Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
C.civ., art. 494
Pentru a putea împiedica executarea unui act autentic pe care legea îl declară executoriu nu este destul ca contestatorul să nu fi luat parte la act, ci mai trebuie să dovedească că prin executarea ce se efectuează i se vatămă un drept al său
Cos., secţia a IlI-a, decizia nr. 87 din 20 februarie 1925 (J.G. nr. 21/1925, p. 641-642)
După art. 494 C.civ., în cazul când un terţ construieşte o clădire pe un teren străin cu materialele lui, proprietarul terenului, dacă voieşte a păstra pentru dânsul clădirea, este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului. Atâta timp cât proprietarul fondului nu exercită facultatea ce-i conferă art. 494 C.civ., dreptul de posesiune asupra clădirii aparţine constructorului sau terţei persoane căreia i s-a vândut clădirea, iar nu proprietarului fondului.
Prin urmare, faptul că în speţă intimatul ar fi, după cum pretinde, coproprietarul terenului unde s-a zidit casa în litigiu şi că ar fi ocupat-o de când a fost vândută recurentului şi până la deposedare, nu-i conferă un titlu care să-l îndreptăţească a se opune la intrarea recurentului în posesiunea imobilului cumpărat, pe motiv că executarea actului de vânzare-cumpărare relativ la acea casă i-ar vătăma un drept al său, şi deci instanţa de fond judecând altfel şi admiţând contestaţia, a violat art. 399 C.proc.civ. care prevede că orice execuţie silită se poate contesta de cei vătămaţi prin executare.
| ← Proprietarul fondului. Proprietarul construcţiei. Drepturi | Constructor de bună-credinţă. Proprietar al terenului. → |
|---|
