţii Europene, că valoarea taxei pretinse este redusă, de 3 lei, taxă judiciară de timbru, şi 0,15 lei, timbru judiciar, astfel încât nu se poate considera că a fost încălcat dreptul pârâtului de acces la un tribunal.
Întrucât apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, şi nici nu a aplicat timbre judiciare, până la termenul acordat cauzei în acest sens, cererea sa fiind supusă regulilor generale de taxare (cererea de stabilire a locuinţei minorilor este supusă taxei judiciare de timbru de 6 lei, conform art. 7 lit. c din Legea nr. 146/1997, la judecata în primă instanţă, în apel fiind de 3 lei, redusă la jumătate, conform art. 11 alin. 1 din acelaşi act normativ), şi nici nu a solicitat acordarea ajutorului public sub forma scutirii sau eşalonării pentru plata taxelor de timbru, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 9 alin. 2 din O.G. 32/1995, tribunalul va anula ca netimbrat apelul declarat.
Hotărârea este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 299, art. 301 din Codul de procedură civilă, şi, sub sancţiunea nulităţii, se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului.
| ← CIVIL.Apel civil. Divorţ. Exercitare autoritate părintească... | CIVIL.Apel civil. Stabilire locuinta minori. Interesul superior... → |
|---|
