Condiţia exercitării de violenţe asupra persoanei care solicită emiterea unui ordin de protecţie

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 5971/2015 din data de 19.10.2016

CONDIȚIA EXERCITĂRII DE VIOLENȚE ASUPRA PERSOANEI CARE SOLICITĂ EMITEREA UNUI ORDIN DE PROTECȚIE

Instituția ordinului de protecție, reglementată prin Legea nr.217/2003, republicată prin Legea nr.25/2012, are o natură exhaustivă de drepturi, negăsindu-și aplicabilitatea decât în condițiile dovedirii necesității măsurii solicitate. Ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură. Astfel, comportamentul nepotrivit al pârâtului în raport cu reclamanta este confirmat de martorii audiați în cauză, coroborat cu înregistrările audio transcrise și depuse la dosar. Instanța mai reține că pârâtul nu a negat nici un moment că ar fi avut acele discuții telefonice cu reclamanta, prin care a jignit-o și amenințat-o cu moartea.

Chiar dacă în cauză nu s-a făcut dovada de existență a unor acte de violență fizică asupra reclamantei din partea pârâtului, instanța reține că violența se manifestă și sub forma violenței verbale - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare sau a violenței psihologice - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar.

Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 5971/2015, pronunțată în dosarul nr. 7425/190/2015.

Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta M.A.C. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului M.D.

În motivare arată că soțul său a exercitat acte de violență fizică și verbală împotriva sa, agresându-l chiar și pe fiul lor minor M.D.F. , în data de 25.02.2015. Reclamanta susține că aceste acte de violență se produc de aproximativ 10 ani, în mod repetat.

Ca și măsuri preventive de protecție penală, reclamanta solicită instanței să i se permită să locuiască în continuare în domiciliul comun cu copiii săi, iar pârâtul să fie evacuat din locuință și să i se interzică acestuia să se apropie și să comunice cu reclamanta sau cu copiii.

Ca și măsuri preventive cu caracter civil, reclamanta solicită instanței să i se atribuie utilizarea locuinței în mod provizoriu, să i se atribuie custodia celor doi copii minori iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii alimentare în favoarea acestora.

În drept nu a invocat niciun temei legal.

Reclamanta nu și-a susținut acțiunea cu elemente probatorii.

Legal citat, pârâtul a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

În motivare arată că, potrivit prevederilor art. 23 alin.(1) din Legea nr. 217/2003 republicată, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, actualizată, în temeiul cărora s-a făcut cererea, dispune: "Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții";.

Pârâtul solicită instanței ca, prin raportare la motivele invocate în cererea Ordinului de Protecție, să constate că reclamanta nu descrie, conform prevederilor din formularul-tip, prin redare detaliată și motivată, faptele reclamate, numite "acte de violență fizică și verbală față de minori și soție";, ci, descrie prin redare reală, detaliată și motivată, pretinsele "Agresiuni împotriva minorului M.D.F. din data de 25.02.2015";, ca fiind ultimul fapt pe care își fundamentează cererea.

Pârâtul solicită instanței ca, analizând textul de lege prev. de art. 23 alin.(1) din Legea nr. 217/2003, să constate că legiuitorul a instituit o condiție expresă față de solicitant, în lipsa căreia cererea nu este întemeiată, nelegitimă, respectiv, agresiunea trebuie să se exercite exclusiv față de "persoana a cărei integritate fizică sau psihică este pusă în pericol printr-un act de violență";.

Sintagma este pusă în pericol, se referă la timpul prezent, în sensul în care, potrivit Dex, "este"; are semnificația de "a exista";, "a avea ființă";.

Prin urmare, față de situația menționată în cerere, reiese că nu a fost în ființă existența unor motive întemeiate conform condițiilor impuse de art. 23 alin.(1) Legea nr. 217/2003, atâta timp cât față de faptele și motivele pentru care se solicită Ordinul de Protecție, respectiv "acte de violență fizică și verbală față de minori și soție";, și ultimul fapt care fundamentează cererea, respectiv, "agresiunile împotriva minorului M.D.F. din data de 25.02.2015";, reclamata nu a depus de îndată, cerere de emitere ordin de protecție.

Întrucât reclamanta nu a introdus cerere pentru emiterea unui ordin de protecție, la momentul invocat în cerere, respectiv 25.02.2015, reiese că faptele invocate în acest moment, ca motive pentru emiterea ordinului de protecție, nu au fost de natură să pună în pericol integritatea fizică sau psihică, ori libertatea reclamantei și a minorilor.

În condițiile în care nu a fost formulată niciodată o astfel de cerere de îndată după momentul săvârșitelor așa ziselor "acte de violență fizică și verbală față de minori și soție";, și nici imediat după ultimul fapt care fundamentează cererea, respectiv, după "agresiunile împotriva minorului M.D.F. din data de 25.02.2015.";, reiese că pericolul nu s-a născut existat, astfel că nu a fost în ființă nici un pericol real dintre cele care să se caleze pe prevederile art. 23 alin.(1) Legea nr. 217/2003.

Prin urmare, solicită instanței ca, analizând motivele și ținând cont de momentul menționat prin raportare directă la textul de lege invocat, să rețină că nu s-a dovedit că prin acte efectuate la 25.02.2015 sau anterior acestei date, s-a născut pericolul prevăzut de art. 23 alin.(1) Legea nr. 217/2003, iar dacă atunci reclamanta nu a invocat pericolul, reiese că acesta nu s-a născut, și prin urmare, nu există nici în prezent, fiind astfel dovedit faptul că nu este pusă în pericol integritatea fizică sau psihică a reclamantei și a minorilor.

Deoarece în prezent reclamanta s-a mutat de la domiciliul comun, la cel al mamei sale, situat în localitatea B. - Cartier V., demonstrează că cererea este neîntemeiată, nefiind dovedit că la momentul introducerii cererii existau motive temeinice, legitime, născute și actuale, tocmai pentru că aceasta a părăsit domiciliul din motive de ea știute, de bună voie și nu determinată de "acte de violență fizică și verbală față de minori și soție";, ce țin de condițiile prevăzute de art. 23 alin.(1) Legea nr. 217/2003, deoarece ea însăși susține și probează că ultimul fapt pe care își fundamentează cererea, sunt "agresiunile împotriva minorului M.D.F. din data de 25.02.2015.";

Prin prisma faptelor denunțate, solicită instanței să constate că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 33 C.pr.civ., care prevăd că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, adică să fie în concordanță deplină cu prevederile art. 23 alin.(1) din Legea nr. 217/2003 și să existe la momentul introducerii cererii, iar nu doar eventual.

Mai mult, prin raportare la faptele denunțate și data ultimului fapt pe care se fundamentează cererea, arată că nu este probat caracterul urgent dispus de art. 998 C.pr.civ. și deci nu este legitimă cererea pentru ordinul de protecție, motiv pentru care solicită să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pe "Portalul instanțelor de judecată";, apare înregistrat la data de 06.08.2015 Dosarul nr. X/190/2015 având ca obiect "divorț cu minori";, în care reclamanta M.A.C. l-a chemat în judecată, or cererea din prezenta cauză a fost înregistrată după 5 zile, respectiv la data de 11.08.2015, de unde reiese că prezenta cerere pentru Ordinului de Protecție, nu este o consecință a incidenței în cauză a art. 23 alin.(1) din Legea nr. 217/2003, ci o consecință a introducerii cererii de divorț în scopul de a produce eventuale probe pro causa în acel dosar, cât și pentru a reveni și a locui doar cu copiii, urmând ca pârâtul să fie exclus pe cale ordinului de protecție din domiciliul comun, cerere care nu ar fi legitimă prin raportare la legea aplicabilă.

Față de cele învederate, solicită instanței să respingă cererea pentru Ordinul de Protecție deoarece pârâta și minorii, atât la data introducerii cererii cât și în prezent, nu se aflau și nu se află în pericol fizic sau psihic în sensul prevăzut de art. 23 alin.(1) din Legea nr. 217/2003, și să constate că nu sunt incidente în cauză condițiile din legea specială și cele de admisibilitate prevăzute expres de art. 996 alin. (1) și (5) C.pr.civ., potrivit căruia: "Condiții de admisibilitate - (1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."; (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.";

Pe cale de consecință, nu prezintă relevanță orice alte acte, fapte și motive, extrinseci celor expuse în cerere, deoarece acestea ar fi propuse pro causa în vederea soluționării Dosarului nr. X/190/2015 ce are ca obiect divorțul.

Este adevărat că art. 35 teza I C.pr.civ., dispune că cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept prevăzut de art. 23 alin.(1) Legea nr. 217/2003, însă teza a II-a din același art. dispune: "Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.";

Față de prevederile aplicabile și având în vedere cele mai sus arătate, solicită respingerea cererii, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că la data introducerii ei, erau incidente disp. art. 23 alin.(1) din Legea nr. 217/2003 și cele ale art. 996 alin. (1) și (5) C.pr.civ,. pentru că cele solicitate la fila 4 - verso, pot fi soluționate pe cale legitimă, iar nu așa cum reclamanta în mod ticluit a procedat în acest dosar.

În drept, a invocat prev. art.205, art. 33, art. 35, art. 998 C.pr.civ, art. 23 alin.(1) Legea nr. 217/2003.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 22-29), un CD, și a solicitat proba testimonială.

În ședința publică din data de 26.08.2015, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită reintegrarea reclamantei în locuință, evacuarea pârâtului din locuință, interdicția pentru pârât de a o apela pe reclamantă pe telefon și de a se apropia la mai puțin de 500 m, față de aceasta și copiii părților.

În data de 28.08.2015, reclamanta a depus la dosar Note de ședință prin care a solicitat reintegrarea sa și a minorilor rezultați din căsătoria cu pârâtul, în locuința ce constituie domiciliul comun al soților situata în mun. B., str. I…., nr. .., sc. …, ap…; evacuarea pârâtului din această locuința, provizoriu, pe perioada maxima stabilita prin lege, de 6 luni; obligarea pârâtului de a păstra o distanță de 500 m de locuința comuna și de a nu se apropia de reclamantă și de minori tot pe aceasta distanță; obligarea pârâtului de a nu îi contacta telefonic.

Cât privește dovezile aduse de reclamantă în susținerea cererii sale, arată că acestea sunt, pe de o parte, adeverința eliberata de Centrul de femei Miguel Esteban din care reiese ca în 23 septembrie 2013 s-a prezentat și a solicitat informații cu privire la promovarea unei acțiuni de divorț în Spania, ocazie cu care a reclamat ca este victima violențelor fizice și verbale ale soțului său iar, pe de alta parte, depozițiile martorilor audiați la termenul din 26.08.2015. Totodată, din probele de mai sus, reiese ca pârâtul are un comportament agresiv și față de minorul D. în vârsta de … ani, pe care îl apostrofează recent și îl lovește, motiv pentru care, în mai multe rânduri, minorul, agresat și speriat fiind, a fugit de acasă, refugiindu-se la bunica materna sau la unchiul sau, martorul B.C.

Reclamanta arată că, ceea ce o sperie cel mai mult este conduita disperata a pârâtului după separarea lor în fapt, începând cu 11 august a.c, când a început sa sune frenetic la telefon, amenințând-o virulent "să nu mai iasă pe stradă ca o calcă cu mașina, ca îi rupe picioarele, ca o face terci";, aspecte dovedite pe deplin cu înregistrările audio depuse la dosar la termenul din 26.08.2015.

Reclamanta arată că pârâtul are o atitudine ostila, agresiva, doar față de reclamantă și de minorul D.F., în schimb, cu minorul D.D. în vârsta de .. ani, este deosebit de tandru, străduimu-se sa îl atragă cat mai mult de partea sa. Mai arată că, de când sunt separați, a refuzat sa îl lase pe minorul David singur cu pârâtul, insa aceasta conduita a sa este justificata de apetența deosebita a pârâtului pentru consumul de alcool și iresponsabilitatea sa de a conduce autoturismul sub influenta alcoolului fiind și cu copilul în mașina. De când s-au despărțit, acesta este mai mult beat (toate telefoanele de amenințare le-a primit când era beat) si, în aceste condiții, se teme pentru siguranța minorului sa îl lase singur, în compania pârâtului.

Față de aspectele prezentate mai sus și dovedite cu probele administrate în cauză, reclamanta apreciază că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii sale, solicitând admiterea acesteia și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :

În conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003 ,, Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihica ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei , poate solicita instantei , ca în scopul înlaturarii starii de pericol, sa emită un ordin de protectie , prin care sa se dispuna cu caracter provizoriu , una sau mai multe dintre urmatoarele masuri sau obligatii: a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei , indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei si, dupa caz a copiilor în locuinta familiei; c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci când aceasta poate fi partajata încât agresorul sa nu vina în contact cu victima; d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinata fata de victima , de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia, ori fata de resedinta , locul de muncă sau unitatea de învatamânt a persoanei protejate; e) interdictia pentru agresor de a se deplasa în anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic; f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic , prin corespondenta sau în orice alt mod cu victima; g ) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute; h ) încredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora";.

Reclamanta și pârâtul sunt căsătoriți și au locuința comună în B., Aleea .., nr…, sc.C, ap…, jud.B.N.

Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună reintegrarea reclamantei și celor doi minori în locuința familiei din Bistrița, …….., evacuarea pârâtului din această locuință, obligarea pârâtului să păstreze o distanță de 500 m față de reclamantă, minori și locuința comună a părților, precum și interzicerea pârâtului de a o contacta telefonic pe reclamantă și pe minori.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat faptul că pârâtul este agresiv fizic și verbal atât cu ea cât și cu minorul M.D.F și este amenințată de pârât cu moartea în mod frecvent, inclusiv prin telefon.

Instanța a dat posibilitate ambelor părți de a administra probe în susținerea argumentelor lor, acestea depunând înscrisuri la dosar, în cauză fiind audiați și 4 martori.

Din probele administrate, instanța reține faptul că reclamanta locuiește în prezent împreună cu cei doi minori la mama ei în loc.V., din data de 12.08.20.., când în urma unor certuri cu pârâtul, a plecat de acasă noaptea la ora 01.00.

Instanța reține din declarațiile martorilor, că părțile au locuit în S. până în luna noiembrie 20…. când s-au întors în țară. Potrivit adeverinței eliberate de Centrul de femei Miguel Esteban, în 23 septembrie 20… reclamanta s-a prezentat și a solicitat informații cu privire la promovarea unei acțiuni de divorț în Spania, ocazie cu care a reclamat ca este victima violențelor fizice și verbale ale soțului său.

Din declarațiile martorilor audiați la solicitarea reclamantei (f.31-32 și f.33-34), se desprinde concluzia că pârâtul este o persoana irascibilă care, pe fondul consumului de alcool, o jignește, o umilește (îi reproșa tot timpul ca nimic nu este bine din ce făcea ea - martorul B.C.), chiar a lovit-o o dată pe reclamantă și o amenință pe aceasta că "o calcă cu mașina, îi rupe picioarele, o pune în scaun cu rotile";.

Instanța mai reține că începând cu data de 11 august a.c., după ce reclamanta a plecat de acasă la ora 01.00 noaptea, la mama ei în V., pârâtul a început să o sune frenetic pe aceasta la telefon, amenințând-o virulent "să nu mai iasă pe stradă ca o calcă cu mașina, că îi rupe picioarele, ca o face terci…";, aspecte dovedite cu înregistrările audio depuse la dosar la termenul din data de 26.08.2015 (f.51) și transcrierea acestor înregistrări, făcută de reclamantă (f.42-50), necombătute de pârât, mai mult din răspunsurile la interogatoriul luat reclamantei la solicitarea pârâtului, aceasta confirmă și data exactă când pârâtul i-a adresat injuriile și amenințările respective, prin telefon. Tot din înregistrările audio depuse, s-a dovedit și conduita terifiantă a pârâtului, anterior separării lor în fapt, când acesta, a obligat-o pe reclamantă să spună că dorește sa o lovească, repetând această frază până când a fost obligată sa repete după el "da-mi un pumn"; - înregistrare făcută chiar de pârât (f.50).

Astfel, comportamentul nepotrivit al pârâtului în raport cu reclamanta este confirmat de martorii audiați în cauză, coroborat cu înregistrările audio transcrise și depuse la dosar. Instanța mai reține că pârâtul nu a negat nici un moment că ar fi avut acele discuții telefonice cu reclamanta, prin care a jignit-o și amenințat-o cu moartea.

Din textul art. 23 alin.1 din Legea nr.217/2003, în vederea emiterii ordinului de protecție trebuie să existe următoarele condiții: a)Existența cererii persoanei a cărei viață, integritate fizică ori psihică sau a cărei libertate este pusă în pericol; b)Să existe o stare de pericol, ce trebuie să se întemeieze pe însăși existența stării de pericol ce poate aduce atingere vieții, integrității fizice ori psihice sau a libertății persoanei ceea ce justifică urgența ca și condiție de admisibilitate în materia ordonanței președințiale.

Caracterul de urgență - condiție care justifică utilizarea ordinului în discuție, procedura de judecată fiind una mai sumară și caracterizată de celeritate. După cum legiuitorul dispune, emiterea ordinului se face strict în vederea înlăturării stării de pericol, condiție îndeplinită în cauză.

Nu pot fi primite de instanță susținerile pârâtului privitor la faptul că majoritatea amenințărilor cu moartea și injuriilor la adresa reclamantei s-au produs după înregistrarea pe rolul instanței a cererii de emitere a ordinului de protecție, motiv pentru care s-ar impune respingerea cererii, deoarece la data sesizării instanței nu existau faptele respective, în condițiile în care în prezent, din probele administrate în cauză, rezultă o stare de pericol reală ce poate aduce atingere vieții, integrității fizice ori psihice a reclamantei. c) Starea de pericol să fie reprezentată de existența unui act de violență. În ce privește această condiție, legea definește în art. 2 alin. (1) înțelesul juridic al conceptului de violență în familie ca reprezentând "orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate";, pentru ca în alin. (2) al aceluiași articol noțiunea să se completeze dispunându-se că reprezintă violență în familie și "împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale";.

Ori reclamanta a dovedit în cauză faptul că a fost și este supusă unor violențe verbale și psihologice din partea pârâtului, care o amenință frecvent cu moartea prin diferite metode, descrise atât de martori cât și în înregistrările audio de la dosar, de natură a crea reclamantei o stare de temere pentru viața și integritatea corporală a acesteia, cum de altfel a și menționat pe parcursul procesului. d) Starea de pericol să fie provocată de un membru al familiei, potrivit art. 5 din Legea nr. 217/2003, republicată - pârâtul fiind soțul reclamantei; e) Ordinul de protecție să aibă caracter provizoriu. Dat fiind caracterul vremelnic și urgent al măsurii, condițiile speciale de admisibilitate ale ordinului sunt considerate a fi similare procedurii speciale a ordonanței președințiale, de aici și afirmarea ordinului ca formă particulară a acesteia din urmă: măsura dispusă să aibă caracter vremelnic - măsurile încuviințate nu sunt de natură să conducă la rezolvarea fondului ci sunt de natură să mențină o situație de fapt până la soluționarea celui dintâi, așadar - sunt limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului. Caracterul vremelnic este definit chiar de lege în sensul că ordinul se emite pentru o durată de maxim 6 luni cu posibilitatea de prelungire pentru aceeași perioadă (potrivit art. 33 din Lege); f) ordinul de protecție să fie emis în vederea înlăturării stării de pericol.

Potrivit art. 24 din lege durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului. Prin acest ordin sunt dispuse măsuri în vederea înlăturării stării de pericol, printre care și măsurile solicitate de reclamantă.

De vreme ce în cauză s-a dovedit săvârșirea actelor de violență sub formele arătate mai sus din partea pârâtului față de reclamantă, este lipsit de relevanță că reclamanta, la rândul ei, ar provoca situații conflictuale în relația cu soțul ei, acesta având la îndemână modalități legale de acțiune, respectiv divorțul, violența ca metodă de rezolvare a problemelor familiale neputând fi justificată în nici o ipoteză.

În condițiile date, instanța apreciază că rămânerea pârâtului în proximitatea reclamantei, prezintă un real pericol pentru integritatea fizică și psihică a acesteia, existând suficiente indicii că pârâtul agresor ar putea săvârși și alte acte de violență împotriva reclamantei.

În ceea ce privește stabilirea măsurilor de protecție solicitate, instanța apreciază că nu toate sunt justificate.

Reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul ar avea un astfel de comportament și față de cei doi copii minori ai părților. Astfel, aducerea în discuție a unui singur caz izolat, respectiv cel din luna februarie a acestui an, la care fac referire și martorii audiați, care declară că fiul cel mare al părților a plecat de acasă și s-a dus la bunica maternă unde s-a plâns că ar fi fost bătut de către pârât, nu este de natură a conduce la concluzia că pârâtul a săvârșit acte de violență de așa natură încât să necesite stabilirea unor măsuri de natura celor solicitate de reclamantă, față de vreunul dintre copii.

În ce privește restul solicitărilor reclamantei, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile în vederea emiterii ordinului de protecție, instanța va admite în parte cererea și va dispune emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului M.D., privind următoarele măsuri: evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei din B., Aleea…., obligarea pârâtului să păstreze o distanță de minim 100 m față de reclamanta M.A.C., precum și față de reședința acesteia din Bistrița, Aleea ……., interzicerea pârâtului de a o contacta telefonic pe reclamantă. Instanța va lua și măsura reintegrarea reclamantei M.A.C. și a minorilor M.D.F. și M.D.D., în locuința familiei din Bistrița, Aleea ……...

Dat fiind că ingerința asupra drepturilor fundamentale ale celui împotriva căruia se emite ordinul de protecție este una serioasă, instanța stabilește ca durata măsurilor luate să fie de 3 luni, procedura de urgență nepermițând administrarea unor probe ample care să releveze situația de fapt în toată complexitatea ei.

În temeiul art. 31 alin.1 din Legea nr. 217/2003, prezentul ordin de protecție se va comunica de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința părților.

Împotriva sentinței expuse a declarat apel, în termen legal, reclamanta M.A.C., solicitând admiterea acestuia si pe cale de consecința schimbarea in parte a hotărârii atacate in sensul admiterii cererii in totalitate.

Tribunalul, în temeiul art.480 din Noul Cod de procedură civilă respinge apelul ca nefundat.

← Răspunderea civilă a executorului judecătoresc....		Momentul constatării faptei contravenţionale de a edifica un... →

Condiţia exercitării de violenţe asupra persoanei care solicită emiterea unui ordin de protecţie

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Condiţia exercitării de violenţe asupra persoanei care solicită emiterea unui ordin de protecţie