CIVIL.Arestarea nelegală. Condiţii pentru acordarea despăgubirilor Despăgubiri, penalităţi
| Comentarii |
|
I) Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de _____ sub nr. ____, reclamantul ____ a chemat în judecată pârâtul Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata unor daune pentru arestarea sa nelegală, în baza art. 504 C.proc.pen.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, în prezent, reclamantul este deţinut în Penitenciarul Brăila, fiind condamnat la 5 ani închisoare pentru proxenetism, că arestarea sa a fost una abuzivă, luată cu încălcarea drepturilor şi fără a se ţine cont de prezumţia de nevinovăţie, că, din această cauză, familia reclamantului a avut foarte mult de suferit, precum şi că arestarea reclamantului a avut mai multe încadrări juridice, fapt care s-a dovedit la ICCJ, unde s-a schimbat încadrarea juridică şi i s-a redus pedeapsa cu 1 an şi jumătate.
II) Prin întâmpinarea depusă în cauză la data de ____, pârâtul Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de DGFP Buzău a cerut respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii.
S-a învederat, în esenţă, că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele deduse din interpretarea prevederilor art. 504 C.proc.pen., pe care reclamantul îşi întemeiază în drept acţiunea formulată.
III) Analizând actele dosarului, Tribunalul reţine că acţiunea nu este întemeiată.
1. Astfel, trebuie remarcat că, prin acţiunea formulată, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 504 C.proc.pen., reclamantul tinde la a obţine obligarea pârâtului la plata unor daune - într-un cuantum neprecizat - pentru repararea prejudiciilor morale suferite ca urmare a arestării sale pretins nelegale.
2. Or, potrivit prevederilor art. 504 alin. 2 C.proc.pen., are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Alin. 3 al art. 504 C.proc.pen. dispune că privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţă a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j ori prin hotărâre a instanţei de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j.
Reiese, aşadar, din analiza acestor prevederi legale incidente, că, pentru a putea fi antrenată răspunderea Statului, în temeiul art. 505 alin. ultim C.proc.pen., este necesar- în cazul trimiterii în judecată- a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii de fond:
(a) împotriva persoanei trimise în judecată să se fi luat o măsură de privare ori restrângere a libertăţii;
(b) ulterior, persoana respectivă, prin hotărâre definitivă a instanţei judecătoreşti, să fi fost achitată, fără a se face distincţie între motivele achitării, stabilindu-se, astfel, caracterul nelegal al măsurii privative sau restrictive de libertate.
3. Or, în speţă, trebuie reliefat că cele două condiţii evocate în paragraful anterior nu sunt îndeplinite.
Astfel, deşi sarcina probei pe aceste aspecte îi revenea fără dubiu, reclamantul nu a probat nici că ar fi fost luate faţă de el măsurile preventive ale reţinerii şi arestării, nici că această privare de libertate ar fi avut caracter nelegal, fapt constatat printr-unul dintre actele de procedură la care se referă textul legal sus-evocat.
Prin urmare, se impune a se conchide că, în speţă, nu se impune a se angaja răspunderea patrimonială a Statului în vederea reparării pretinsei erori judiciare săvârşite.
4. De altfel, este necesar de evidenţiat că, pentru termenul de judecată din data de 7.01.2013, instanţa a emis adresă către reclamant, prin care i s-a solicitat inclusiv să depună înscrisuri în dovedire, inclusiv dovada caracterului pretins nelegal al arestării.
Or, deşi este cert că această adresă a fost primită de către reclamant, atâta vreme cât nu a fost restituită de Penitenciarul Brăila, la care reclamantul este deţinut în prezent, reclamantul nu s-a conformat în vreun fel obligaţiei impuse de lege (art. 112 pct. 5 C.proc.civ.) şi care i-a fost comunicată de instanţă.
5. Această conduită omisivă a reclamantului nu ar putea fi justificată decât de faptul că, în realitate, reclamantul, în prezenta cauză, a urmărit promovarea unei acţiuni fictive, şicanatorii, respectiv a unei aşa-numite „afaceri judiciare”, motivată doar de intenţia sa de a obţine transferul într-un alt penitenciar, cât mai aproape de familie.
O astfel de concluzie este cu atât mai îndreptăţită cu cât chiar reclamantul – cunoscut pentru promovarea a numeroase „afaceri judiciare” pe raza instanţelor din judeţul Buzău - recunoaşte, în motivarea extrem de sumară a acţiunii promovate, că, în prezent, este „deţinut în Penitenciarul Brăila” şi este „condamnat la 5 ani închisoare pentru proxenetism”.
6. Pentru aceste considerente, Tribunalul – competent să judece cauza în primă instanţă în baza art. 2 pct. 1 lit. i) C.proc.civ.- va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
| ← CIVIL.Apel civil. Rezolutiune contract de vanzare-cumpărare.... | CIVIL.Litigiu muncă – personal didactic – cheltuieli de... → |
|---|
