CIVIL.Personal didactic – diferenţe salariale potrivit Legii nr.221/2008 Salarizare
| Comentarii |
|
Instanţa analizând probatoriul administrat în cauză, reţine ca fiind întemeiată acţiunea pentru următoarele considerente:
Reclamanta ____, potrivit adeverinţei nr.5631/2012 a funcţionat în perioada martie – iunie 2010 ca maistru instructor în cadrul Colegiului Economic ____şi a fost salarizată, în perioada ce face obiectul cauzei, potrivit O.U.G. nr.41/2009, iar nu potrivit Legii nr.221/2008, astfel cum s-a arătat prin acţiune.
Majorarea salarială în privinţa personalului din învăţământ a intervenit ca urmare a aprobării cu modificări a O.G. nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008, principala modificare fiind majorarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008, coeficient care reprezenta şi valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.
Ulterior adoptării Legii 221/2008 de către Parlament, au fost emise de către puterea executivă mai multe ordonanţe de urgenţă - OUG nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/10.11.2008, OUG nr. 1/2009, OUG nr. 31/2009 şi OUG nr. 41/2009 prin care s-au redus valorile coeficienţilor de multiplicare stabilite prin Legea nr. 221/2008 de aprobare a OG nr. 15/2008.
Atât OUG nr. 136/2008, cât şi O.U.G. nr. 151/10.11.2008 şi OUG nr. 1/2009 (art. 2 şi 3) au fost declarate neconstituţionale prin deciziile nr. 1221/12.11.2008, nr. 842/02.06.2009 şi nr. 989/30.06.2009 ale Curţii Constituţionale, decizii ce au avut în vedere, în esenţă, faptul că adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptată de Parlament încalcă principiul separaţiei puterilor în stat consacrat prin Constituţie.
Ulterior intrării în vigoare a Legii cadru nr.330/2009 şi O.U.G. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, s-a stabilit, prin art. 5 alin. 6, că reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Însă, prin Decizia Curţii Constituţionale nr.877/2011, deşi s-a respins ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.5 alin.6 din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri din domeniul bugetar, Curtea a constatat că:
„Textul legal criticat a fost abrogat prin dispoziţiile art.39 lit.x) din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.877 din 28 decembrie 2010, şi nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curţii de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate. Însă această situaţie nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr.3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispoziţiilor Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 şi 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienţii şi salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr.221/2008, şi nu cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.41/2009.
O atare interpretare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în materia salarizării personalului din învăţământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr.272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr.983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr.989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr.531 din 31 iulie 2009)”.
Decizia este definitivă şi obligatorie, fiind general obligatorii atât considerentele, cât şi dispozitivul, ce se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa curţii.
Astfel, prin Decizia nr.1/1995 a Curţii Constituţionale, privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, s-a constatat că „puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Soluţia este aceeaşi şi pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale”.
Ca urmare, instanţa reţine ca fiind întemeiată acţiunea, urmând a o admite.
Va obliga pârâtul la plata către reclamantă, pentru perioada 1 martie 2010 – 30 iunie 2010, a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 şi drepturile salariale efectiv încasate, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Văzând si dispoziţiile art.214 şi art.216 din Legea nr.62/2011 cu ref. la art.278 pct.1 Cod procedură civilă.
| ← CIVIL.Litigiu muncă – personal didactic – cheltuieli de... | CIVIL.Restituire imobil expropriat Restituiri → |
|---|
