Răspunderea civilă a executorului judecătoresc. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 9233/2014 din data de 19.10.2016
RĂSPUNDEREA CIVILĂ A EXECUTORULUI JUDECĂTORESC
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 188/2000, "răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale";. Prin urmare, văzând raportul obligațional dedus judecății și temeiul de drept invocat - art.45 din legea nr. 188/2000 rap. la art.1349 și 1357 din NCPC, art.516 CPC, instanța constată existența identității prevăzute de art. 36 Noul Cod proc. civilă, împrejurări față de care va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc, considerând că acesta este chemat în judecată în calitate de persoană care a cauzat un prejudiciu, iar nu de instituție juridică.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 9233/2014, pronunțată în dosarul nr. 2622/190/2014.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, la data de 10.03.2014, reclamantul M.G., împotriva pârâtei SCPEJ M. ȘI ASOCIAȚII, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 63.067 lei, plus dobânda legală de la data de 26.11.2013 până la data plății efective, cu titlul de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, pârâta a instrumentat dosarele execuționale conexate 2.. și 8../2011, în care, la cererea creditoarei SC S.C. SRL a scos la licitație publică bunul debitorilor M.R si M., casă și teren în suprafață de 736 mp. situat în B., str. ……, nr…, jud. BN, identificată în c.f. …. B. Reclamantul s-a interesat la sediul pârâtei cu privire la imobilul scos la licitație publică, ocazie cu care a consultat Raportul de evaluare a proprietății imobiliare, în care, la pagina a treia, se reține că parcela de teren aferent are o deschidere de 14,2 m și o lungime de 43,27 m. Conform raportului de evaluare, defalcat pe construcție și teren aferent, din totalul de 81.126 Euro, prețul terenului a fost stabilit la 70.141 Euro, adică 86,46 % din prețul întregului imobil. Reclamantul a participat la licitația publică din data de 30.10.2013, ocazie cu care a adjudecat imobilul la prețul de X lei. Întrucât a plătit la data de 26.11.2013 diferența de preț, pârâta a întocmit Actul de adjudecare din 13.12.2013, ce constituie titlu de proprietate pentru imobilul casă și teren în suprafață de 736 mp, situat în B….., nr. .., jud. BN, imobil din care prețul terenului constituie 86,46 % din prețul total.
La data de 6.02.2013 a fost pus în posesia imobilului adjudecat de către SCPEJ A., în dosar nr…./2014. Cu ocazia punerii în posesie i s-a părut că suprafața de teren faptică a imobilului cu care a fost pus în posesie este mai mică decât suprafața scriptic adjudecată. A solicitat o măsurătoare a terenului și astfel a aflat că suprafața reală a terenului este de doar 432 mp, doar 58,7% din suprafața adjudecată. Pârâtul a săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită care i-a cauzat un prejudiciu, pe care trebuie să-l repare integral, în baza disp. art. 45 din legea 188/2000. raportat la art.1349 și 1357 NCC.
În drept s-au invocat disp. art. 45 din legea 188/2000 raportat la art. 1349 și 1357 NCC.
În probațiune s-au depus înscrisuri filele 4-19.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii numitului M.G. având ca obiect plata sumei de X lei cu titlu de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive: invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc în acțiunea având ca obiect plata contravalorii lipsei unei suprafețe de teren cuprinse într-un act de adjudecare. executorul judecătoresc îndeplinește un serviciu de interes public, conform art.2 din Legea nr. 188/2000, fiind un mandatar al creditorului în cadrul procedurii executării silite. în cazul de față, la solicitarea unui creditor s-a procedat la vânzarea silită a unui bun al debitorului către terțul adjudecatar. Bunul era înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea debitorului, prin urmare executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să respecte regulile de procedură aferente executării silite, situație în care nu poate fi atrasă răspunderea sa civilă pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor profesionale (art.45 din Legea nr. 188/2000 invocat de reclamant). Mai mult, răspunderea pentru asemenea prejudicii este preluată de asigurătorul de răspundere civilă conform art.45 alin.2 din același act normativ.
Însă, în prezenta cauză, raportat la pretențiile reclamantului, care invocă anumite vicii cu privire la bunul obiect al actului de adjudecare, calitatea procesuală pasivă ar putea aparține debitorului urmărit sau eventual creditorilor urmăritori. Art.522 Cod pr.civ. (aplicabil actului de adjudecare) dispune în sensul că dacă a fost evins total sau parțial, adjudecatarul îl poate acționa pe debitorul urmărit pentru a fi despăgubit în măsura în care nu se poate îndestula de la creditor, adjudecatarul îi poate acționa pe creditorii care au încasat prețul de adjudecare, în limita sumei încasate de aceștia. Executorul judecătoresc nu a încasat nicio sumă de bani aferentă bunului obiect al vânzării forțate pentru a fi nevoit să restituie parte din preț, întrucât acesta este de fapt obiectul cererii de chemare în judecată: restituirea unei părți din prețul achitat pentru bunul achiziționat. Cartea funciară garantează existența dreptului în favoarea persoanei înscrise ca proprietar, nu întinderea acestuia.
Nu este incident art.1743 NCC invocat de reclamant întrucât nu s-a efectuat o vânzare cu indicarea suprafeței și a prețului pe unitatea de măsură. Și chiar dacă ar fi fost așa, acțiunea de reducere a prețului se îndreaptă către vânzător (în speță debitorul executat, proprietarul bunului înstrăinat) și nicidecum către executorul judecătoresc. în plus, reclamantul a fost pus în posesie de către un alt executor judecătoresc (A.V.D.) cu suprafața de 736 mp teren, act ce nu a fost contestat, la fel cum nu a fost contestat nici actul de adjudecare întocmit de pârâtă. Pe de altă parte, atât în procesul verbal de licitație, cât și în actul de adjudecare, obiect al executării și înstrăinării forțate figurează explicit imobilul: în CF: casă... și teren în suprafață de 736 mp, adică exact cum imobilul figurează descris în cartea funciară.
Bunul achiziționat de reclamant a fost evaluat la suma de X lei, iar prețul plătit a fost de aproximativ jumătate din valoarea reală, respectiv Y lei. Același raport de evaluare în care se regăsește suma de mai sus, menționează și suprafața terenului, care a fost avută în vedere de reclamant și executor, prin raportare la suprafața înscrisă în cartea funciară, fiind astfel excluse acuzațiile referitoare la săvârșirea cu vinovăție a unei fapte ilicite sau inducerea în eroare a reclamantului. In consecința, constatând că executorul judecătoresc, în calitate de mandatar al creditorului, nu răspunde și nu garantează în vreun fel terțul adjudecatar cu privire la întinderea suprafeței imobilului ce a făcut obiectul executării silite, vă rugăm a respingere acțiunea de față.
În drept s-au invocat art.205, 453 NCPC, art.522 CPC, art.2, 45 Legea nr. 188/2000.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul a arătat că, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SCPEJ M. și Asociații, înlăturarea celelalte apărări de fond.
În motivare a arătat că, executarea silită a bunului în litigiu s-a făcut în baza dispozițiilor vechiului cod de procedură civilă. Potrivit disp. art. 496 CP, executorul judecătoresc avea obligația de a identifica imobilul urmărit, a se deplasa la locul unde este situat acesta și a încheia un proces verbal de situație cuprinzând o descriere cât mai amănunțită a imobilului. Executorul judecătoresc are posibilitatea de a recurge și la serviciile unui expert, ceea ce s-a și întâmplat în cauză. Cu oricare din aceste ocazii, dacă executorul judecătoresc sau prepusul său (expertul) și-ar fi îndeplinit complet și corect îndatoririle, s-ar fi putut constata că suprafața faptică a terenului aferent construcției scoase la licitație publică nu este de 736 mp cu dimensiunile precizate în expertiza de evaluare, ci de doar 432 mp., cu dimensiunile ce vor stabili prin expertiza ce se va efectua în cauză. Tocmai pentru că executorul judecătoresc îndeplinește un serviciu de interes public iar actele întocmite de acesta sunt acte de autoritate publică, participanții la licitație au o încredere sporită în activitatea executorului judecătoresc. În acest context, potrivit disp. art. 7 lit. i din legea 188/2000, în atribuțiile executorului judecătoresc intră orice alte acte sau operațiuni date de lege în competența sa. Identificarea și descrierea cât mai detaliată a imobilului supus executorii silite este o operațiune ce trebuie consemnată în acte, dată de codul de procedură civilă în competența executorului judecătoresc.
Încălcarea acestei obligații profesionale a avut drept efect prejudicierea subsemnatului în sensul că am plătit o sumă de bani în considerarea unei anumite suprafețe de teren. Chiar dacă vânzarea nu s-a făcut pe unitatea de măsură a suprafeței, este binecunoscut faptul că în materia vânzării terenurilor, suprafața este criteriul determinant în stabilirea prețului. Este evident pentru oricine, că pentru un teren mai mic, orice licitator, inclusiv subsemnatul, am fi plătit un preț mai mic. De altfel, evaluarea imobilului scos la licitație s-a tăcut la metru pătrat. În consecință, sunt îndeplinite în speță condițiile atragerii răspunderii civile a executorului judecătoresc prev. de art. 45 din legea 188/2000, situație față de care solicită respingerea excepției invocate. Nu ar fi avut nimic împotrivă ca în speță executorul să fi chemat în garanție pe asigurătorul său de răspundere civilă sau chiar pe prepusul său, expertul care a întocmit raportul de evaluare în speță. În speță nu sunt aplicabile disp. art. 520 și 522 CPC, întrucât adjudecatarul nu a fost evins total sau parțial. Evicțiunea presupune ca subsemnatul să fi primit în proprietate și posesie întreg bunul urmărit, așa cum l-am adjudecat, iar ulterior, în urma acțiunii unui terț, acesta să dobândească un drept propriu asupra unei părți sau a întregului imobil în discuție. în speță, subsemnatul nu am fost evins de vreun terț, pur și simplu nu am primit niciodată în posesie faptică întregul imobil adjudecat, pentru că niciodată acest imobil adjudecat nu a avut suprafața pretinsă de executor în urma întocmirii procesului verbal de situație.
În consecință, executorul judecătoresc este singurul care răspunde pentru întocmirea, chiar cu "culpa levissima"; a unor acte de executare silită care l-au determinat pe reclamant să plătească la licitație un preț mai mare decât cel care l-ar fi plătit dacă executorul l-ar fi informat corect cu privire la proprietățile imobilului urmărit. Este totuși îmbucurător faptul că executorul nu contestă întinderea prejudiciului, poate pentru că este dificil să contești regula de 3 simplă din aritmetică.
În consecință, solicitarea reclamantului de diminuare a prețului de adjudecare proporțional cu diminuarea suprafeței de teren efectiv adjudecate este una temeinică, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii.
Solicită efectuarea unei adrese la pârâtă pentru ca aceasta să comunice copia certificată a celor două dosare execuționale.
Prin concluzii scrise, pârâta, în vederea respingerii cererii numitului M.G. având ca obiect plata sumei de X lei cu titlu de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată, a arătat că: acțiunea de față vizează plata de către executorul judecătoresc a unei diferențe de preț pentru o suprafață de teren pe care reclamantul, în calitate de adjudecatar, nu o mai deține în fapt față de suprafața înscrisă în actul de adjudecare. Admiterea unei astfel de acțiuni, fără precedent în jurisprudența noastră, ar crea un pericol real pentru desfășurarea activității de executare silită, punându-l pe executor, în calitate de mandatar al creditorului, să suporte din propria avere o eventuală evicțiune suferită de adjudecatar (în speța de față constând în diminuarea suprafeței achiziționate). Există în acest sens similitudine cu actele de vânzare-cumpărare îndeplinite de notarul public, care, în viziunea reclamantului, ar trebui să răspundă în locul vânzătorului pentru anumite vicii ale bunului vândut. În speță, Noul cod de procedură civilă a introdus și norme speciale pentru situații ca cea invocată de reclamant, făcând mențiunea expresă în art.857 în sensul că în cazul vânzării silite la licitație publică nu există garanție contra viciilor ascunse. Această vânzare nu poate fi atacată nici pentru leziune.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc în acțiunea având ca obiect plata contravalorii lipsei unei suprafețe de teren cuprinse într-un act de adjudecare. Executorul judecătoresc îndeplinește un serviciu de interes public, conform art.2 din Legea nr. 188/2000, fiind un mandatar al creditorului în cadrul procedurii executării silite. în cazul de față, la solicitarea unui creditor s-a procedat la vânzarea silită a unui bun al debitorului către terțul adjudecatar. Bunul era înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea debitorului în suprafața din actul de adjudecare, prin urmare executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să respecte regulile de procedură aferente executării silite, situație în care nu poate fi atrasă răspunderea sa civilă pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor profesionale (art.45 din Legea nr. 188/2000 invocat de reclamant). Iar procesul verbal de situație prevăzut la art.496 Cod pr.civ. a fost întocmit de către executorul judecătoresc conform dispozițiilor legale. Raportat la pretențiile reclamantului, care invocă anumite vicii cu privire la bunul obiect al actului de adjudecare, calitatea procesuală pasivă ar putea aparține debitorului urmărit sau eventual creditorilor urmăritori. Art.522 Cod pr.civ. (aplicabil actului de adjudecare) dispune în sensul că dacă a fost evins total sau parțial, adjudecatarul îl poate acționa pe debitorul urmărit pentru a fi despăgubit. În măsura în care nu se poate îndestula de la creditor, adjudecatarul îi poate acționa pe creditorii care au încasat prețul de adjudecare, în limita sumei încasate de aceștia. Prin urmare, executorul judecătoresc nu a încasat nicio sumă de bani aferentă bunului obiect al vânzării forțate pentru a fi nevoit să restituie parte din preț, întrucât acesta este de fapt obiectul cererii de chemare în judecată: restituirea unei părți din prețul achitat pentru bunul achiziționat. Cartea funciară garantează existența dreptului în favoarea persoanei înscrise ca proprietar, nu întinderea acestuia. Nu este incident art.1743 NCC invocat de reclamant întrucât nu s-a efectuat o vânzare cu indicarea suprafeței și a prețului pe unitatea de măsură. Și chiar dacă ar fi fost așa, acțiunea de reducere a prețului se îndreaptă către vânzător (în speță debitorul executat, proprietarul bunului înstrăinat) și nicidecum către executorul judecătoresc.
Dacă privim acțiunea pe fondul ei, aceasta este neîntemeiată. Reclamantul afirmă că nu ar fi primit întreaga suprafață de teren de 736 mp care face obiectul actului de adjudecare, iar în dovedirea cererii sale se folosește de expertiza tehnică în specialitatea topografie, care atestă faptul că la acest moment are în folosință doar 432 mp, însă, reclamantul a fost pus în posesie la data de 06.02.2014 de către un alt executor judecătoresc (A.V.D.) cu suprafața de 736 mp teren, acțiune la care a participat reclamantul, semnând procesul verbal de punere în posesie fără obiecțiuni (anexat cererii de chemare în judecată), act ce nu a fost contestat, la fel cum nu a fost contestat nici actul de adjudecare întocmit de subscrisa. Potrivit art.2 alin. l din Legea nr. 188/2000 actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competentei legale, purtând ștampila si semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică si are forța prevăzută de lege. Reclamantul avea la dispoziție prevederile art.399 Cod procedură civilă (păstrate si de art.711 Noul cod proc. civ.) conform cărora împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, însă nu a uzat de acestea, motiv pentru care atât actul de adjudecare, cât și procesul verbal de punere în posesie fac dovada deplină a celor consemnate acolo, iar faptul că ulterior îndeplinirii acestor acte reclamantul nu mai deține întreaga suprafață de teren achiziționată, nu îl îndreptățește să solicite diferența de preț de la executorul judecătoresc, ale cărui acte de executare nu au fost anulate.
Pe de altă parte, atât în procesul verbal de licitație, cât și în actul de adjudecare, obiect al executării și înstrăinării forțate figurează explicit "imobilul: în CF: casă... și teren în suprafață de 736 mp";, adică exact cum imobilul figurează descris în cartea funciară. Menționează faptul că bunul achiziționat de reclamant a fost evaluat la suma de X lei, iar prețul plătit a fost de aproximativ jumătate din valoarea reală, respectiv Y lei. Același raport de evaluare în care se regăsește suma de mai sus, menționează și suprafața terenului, care a fost avută în vedere de reclamant și executor, prin raportare la suprafața înscrisă în cartea funciară, fiind astfel excluse acuzațiile referitoare la săvârșirea cu vinovăție a unei fapte ilicite sau inducerea în eroare a reclamantului. Nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Art. 248 al. 1 Cod procedură civilă instituie cu caracter imperativ în sarcina instanței de judecată sesizată cu soluționarea unei cereri obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond ori de procedură care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.
Așadar, raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SCPEJ M. și Asociații, instanța reține că aceasta presupune existența unei identități între părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății - art.36 Noul Cod proc civilă, reclamantul fiind cel care trebuie să justifice calitatea procesuală activă și pasivă.
În speța pendinte, reclamantul solicită obligarea pârâtei SCPEJ M. și Asociații la plata sumei de X lei și dobânda legală aferentă acesteia de la 26.11.2013 la data plății efective, cu titlul de prejudiciu, motivând, în esență, pretențiile solicitate prin aceea că, ele reprezintă contravaloarea lipsei suprafeței de 304 mp teren, din suprafața totală, înscrisă în actul de adjudecare, emis la 13.12.2013 (f 16), de către societatea pârâtă, în dosarele execuționale nr.2.. și 8../2013, conexate.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc îndeplinește un serviciu de interes public, fiind investit cu soluționarea unei cereri de executare silită, de către creditor, în cadrul procedurii executării silite, în cadrul procedurii specifice prevăzute de lege.
În speță, la solicitarea expresă a creditoarei S.C. SRL, s-a procedat la vânzarea silită a imobilului casă, compusă din - la subsol beci; la parter 3 camere, bucătărie, baie, hol, anexă gospodărească și teren în suprafață de 736 mp, identificată în CF nr. …. B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1… B.), nr.top. 3…/1, 3…/1-C.. și cad. C.., aparținând debitorilor M.R. și Maria către terțul adjudecatar respectiv reclamantul M.G.
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 188/2000, "răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale";.
Prin urmare, văzând raportul obligațional dedus judecății și temeiul de drept invocat - art.45 din legea nr. 188/2000 rap. la art.1349 și 1357 din NCPC, art.516 CPC, instanța constată existența identității prev de art. 36 Noul Cod proc. civilă, împrejurări față de care va respinge excepția invocată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că pretențiile reclamantului vizează obligarea pârâtei SCPEJ M. și Asociații la plata sumei de X lei, cu titlul de diferență preț pentru suprafața de teren pe care reclamantul, în calitate de adjudecatar, nu o mai deține în fapt, față de suprafața înscrisă în actul de adjudecare, emis la 13.122.2013.
Acțiunea reclamantului este motivată astfel cum s-a reținut anterior, prin aceea că, prejudiciul menționat în petitul acțiunii, este efectul diminuării suprafeței achiziționate, în procedura executării silite, fapt constatat ca urmare a demersurilor proprii, efectuate în luna martie 2013 când a apelat la serviciile expertului P.L.D. pentru verificarea suprafeței reale a terenului adjudecat. Cu acea ocazie a constatat o diminuare cu 42,3% a suprafeței cuprinse în actul de adjudecare din data de 13.12.2013 (f. 16), față de suprafața reală care este de 432 mp.
Potrivit art.1349 Cod Civil, "orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane";…, iar textul art. 1357 din același cod dispune că, "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșind cu vinovăție, este obligat să îl repare";, iar "autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă";.
Din economia textelor legale anterior enunțate, raportat la prev. art. 45 din legea 188/2000, instanța reține că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, textul legal instituie întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, dar și în neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prejudiciul poate fi patrimonial sau nepatrimonial, după cum acesta se răsfrânge direct asupra patrimoniului persoanei păgubite sau aduce atingere demnității, onoarei, cinstei, etc., susceptibil și acesta de o reparație pecuniară. De asemenea prejudiciul trebuie să fie sigur, adică cert și actual, iar dacă s-ar cere repararea unui prejudiciu viitor, trebuie să se facă dovada că în mod sigur acesta se va produce și să se indice elemente îndestulătoare pentru a-i determina întinderea. Dacă este vorba de prejudicii eventuale, al căror cuantum nu poate fi stabilit nici pentru viitor, victima are dreptul să ceară repararea pagubei în momentul în care aceasta poate fi determinată.
Fapta ilicită, în sensul celei ce antrenează o răspundere civilă delictuală este fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. Principiul dreptului obiectiv care este încălcat este acela că nimănui nu-i este permis să aducă prin fapta sa, vreo vătămare unei alte persoane, drepturilor subiective ale acesteia.
Trebuie precizat că reclamantului îi revine sarcina de a dovedi pretenția sa dedusă judecății, respectiv de a proba acțiunea, în conformitate cu dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În speță, pârâta, în considerarea faptului că îndeplinește un serviciu de interes public, în cadrul procedurii executării silite, la solicitarea expresă a creditorului a procedat la vânzarea silită a bunurilor debitorilor către terțul adjudecatar, respectiv reclamantul M.G., astfel cum rezultă din copia dosarelor execuționale 2.. și 8../2013, conexate. Bunul adjudecat era înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea debitorilor, cu o suprafață identică cu cea cuprinsă în actul de adjudecare, emis la 13.12.2013. Prin urmare executorul judecătoresc a procedat la respectarea regulilor prevăzute de Codul de proc. civilă în materie, cu referire la acest aspect. Mai mult, procesul verbal de situație prevăzut la art. 496 Cod procedură civilă a fost întocmit de către executorul judecătoresc conform dispozițiilor legale, iar suma încasată de la adjudecatar, cu titlul de preț al bunului vândut, nu a intrat în patrimoniul pârâtei.
Teza susținută de reclamant, relativ la împrejurarea că, nu a intrat în posesia întregii suprafețe de teren de 736 mp, înscrisă în titlu, respectiv în actul de adjudecare emis la data de 13.12.2013, (f 16), teză în susținerea căreia, reclamantul uzează de concluziile expertizei tehnice topografice ordonate în cauză, nu este primită de instanță, întrucât reclamantul a fost pus în posesie la data de 06.02.2014 de către executorul judecătoresc A.V.D. cu suprafața de 736 mp, iar procesul verbal dresat cu acea ocazie, a fost semnat de reclamant fără obiecțiuni, împrejurări necontestate în cauză.
În aceeași ordine de idei este de observat că, nu s-a contestat de către adjudecatar nici titlul emis respectiv actul de adjudecare și nici actele sau formele de executare emise în dosarele execuționale conexate 2… și 8../2013 ale pârâtei SCPEJ M. și Asociații.
Reclamantul avea la dispoziție prevederile art. 399 Cod procedură civilă conform cărora împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, însă nu a uzat de acestea, împrejurări față de care atât actul de adjudecare, cât și procesul verbal de punere în posesie, fac dovada deplină a mențiunilor din cuprinsul său.
În acest sens, este de observat că, potrivit art. 2 alin. l din Legea nr. 188/2000, actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenței legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța prevăzută de lege.
Pe de altă parte, atât în procesul verbal de licitație, cât și în actul de adjudecare, obiect al executării și înstrăinării forțate, figurează explicit "imobilul: în CF: casă... și teren în suprafață de 736 mp";, astfel cum acesta figurează descris în cartea funciară, iar în cuprinsul raportului de evaluare al imobilului se regăsește și suprafața terenului, care a fost avută în vedere de executorul judecătoresc, prin raportare la suprafața înscrisă în cartea funciară.
Împrejurarea că ulterior îndeplinirii actelor de executare silită și respectiv după predarea bunului adjudecat, reclamantul nu mai deține întreaga suprafață de teren adjudecată, nu îl îndreptățește să solicite diferența de preț de la pârâtă, cu atât mai mult cu cât actele de executare întocmite de aceasta, nu au fost anulate.
Așa fiind și constatând că, prin executarea silită efectuată în dosarele execuționale conexate 2.. și 8../2013 de către SCPEJ M. și Asociații, aceasta și-a îndeplinit obligațiilor profesionale instituite prin legea nr.188/2000, neputându-se reține în sarcina sa nici cea mai ușoară culpă, astfel cum prevede textul art. 1357 alin.2 Cod civil, nefiind date astfel cerințele răspunderii civile delictuale, în sarcina pârâtei, instanța va respinge acțiunea civilă, ca neîntemeiată, în baza textelor legale anterior menționate.
În virtutea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, instanța obligă reclamantul la plata sumei de 2.500 lei în favoarea pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva hotărâri a formulat apel, în termen legal, reclamantul M.G., solicitând admiterea apelului, schimbarea Sentinței civile nr. 9233/18.11.2014 în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de X lei plus dobânda legală de la data de 26.11.20l3 până la data plății efective, cu titlu de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, examinând hotărârile atacate în limitele impuse de prevederile art. 477 Cod procedură civilă, constată că apelurile declarate de apelant sunt nefondate, instanța de fond pronunțând hotărâri temeinice și legale, implicând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie sens în care respinge, ca nefondate, ambele apeluri declarate de reclamantul-apelant M.G., cu cheltuieli de judecată.
| ← Modalitatea de comunicare a proceselor verbale contravenţionale | Condiţia exercitării de violenţe asupra persoanei care... → |
|---|
