Stabilire domiciliu minor. Interesul superior al minorului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 1333/R din data de 17.10.2013
Argumentele recurentului referitoare la condițiile materiale superioare pe care le poate oferi celor doi minori, deși au relevanță în aprecierea interesului acestora de a beneficia de cele mai bune condiții de creștere și educare, nu sunt suficiente pentru a justifica stabilirea domiciliului minorilor la tată.
Este la fel de important a se avea în vedere ca stabilirea locuinței minorilor să se facă la părintele care poate asigura un mediu cât mai stabil și securizant pentru copii, din punct de vedere al păstrării rutinelor specifice vârstei, a legăturilor de atașament și asigurării unui context de dezvoltare echilibrat.
Prin decizia civilă nr. 64 din 09.04.2013 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 55/320/2012 s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. A. împotriva sentinței civile nr. 6346 din 19.09.2012 pronunțate de Judecătoria Tg.-Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că potrivit înscrisurilor depuse în cauză și a anchetei sociale efectuate de Primăria comunei Ceuașu de Câmpie intimata împreună cu copiii locuiește într-un imobil compus din 2 camere, bucătărie și dependințe, pus la dispoziția sa cu titlu gratuit de vecinii plecați în străinătate.
S-a apreciat că, măsura stabilirii domiciliului minorilor la mamă este conformă și cu dorința minorilor și o schimbare a acesteia ar avea o influență negativă asupra acestora. În raportul de expertiză psihologică privind pe B. A. I. s-a arătat că din punct de vedere psihologic o schimbare a mediului în care trăiește minora ar periclita stabilitatea emoțională și așa fragilă a acesteia, iar din declarațiile minorilor reiese că aceștia sunt mai atașați de mama lor decât de tată, care are un comportament mai dur și condiționează susținerea lor materială de prestarea unor munci în gospodăria sa. De asemenea, s-a reținut că simplul fapt că apelantul dispune de o suprafață locativă cu puțin mai mare decât cea a intimatei nu poate conduce la admiterea apelului și schimbarea soluției primei instanțe.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul B. A. a formulat recurs, solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și schimbarea în parte a sentinței pronunțate de Judecătoria Tg.-Mureș în sensul stabilirii domiciliului minorilor la tata, precum și înlăturarea obligației sale de a plăti pensia de întreținere.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța nu a avut în vedere probele administrate din care rezultă că poate asigura condiții de locuit mult mai bune celor doi copii, întrucât deține un spațiu locativ mai mare.
De asemenea, recurentul a arătat că este în interesul copiilor să locuiască la tată, întrucât pensia de întreținere este folosită de reclamantă în interes propriu, fără a avea în vedere nevoile minorilor.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că singura nemulțumire a recurentului este faptul că a fost obligat la plata pensiei de întreținere, nefiind preocupat de condițiile în care trăiesc copiii până când nu s-a stabilit în sarcina sa această obligație.
În dovedire, la dosarul cauzei s-a depus în copie contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 41 din 25.06.2013 (filele 14-15), chitanța nr. 133 din 18.10.2013 (fila 17).
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar a constatat următoarele:
În fapt, reclamanta a solicitat exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorilor rezultați din căsătoria cu pârâtul, stabilirea domiciliului minorilor la aceasta și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere. Prin acțiunea reconvențională pârâtul a solicitat stabilirea domiciliului minorilor la tată.
Argumentele recurentului referitoare la condițiile materiale superioare pe care le poate oferi celor doi minori, deși au relevanță în aprecierea interesului acestora de a beneficia de cele mai bune condiții de creștere și educare, nu sunt suficiente pentru a justifica stabilirea domiciliului minorilor la tată. În acest sens, Curtea a reținut că este la fel de important a se avea în vedere ca stabilirea locuinței minorilor să se facă la părintele care poate asigura un mediu cât mai stabil și securizant pentru copii, din punct de vedere a păstrării rutinelor specifice vârstei, a legăturilor de atașament și asigurării unui context de dezvoltare echilibrat.
În plus, din raportul de expertiză psihologică privind pe B. A. I. rezultă că se recomandă menținerea minorei în mediul actual, la domiciliul mamei care îi asigură confortul emoțional și afectiv.
Reținând cele expuse anterior, precum și poziția exprimată de minori, Curtea a constatat că tribunalul a făcut o apreciere corectă a interesului superior al copiilor, stabilind că nevoia de echilibru și stabilitate emoțională este mai presus de condițiile materiale oferite de pârât.
Instanța a înlăturat și argumentele recurentului referitoare la faptul că reclamanta ar folosi pensia de întreținere în interesul său personal, fără a lua în considerare nevoile copiilor, nefiind susținute de nicio dovadă. Dimpotrivă, intimata a făcut dovada faptului că are un loc de muncă, fiind angajată ca îngrijitoare la o grădiniță, conform contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive, față de cele constatate anterior, Curtea a apreciat că la acest moment nu se justifică stabilirea domiciliului minorilor la tată.
Având în vedere aceste considerente, constatând că nu este incident nici un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 din Codul procedură civilă, instanța a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. A. împotriva deciziei civile nr. 64/09.04.2013 a Tribunalului Mureș.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, recurentul a fost obligat la plata către intimată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 133/18.10.2013 (fila 17).
| ← Medici de familie. Modalitatea de plată a furnizorilor de... | Conflict de competenţă. Încuviinţarea executării silite → |
|---|
