CIVIL.Restituire imobil expropriat Restituiri

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele :

II) Considerentele reţinute de Tribunal în fundamentarea soluţiei adoptate în cauză

A) Obiectul cauzei

6. Obiectul prezentului litigiu, declanşat de către reclamanta ______, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău, prin Primar, aşa cum a fost precizat, constă în acţiune vizând soluţionarea pe fond a notificării nr. 297/2001, solicitându-se instanţei să dispună restituirea în natură a terenului situat în Buzău, ______, care este liber, neafectat de amenajări de utilitate publică şi care a fost expropriat prin Decretul nr. 411/1973.

B) Notificarea

7. În fapt, trebuie observat că, prin notificarea nr. _____ (filele 26-27), efectuată prin executorul judecătoresc ______ şi care a fost înregistrată (iniţial) la Prefectura Judeţului Buzău cu nr. ______, reclamanta din prezenta cauză, _____, a solicitat Prefecturii Judeţului Buzău acordarea de despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de _____ situat în Buzău, ______.

S-a susţinut, în cuprinsul notificării, că terenul revendicat pe calea Legii nr. 10/2001 a fost expropriat prin Decretul nr. 411/1973, că, la momentul exproprierii, reclamanta a încasat suma de 668 lei, precum şi că imobilul expropriat este evaluat la suma de 400.000.000 lei ROL.

8. Notificarea nr. 297/26.07.2001, deşi a fost înregistrată cu nr. de dosar 1471/2001 la pârât, conform recunoaşterii făcute pe acest aspect prin adresa nr. 5196/2006 (fila 11) şi prin întâmpinarea formulată în cauză (fila 17), nu a fost soluţionată până în prezent.

A fost astfel încălcată în mod flagrant obligaţia instituită în privinţa pârâtului, ca unitate deţinătoare, de prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, respectiv aceea de a soluţiona notificarea în termen de 60 zile de la data înregistrării notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23.

Conduita pasivă şi flagrant ilegală a pârâtului este cu atât mai evidentă, cu cât chiar pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisurile doveditoare ataşate notificării formulate, suficiente pentru exprimarea poziţiei sale ca unitate deţinătoare.

În ciuda acestui fapt, este de subliniat că singurele acte întocmite pentru soluţionarea respectivei notificări sunt procesul-verbal nr. 1471/13.05.2003 (fila 24), prin care se menţiona starea imobilului expropriat în acel moment, adresa nr. 19397/2002 (fila 25), prin care se cerea reclamantei, prin avocat să depună unele înscrisuri, obligaţie constatată ca fiind îndeplinită chiar de reprezentanţi ai pârâtului prin menţiuni în acest sens făcute pe acel înscris şi adresa nr. 5196/2006 (fila 11), prin care se solicita reclamantei să aştepte soluţionarea notificării, care urma a fi rezolvată „conform principiului celerităţii, aşa cum prevede legea”.

C) Calitatea de persoană îndreptăţită

9. În prezenta cauză, apare evident, din analiza apărărilor pârâtului, că nu este contestată calitatea reclamantei ______ de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001.

De altfel, din probele administrate, reiese fără putinţă de tăgadă calitatea reclamantei _______ de persoană îndreptăţită, în sensul art. 4 alin. 2, coroborat cu art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Se impune, faţă de cele ce succed (pct. 10-12), a se constata calitatea reclamantei _______ de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Buzău, _______ care a fost expropriat prin Decretul nr. 411/1973.

10. Astfel, sub acest aspect, trebuie reliefat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat Raional Buzău cu nr. ______ (filele 21-22), reclamanta _____ a dobândit o cotă de 17/18 din dreptul de proprietate asupra unei imobilului situat în Buzău, _______, constând în locul de casă în suprafaţă de _____ şi o casă de locuit, compusă din două camere, bucătărie şi antreu, precum şi o magazie.

Vânzătorii menţionaţi în acel contract autentificat cu nr. _____, respectiv numiţii ______, dobândiseră bunul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. ______şi prin moştenire de la defuncta lor mătuşă, numita ______, decedată la ______ conform certificatului de moştenitor nr. ____ (8/18-ceilalţi vânzători sus-amintiţi).

De relevat este că, astfel cum reiese limpede din contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. ______ (par. 2 in fine), cota de 1/18 cuvenită numitului ______ în baza certificatului de moştenitor nr. ____ „nu face obiectul acestei vânzări”.

11. Totodată, se observă că, conform menţiunilor din buletinul de identitate al reclamantei (fila 23), aceasta este fiica lui ______.

Astfel cum reiese din certificatul de moştenitor nr_______ (fila 29), numitul _______ a decedat la data de ______ şi a avut ca moştenitori pe numita____, în calitate de soţie supravieţuitoare şi pe reclamantă, în calitate de fiică, care este una şi aceeaşi persoană cu _____, potrivit celor dispuse prin sentinţa nr. _______, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. ______ (fila 31), prin care s-a desfăcut căsătoria reclamantei cu numitul _______ şi s-a prevăzut reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către reclamantă, acela de _____.

De asemenea, prin certificatul de moştenitor nr. ______ (fila 30), reclamanta _______ este atestată ca fiind unicul moştenitor al defunctei sale mame, _____, decedată la data de ____.

12. Trebuie, apoi, subliniat că, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, fiecare coproprietar al imobilului preluat abuziv, pentru a putea să beneficieze de dispoziţiile reparatorii ale Legii nr. 10/2001, trebuie să formuleze cerere (notificare) în acest sens, iar, în situaţia în care nu a formulat o asemenea cerere, cota sa va profita celor care au formulat cererea.

Cu alte cuvinte, dacă un coproprietar ori un moştenitor al acestuia nu a formulat cerere/notificare pe temeiul Legii nr. 10/2001, de cota sa vor profita moştenitorii care au formulat notificarea.

În consecinţă, dacă s-ar aprecia – în raport de cele menţionate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. _____ - că reclamanta din prezenta pricină, _____, este doar coproprietar al imobilului expropriat prin Decretul nr. 411/1973, întrucât pârâtul nu a făcut dovada în sensul că presupusul coproprietar al imobilului expropriat, numitul _______ ori moştenitorii acestuia au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, rezultă că de cota sa de 1/18 va profita reclamantei, având în vedere că aceasta este singura care, până la data de 14.02.2002, a formulat notificare, solicitând măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001.

D) Preluarea abuzivă

13. Tot necontestat în cauza de faţă este şi faptul că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 10/2001

Astfel, prin Decretul nr. 411/14.07.1973, emis de Consiliul de Stat al RSR, „în scopul construirii în municipiul Buzău a unor blocuri de locuinţe cu 2.016 apartamente şi a dotărilor social-culturale aferente”, s-a dispus exproprierea şi trecerea în proprietatea statului (între altele) a terenului în suprafaţă de _____ şi a construcţiilor aflate pe acest teren în suprafaţă de 50 mp, situate în Buzău, ________.

Dovezi în acest sens sunt atât anexa la acest Decret, depusă de către pârât (filele 7, 51-53), cât şi menţiunile existente în procesul-verbal de evaluare nr. 5/20.07.1973 (filele 28,54).

14. Este esenţial de observat că, în toate aceste acte de autoritate, prin care s-a realizat preluarea abuzivă a acestui imobil, sunt menţionaţi ca proprietari ai imobilului descris anterior reclamanta din prezenta cauză _______.

Or, conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001: „În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.”

Din analiza acestor prevederi legale, reiese că există o prezumţie legală relativă în sensul că proprietar al imobilului în litigiu este persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, respectiv reclamanta din prezenta cauză ______ şi numita _______ şi că, în consecinţă, sarcina probei contrare acestei prezumţii legale incumbă pârâtului.

Cu alte cuvinte, rezultă indubitabil:

- că reclamanta din prezenta cauză ____ şi numita ______ (al cărei unic moştenitor este tot reclamanta, potrivit menţiunilor din certificatul de moştenitor nr. _____) sunt prezumaţi de lege ca fiind proprietari ai imobilului situat în Buzău, _______, întrucât sunt menţionaţi ca proprietari ai acestui imobil în Decretul de expropriere nr. 411/1973, care este actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive;

- că proba contrară acestei prezumţii legale, în sensul că, la data preluării abuzive, imobilul expropriat prin Decretul nr. 411/1973 nu era proprietatea persoanelor amintite ori că - aşa cum susţine reprezentantul pârâtului în întâmpinarea depusă la data de ____ (a se vedea supra, pct. 3)- nu era integral, în cotă de 1/1, proprietatea acestora-, revine pârâtului Municipiul Buzău;

- precum şi că, în măsura în care pârâtul Municipiul Buzău nu face această probă, nu poate fi pusă la îndoială calitatea reclamantei din prezenta cauză _____ şi a numitei _____ de proprietari al imobilului menţionat la data preluării abuzive.

15. Or, este evident că, în speţă, pârâtul nu a făcut această dovadă contrară prezumţiei legale relative instituite de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.

Într-adevăr, pârâtul, deşi, având în vedere prezumţia legală relativă instituită de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 şi obligaţia ce decurge din analiza dispoziţiilor art. 129 alin. 1 C.proc.civ., sarcina probei pe acest aspect îi incumba, nu a întreprins niciun demers procesual pentru a lămuri dacă numitul _____ce ar fi deţinut, în baza certificatului de moştenitor nr. ______, o cotă de 1/18 din imobilul expropriat, nu înstrăinase această cotă mamei reclamantei, ______, în perioada 1960-1973, aceasta fiind singura explicaţie plauzibilă a faptului că, în anexa la Decretul de expropriere nr. 411/1973, numita ______ apare în calitate de (co)proprietar al imobilului respectiv.

De altfel, este de observat atitudinea ezitantă şi contradictorie pe acest aspect a pârâtului care, în întâmpinarea depusă la data de 23.08.2012 (fila 17), afirmă că reclamanta deţinea doar o cotă de 17/18 din dreptul de proprietate asupra imobilului care i-a fost expropriat, iar, în concluziile orale formulate la termenul din data de 7.01.2013 (fila 70), susţine, atunci când menţionează valoarea despăgubirilor pe care reclamanta trebuie să le restituie, că reclamanta din prezenta cauză ar fi deţinut în proprietate întregul imobil expropriat.

E) Unitatea deţinătoare

16. Apoi, apare evident, din actele şi lucrările dosarului, că, în speţă, pârâtul Municipiul Buzău, prin Primar are calitate de unitate deţinătoare, în sensul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 şi a definiţiei date acestei noţiuni de Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, fiind persoana juridică de drept public care exercită, cu privire la imobilul în litigiu, dreptul de proprietate publică.

Într-adevăr, se observă că, prin apărările făcute, pârâtul nu a contestat în vreun fel că ar avea această calitate.

F) Măsuri reparatorii

17. În drept, trebuie reliefat că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile prezentei legi”.

Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură”, iar, potrivit art. 7 alin. 2 din aceeaşi lege reparatorie, „dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege”.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini”.

Conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, „în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, masurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) si (6) se vor aplica în mod corespunzător.”

Totodată, potrivit art. 11.5 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, „prevederea alin. (3) al art. 11 din lege are în vedere ipoteza în care construcţiile expropriate au fost integral demolate, iar lucrările de execuţie a noilor lucrări pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parţial terenul. În acest caz, persoana îndreptăţită va beneficia de măsura restituirii în natură a terenului liber, iar pentru construcţiile demolate şi terenul ocupat de construcţii noi, precum şi pentru terenul afectat servituţilor legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent. În cazul în care s-a primit o despăgubire, aceasta se va actualiza şi se va deduce din valoarea măsurilor reparatorii stabilită potrivit prevederilor art. 11 alin. (8) din lege.”

Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale” este definită de art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în sensul că „are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele. Individualizarea acestor suprafeţe, în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor, este atributul entităţii învestite cu soluţionarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituţile legale, cât şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism.”

Rezultă cu pregnanţă, din interpretarea acestor texte legale:

- că, în cazul imobilelor expropriate, regula o constituie restituirea în natură;

- că restituirea prin echivalent este măsura reparatorie excepţională, care se acordă atunci când imobilul este ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, de construcţii noi, autorizate, este afectat servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale.

18. Or, în speţă, analizând, prin raportare la înscrisurile depuse de către părţi la dosar, conţinutul raportului de expertiză tehnică de specialitatea topo-cadastru întocmit în cauză de către expertul ______ (filele 61-65), ale cărui concluzii nu au fost contestate de părţile litigante (supra, pct.5), Tribunalul constată:

(a) că terenul fost proprietatea reclamantei _______ conform contractului de vânzare-cumpărare nr. _______, anterior aplicării Decretului nr. 411/1973, având amplasament în Buzău, str. Siretului (actuala str. Decebal) nr. 45, judeţul Buzău, avea o suprafaţă totală de 676,80 mp;

(b) că o porţiune din acest teren, în suprafaţă de 379,80 mp, evidenţiat în schiţa de plan anexă nr. 1 la raportul de expertiză prin poligonul haşurat 1CC, determinat de punctele 1,2,3,4,5,6,7,29,22,23,24,25,26,27,28, este teren (şi în prezent) în proprietatea reclamantei _____, nefiind supus exproprierii;

(c) că terenul fost proprietatea reclamantei ______, care a fost expropriat prin Decretul nr. 411/14.07.1973, are suprafaţa de 297 mp, fiind evidenţiat în schiţa de plan anexă nr. 1 la raportul de expertiză prin parcelele 2CC-7CC, respectiv poligonul determinat de punctele 7,29,22,21,20,19,18,17, 16,15,14,13,12,11,10,9,8,7;

(d) că terenul care se poate restitui în natură reclamantei ______, în suprafaţă de 80,34 mp:

- este cel evidenţiat (cu indicativele 2CC,3CC) în schiţa de plan anexă nr. 1 la raportul de expertiză prin poligonul de culoare albastru determinat de punctele 7,8,9,20,21,22,29;

- are ca vecinătăţi şi dimensiuni: Nord – Primăria Buzău, domeniu privat - pe o distanţă de 12,58 m; Est - Primăria Buzău, domeniu privat, pe o distanţă de 1,83 m şi imobilul cu nr. cadastral 1838, pe o distanţă de 4,11 m; Sud – rest proprietate ________, pe o distanţă de 7,40 m+5,00 m; Vest - Primăria Buzău, domeniu privat, pe o distanţă de 2,87 m şi imobilul cu nr. cadastral 6278, pe o distanţă de 4,12 m;

- pe acest teren, se află magazia C2/2, cu suprafaţa construită la sol de 20,78 mp, construcţie aflată în proprietatea reclamantei _______, conform celor reliefate de către reprezentantul reclamantei la termenul din data de 3.12.2012 (fila 66) şi necontestate în vreun fel de pârât;

- pe acest teren, nu există amenajări de utilitate publică şi nici reţele tehnico-edilitare publice.

(e) precum şi că restul terenului care a fost expropriat reclamantei, în suprafaţă de 216,66 mp, evidenţiat în schiţa de plan anexă nr. 1 la raportul de expertiză prin poligonul determinat de punctele 9,20,19,18,17,16,15,14,13,12, 11,10,9, este imposibil de restituit în natură, întrucât este ocupat de blocul 10-Micro V (porţiunea 5CC-110,37 mp), respectiv de blocul 9-Micro V (porţiunea 7CC-20,90 mp), reprezintă spaţiu aferent acestor blocuri (porţiunea 4CC-38 mp) şi spaţiu verde (parcela 6CC-47,39 mp).

19. Reiese, prin urmare, în raport de aceste probe şi de dispoziţiile legale evocate, dar şi ţinând seama de poziţia procesuală exprimată de pârât (a se vedea supra, pct. 1,2), că se impune ca instanţa să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 80,34 mp, evidenţiat (cu indicativele 2CC,3CC) în schiţa de plan anexă nr. 1 la raportul de expertiză prin poligonul de culoare albastru determinat de punctele 7,8,9,20,21,22,29.

Într-adevăr, Tribunalul observă, cu privire la acest teren, că probele administrate sunt concordante în sensul că reprezintă un teren liber, neafectat de detalii de sistematizare şi fără amenajări de utilitate publică.

Sunt, astfel, în privinţa acestui teren, întrunite cerinţele impuse de art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, pentru a se dispune restituirea în natură a terenurilor expropriate, respectiv neîndeplinirea scopului exproprierii şi inexistenţa lucrărilor şi amenajărilor de utilitate publică.

20. O asemenea soluţie procedurală, de a dispune direct prin hotărâre judecătorească restituirea în natură a terenului liber, se impune, în primul rând, pentru că instanţa a fost învestită cu soluţionarea acţiunii reclamantului, întemeiată, expressis verbis, pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi care a urmărit restituirea bunului, cel puţin în parte, în natură.

Or, determinant în calificarea cererii deduse în justiţie nu este titulatura atribuită de parte acesteia, ci obiectul şi scopul pretenţiilor, conţinut al acesteia şi care, în speţă, constă în aproprierea bunului litigios, preluat abuziv de stat şi refuzat a fi restituit de pârât pe calea aleasă de reclamant prin declanşarea procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 (în acelaşi sens, decizia nr. 4092/18.06.2008, pronunţată de instanţa supremă, www.scj.ro).

Apoi, în al doilea rând, este esenţial de subliniat că, în cauza pendinte, fiind învestit încă din anul 2001 cu soluţionarea notificării nr. 297, formulate de reclamanta _______, pârâtul a tergiversat în mod nejustificat rezolvarea acesteia, încălcând obligaţia instituită de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

De altfel, în al treilea rând, trebuie relevat că, competenţa instanţei de judecată de a soluţiona pe fond contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv a fost recunoscută chiar de instanţa supremă prin Decizia nr. XX/2007 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din 12.11.2007), care este obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti fiind pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

În considerentele Deciziei nr. XX/2007– obligatorii şi acestea, în măsura în care fundamentează şi explicitează soluţia din dispozitiv-, care sunt relevante şi în prezenta cauză, se arată:

- că, „din moment ce s-a reglementat că deciziile, respectiv dispoziţiile motivate de respingere a notificărilor sau a cererilor de restituire în natură a imobilelor, pot fi atacate la instanţele judecătoreşti, iar în cuprinsul art. 2 alin. (2) şi în art. 14 din Legea nr. 10/2001 se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească, este evident că instanţa, învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziţiei de restituire în natură, nu este limitată doar la posibilitatea de a obliga unitatea deţinătoare să emită o altă decizie/dispoziţie de restituire în natură”;

- că, „dimpotrivă, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicţie ce i s-a acordat prin lege, instanţa judecătorească, cenzurând decizia/dispoziţia de respingere a cererii de restituire în natură, în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerinţelor legii, o va anula, dispunând ea însăşi, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil”;

- că „o astfel de soluţie se impune şi pentru că, în îndeplinirea atribuţiei de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurii reparatorii prin restituirea în natură a imobilului, judecătorul are a chibzui şi asupra eficienţei soluţiei pe care o adoptă, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deţinătoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire”;

- că, prin urmare, „în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuţia instanţei judecătoreşti de a soluţiona calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziţii în locul celei pe care o anulează, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicţie, nelimitată în această materie prin vreo dispoziţie legală, să dispună ea direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului”;

- precum şi că, de altfel, „reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni şi principiului soluţionării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România a devenit parte”.

21. Însă, trebuie observat că restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 80,34 mp, descris anterior (pct. 18 lit. d), trebuie condiţionată, în baza art. 12 din Legea nr. 10/2001, de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit.

Într-adevăr, conform acestor prevederi legale, „în situaţia imobilelor deţinute de stat, de o organizaţie cooperatistă, sau de orice altă persoană juridică dintre cele prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) si (4), dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit”, respectiv – conform art. 12.1. din Normele metodologice de aplicare unitară a legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007 - cel prevăzut de art. I alin. 1 din Titlul I din OUG nr. 184/2002, potrivit cu care „Pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea. Acest coeficient de actualizare se va utiliza şi pentru calculul valorii estimative a construcţiilor şi terenurilor preluate în mod abuziv în intervalul de referinţă al legii”.

22. Or, atât în cuprinsul notificării nr. 297/2001 (fila 27), cât şi prin precizările depuse, pe parcursul procesului de faţă, la data de 6.09.2012 (filele 34-35), reclamanta a recunoscut că a primit, ca despăgubire pentru imobilul expropriat prin Decretul nr. 411/1973, suma de 668 lei.

Având în vedere că, potrivit procesului-verbal de evaluare nr. 5/20.07.1973 (fila 54), 1 mp de teren a fost evaluat cu 2,25 lei, reiese că, pentru cei 80,34 mp care se restituie în natură potrivit prezentei sentinţe, reclamanta a primit, în anul 1973, ca despăgubire suma de 180,765 lei.

Prin urmare, ţinând seama de modul de calcul al despăgubirii stabilit de Ordinul nr. 24555/2003 al Institutului Naţional de Statistică şi de cursul mediu leu/dolar în anul 1973, menţionat în anexa la Ordinul BNR nr. 4/2003, publicat în M.Of. nr. 576/12.08.2003, de 5,04 lei/1 dolar, rezultă că se impune ca reclamanta, în beneficiul căreia s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 80,34 mp, descris anterior (pct. 18 lit. d), să fie obligată să ramburseze suma de 35,86 dolari SUA, care va fi plătită în lei la cursul oficial leu/dolar SUA al BNR din ziua efectuării plăţii.

III) Soluţia Tribunalului

23. Pentru considerentele expuse pe larg în precedent, Tribunalul, în raport de necesitatea respectării principiului disponibilităţii procesului civil:

- va admite acţiunea, aşa cum a fost precizată, formulată de reclamanta ______, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău, prin Primar;

- va constata calitatea reclamantei ______ de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în ______, judeţul Buzău, care a fost expropriat prin Decretul nr. 411/1973;

- va dispune restituirea în natură, în proprietatea reclamantei ______ a terenului situat în Municipiul Buzău, ______ în suprafaţă de 80,34 mp, evidenţiat (cu indicativele 2CC,3CC) în schiţa de plan anexă nr. 1 la raportul de expertiză prin poligonul de culoare albastru determinat de punctele 7,8,9,20,21,22,29.

- va obliga reclamanta _____ să ramburseze pârâtului suma de 35,86 dolari SUA, care va fi plătită în lei la cursul oficial leu/dolar SUA al BNR din ziua efectuării plăţii, reprezentând despăgubirea, actualizată, primită în anul 1973 pentru terenul a cărui restituire în natură se dispune.

24. Având în vedere că pârâtul este căzut în pretenţii, dată fiind evidenta sa culpă procesuală (a se vedea supra, pct. 8), dar şi luând în considerare că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 26.10.2006 în cauza Acatrinei c. România, par. 62), un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor şi taxelor sale decât în măsura în care li s-a stabilit caracterul real, necesitatea şi caracterul rezonabil al valorii lor, Tribunalul, în temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga pârâtul să plătească reclamantei _____ suma de 1.003 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expertiză achitat conform chitanţei depuse la dosar (fila 41).

← CIVIL.Personal didactic – diferenţe salariale potrivit Legii...  CIVIL.Apel civil. Divorţ. Exercitare autoritate părintească... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre CIVIL.Restituire imobil expropriat Restituiri