Constructor de rea-credinţă. Constructor de bună-credinţă pe terenul altuia. Efecte. Teoria accesiunii
| Comentarii |
|
C.civ., art. 486, art. 487, art. 492
Construcţiile făcute pe proprietatea altuia de către un posesor de rea-credinţă vor fi dărâmate, dacă proprietarul nu voieşte a le conserva, pentru că s-a violat dreptul de proprietate, săvărşindu-se o uzurpare de drepturi.
Construcţiile făcute de posesorul de bună-credinţă vor fi conservate şi, pentru că nimeni nu se poate îmbogăţi în dauna altuia, el va fi despăgubit.
Jud. Ocolului Rural Epureşti Vlaşca, şedinţa din 24 iulie 1919
(C.J. nr. 1/1920, p. 14)
Prin acţiunea formulată, reclamanta pretinde despăgubiri pentru un şopron construit de dânsa, în timpul mobilizării pârâtului, pe care acesta, după întoarcerea din război, l-a dărâmat, susţinând că trebuie să fie somată prin corpul portăreilor pentru a ridica şopronul.
în fapt instanţa constată că reclamanta a construit pe proprietatea altuia, atribuindu-şi posesia locului şi a construcţiei de pe el pe nedrept, săvârşind o uzurpare de drepturi, iar intenţia fiindu-i de a clădi pentru sine, nu putea avea calitatea de negotiorum gestor; în acest caz actul juridic se îndeplineşte în interesul altuia fără a avea însărcinare, dar nu violând dreptul proprietarului, gerându-i interesele.
Pentru ca reclamanta să fi fost un posesor de bună-credinţă, conform art. 486 C.civ., trebuia „să posede ca proprietar în virtutea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute”, probă pe care ea nu a făcut-o, ci din contră, neavând niciun titlu, a fost un posesor de rea-credinţă, construind cu ştiinţă pe terenul altuia şi violând astfel dreptul de proprietate.
Posesorul de rea-credinţă este în culpă şi ar fi contrar dreptului de proprietate, contrar echităţii, ca uzurpatorul să poată obliga pe proprietar să păstreze construcţiile care chiar de ar fi în sine utile, ar fi însă proprietarului inutile, în înţelesul că el nu le-ar fi făcut.
în virtutea dreptului absolut de proprietate, proprietarul care îşi revendică fondul său în principiu nu e ţinut cu nimic faţă de posesor; numai pe consideraţii de echitate proprietarul e ţinut să-l indemnizeze, însă echitatea cere să distingem posesorul de bună-credinţă de cel de rea-credinţă.
Posesorul de rea-credinţă poate fi constrâns a distruge construcţiunile numai pe motivul relei sale credinţe, spre diferenţă de posesorul de bună-credinţă, căruia proprietarul nu-i poate cere desfiinţarea construcţiunilor.
Chiar în cazul că ar fi procurat o plus valoare proprietăţii, totuşi el nu are niciun titlu pentru a îmbunătăţi fondul altuia, deoarece lucrările făcute nu au fost în vederea interesului proprietarului fondului, ci din contră a despuiat pe proprietar de dreptul său.
în fapt, pârâtul distrugând şopronul construit de reclamantă, fară a distruge materialul component, n-a depăşit dreptul acordat de lege proprietarului faţă de posesorul de rea-credinţă, de a-1 obliga să ridice materialul şi a putea cere să fie condamnat la daune interese.
| ← Titlu translativ de proprietate. Titlu putativ. Posesie de... | Construcţii pe teren străin. Detentor precar. Proprietar. Terţ → |
|---|
