CONSULTARE NULITATE ACT JURIDIC. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 321 din data de 11.03.2015
Prin decizia civilă nr. 321/11.03.2015, tribunalul a admis apelul declarat de apelanții-pârâți GM și GM; a schimbat sentința apelată, în tot, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea. A obligat intimata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată sub nr. 2675/339 din data de 17.09.2013 pe rolul Judecătoriei Z, reclamanta MF a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe pârâții GM și GM, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să dispună nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.970 din 2 aprilie 2002 Ia B.N.P CF si înregistrat sub nr.1179 /2002 și repunerea părților in situația anterioara încheierii contractului a cărei nulitate se cere;
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâții GM și GM, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 970 din 2 aprilie 2002 la B.N.P. CF, prin care a vândut acestora o casă de locuit din pământ bătut, acoperita cu țiglă, compusă din patru camere, bucătărie si două prispe, având suprafață construită de 88,55mp, precum si terenul intravilan de 653 m.p. (din măsurători 662m.p.), imobile situate in orașul Z, str. Z, nr. 110, județul T.
A mai arătat că a dobândit imobilele de la mama sa, MG, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1008 din 28 ianuarie 1994 de fostul notariat de Stat al Județului T, la care se face referire in contractul a cărei nulitate o solicită.
Reclamanta a mai menționat că anterior încheierii contractului, nepoata sa, GM si soțul acesteia, GM, o ajutau la diferite treburi gospodărești, i-au reparat gardul locuinței, îi pregăteau mâncare si i-au propus să le vândă locuința si terenul intravilan în schimbul întreținerii sale până la sfârșitul vieții.
În continuare, a mai învederat că fiind văduvă, fără copii, având o vârsta înaintata în anul 2002 (74 de ani) și cu venituri foarte reduse (in prezent are o pensie de numai 350 lei) a fost de acord sa încheie cu pârâții un contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere.
Imobilul locuința si terenul intravilan de 653mp (662mp,din măsurători) erau singurele bunuri ale reclamantei.
Reclamanta a mai susținut că în baza înțelegerii avute cu pârâții, urmau să încheie la notariat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, însă, la notar, deși reclamanta nu știe carte, nu i s-a citit conținutul contractului și nici nu i s-au adus la cunoștința prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice, spunându-i-se semneze contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, cu rezerva dreptului de uzufruct viager.
Cât privește prețul de 3000 lei, reclamanta a susținut că nu a beneficiat niciodată de acești bani, deși i-au fost numărați si remiși in fata notarului, i-a dat înapoi paraților pentru a-i folosi la așa-zisă întreținere a sa.
A mai precizat reclamanta că locuiește in casa ce face obiectul contractului însă numai o camera o poate folosi, imobilul este într-o stare avansată de degradare, întrucât parații, după încheierea contractului nu s-au mai îngrijit nici de imobile și nici de ea .
În final, a mai menționat că a fost in eroare cu privire la natura juridică a contractului și Ia substanța obiectului acestuia, ceea echivalează cu lipsa totală a consimțământului - cauză de nulitate absoluta a contractului încheiat - grevat pe eroarea obstacol, care, de asemenea ,atrage nulitatea absoluta a contractului..
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.953 si art.954 C.CIV.
În susținerea acțiunii, a depus la dosarul cauzei înscrisurile invocate.
A solicitat și instanța, a încuviințat, proba cu interogatoriul pârâților, -la termenul din 15.05.2014, procedându-se la administrarea acesteia, precum și proba cu martorii VO și SN, la același termen, procedându-se la audierea acestora.
În cauză, pârâții au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive: contractul menționat a fost încheiat fără clauza de întreținere fiind citit părților de către notar, de la data încheierii contractului,02.04.2002, reclamanta nu a atacat acest act tocmai pentru faptul că a cunoscut toate condițiile încheierii acestuia, nefiind in eroare; pârâții, i-au plătit reclamantei prețul de 30001ei, contravaloarea imobilelor ce fac obiectul contractului.
Pârâții au mai arătat că au reparat casa de 3 ori, gardul, au achitat energia electrică consumată de reclamantă, deși nu aveau această obligație, iar de un an aceasta nu le-a mai permis accesul in curte si casă.
În drept, pârâții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.205-208 N. Cod proc.civilă.
Întâmpinarea a fost însoțită de înscrisurile invocate.
Pârâții au solicitat și instanța a încuviințat, proba cu interogatoriul reclamantei,- la termenul din 15.05.2014, procedându-se la administrarea acestuia, precum și proba cu martorii BA și AG la același termen, procedându-se la audierea acestora.
Prin sentința civilă nr. 891 din 19 iunie 2014 a Judecătoriei Z s-a admis acțiunea formulată, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.970 din 02.02.2002 la B.N.P. CF, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului și obligarea pârâților la plata sumei de 1771 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, iar în baza disp.art.18 din OUG 51/2008 obligarea acestora la plata sumei de 5254,5 lei taxă de timbru în favoarea statului de care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că, potrivit art. 249 din Noul C.proc.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 953 din vechiul C.civ.,- în vigoare la data convenției părților, consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență, sau surprins prin dol. Eroarea nu produce nulitate, - potrivit art. 954 din același cod, decât când cade asupra substanței obiectului convenției. Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când considerația persoanei este cauza principală, pentru care s-a făcut convenția.
În cauză, instanța a reținut că prin mijloacele de probă administrate, reclamanta a făcut dovada că la încheierea contractului a avut reprezentarea că încheie cu pârâții un contract de întreținere și nu unul de vânzare - cumpărare și că nu s-a făcut dovada neechivocă a respectării de către notarul public a obligațiilor ce îi incumbau, în sensul de a se fi asigurat că reclamanta a avut reprezentarea exactă a actului pe care îl încheie.
A mai avut în vedere instanța împrejurarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta este hipoacuzică, iar potrivit martorului SN, acesta are suspiciuni și față de starea de sănătate mintală a reclamantei, întemeiate pe aceea că, în urma unui ajutor acordat de martor reclamantei, aceasta îl salută de câte ori în întâlnește,";Să trăiești Nicule";, i-a cerut să o ducă tot el la groapă când o muri, în același mod, reclamanta salutând și alte persoane pe care le cunoaște.
Instanța de fond a mai reținut că, deși, la data contractului, reclamanta se afla în situația prev. de art.1, 3 și 30 din Legea nr.17/2000, la încheierea actului, aceasta nu a fost asistată de un reprezentant al autorității tutelare.
În sensul celor prezentate anterior, instanța a mai adăugat că pentru a întreține eroarea reclamantei, pârâții au prestat acesteia în fapt întreținere, atât înainte, cât și ulterior încheierii actului, și nu atât în virtutea gradului de rudenie între aceștia. Altfel, cum și-ar fi înstrăinat reclamanta, în mod absolut și fără a se fi asigurat că pe calea unui contract de întreținere are o bătrânețe la adăpost,- în condițiile în care aceasta nu avea alte locuințe sau alte persoane obligate la întreținere.
În același sens, a constatat că este și declarația martorului BA, propus chiar de către pârâți, - martorul însuși având calitatea de debitor al obligației de întreținere față de o persoană cu care încheiase în condiții asemănătoare contract de întreținere.
Cu argumentele prezentate anterior, instanța a apreciat că la încheierea contractului, reclamanta s-a aflat într-o eroare obstacol, distructivă de voință cu privire la natura juridică a contractului încheiat, ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimțământului și care determină nulitatea absolută a contractului încheiat în aceste condiții.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, instanța a dispus și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
În baza disp. art.451 și următoarele din C.proc.civ., a obligat pârâții la plata sumei de 1771 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, iar în baza disp.art.18 din OUG 51/2008 i-a obligat și la plata sumei de 5254,5 lei taxă de timbru în favoarea statului de care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen, pârâții, care au formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care au solicitat desființarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
Au motivat că soluția instanței de fond este întemeiată pe simple supoziții și elemente străine cauzei și prin omiterea unor probe administrate.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, au arătat că hipoacuzia reclamantei nu constituie o cauză care să ducă la nulitatea contractului, câtă vreme nu s-a demonstrat că această afecțiune ar fi împiedicat-o să aibă reprezentarea actului încheiat.
Sub același aspect, au menționat că înscrisul la care a făcut referire instanța este datat 15.07.2013, iar contractul a fost încheiat în anul 2002, iar o împrejurarea care să ducă la alterarea consimțământului trebuia să fi existat la momentul exprimării sale.
Cât privește suspiciunile martorului S față de starea de sănătate mintală a reclamantei, au susținut că nu au nicio relevanță, deoarece sunt simple afirmații ale un ei persoane fără pregătire de specialitate, iar reclamanta nu a invocat starea sa mintală ca motiv de nulitate a contractului, iar în situația în care ar fi făcut referire la aceasta afecțiunea psihică trebuia să existe la momentului încheierii contractului.
Referitor la concluzia instanței că prestarea întreținerii înainte de încheierea contractului și după aceea pentru ar fi indus în eroare reclamanta, au susținut că nu se bazează pe probele administrate, ci pe supozițiile judecătorului fondului.
Apelanții au mai susținut că reclamanta a avut o atitudine contradictorie în ce privește plata prețului, prin acțiune recunoscând că a primit prețul în fața notarului, iar la interogatoriu a infirmat, precizând că notarul a făcut notarul un fals.
În privința întrebării retorice a judecătorului fondului din considerente conform căreia ,, cum și-ar fi înstrăinat reclamanta bunurile în mod absolut și fără a-și fi asigurat un adăpost la bătrânețe?";, s-a precizat că nu poate primi răspunsul sugerat întrucât vânzarea s-a efectuat cu rezerva dreptului de habitație viageră, așa cum a procedat și cu alte bunuri.
În fine, apelanții au mai criticat soluția instanței și în ce privește obligarea lor la plata unei sume către stat cu titlu de ajutor social de 10 ori mai mare decât cea de care a beneficiar reclamanta prin admiterea cererii de ajutor public judiciar, anume de 5254,5 lei, în loc de 525,45 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C. proc. civ.
În procedura de regularizare, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat, cu cheltuieli de judecată.
A motivat că în mod just, instanța de fond a concluzionat că la încheierea contractului, reclamanta s-a aflat în eroare obstacol, distructivă de voință cu privire la natura juridică a actului încheiat, ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimțământului și care determină nulitatea absolută a contractului.
Intimata a mai susținut că instanța de fond a reținut în mod just că la data încheierii contractului s-a aflat în situația prevăzută de art. 1,3 și 30 din Legea nr. 17/2000, actul nefiind semnat și de un reprezentant al autorității tutelare și că pârâții au prestat întreținere atât înainte, cât și după încheierea contractului, pentru a întreține eroarea sa.
A mai menționat că apelanții au susținut fără temei că instanța ar fi reținut afectarea consimțământului din cauza stării de sănătății mintale și a hipoacuziei, deși ea nu a invocat aceste fapte,
Cât privește ultimul motiv de apel, a precizat că nu este întemeiat, întrucât eroarea materială invocată de apelant poate fi îndreptată numai prin urmarea procedurii prevăzută de art. 442 C. proc. civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 -482 C. proc. civ.
Intimata a depus la termenul de judecată din 11.03.2015, contractul de întreținere autentificat prin încheierea nr. 184/25.02.2014 .
Apelanții nu au depus răspuns la întâmpinare.
În apel, nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul, a admis apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În baza contractului autentificat prin încheierea nr. 970 din 2.04.2002 la BNP FC, reclamanta MF a vândut pârâților GM și GM o casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 653 m.p.(662 m.p. din măsurători) situate în Z, str. Z, nr. 110, județul T, pentru suma de 30.000.000 lei vechi, cu rezerva dreptului de uzufruct viager.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului, pe motiv că a fost în eroare asupra naturii actului încheiat, ea având convingerea că a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, la notar nu i s-a citit conținutul contractului și nici nu i s-au adus la cunoștința prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice.
Din considerentele sentinței apelate, rezultă că instanța a dispus constatarea nulității absolute a contractului, având în vedere împrejurarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta este hipoacuzică, declarația martorului SN care a relatat că are suspiciuni față de starea de sănătate mintală a reclamantei, în raport de modul în care îi salută pe el și pe alte persoane, și faptul că, deși, la data contractului, reclamanta se afla în situația prev. de art.1, 3 și 30 din Legea nr.17/2000, aceasta nu a fost asistată de un reprezentant al autorității tutelare
A mai motivat că pentru a întreține eroarea reclamantei, pârâții au prestat acesteia în fapt întreținere, atât înainte, cât și ulterior încheierii actului, și nu atât în virtutea gradului de rudenie între aceștia, altfel, cum și-ar fi înstrăinat reclamanta bunurile în mod absolut și fără a-și fi asigurat un adăpost la bătrânețe?";.
În ce privește hipoacuzia reclamantei, aceasta nu constituie o cauză care să ducă la nulitatea contractului, câtă vreme nu s-a demonstrat că această afecțiune ar fi împiedicat-o să aibă reprezentarea actului încheiat și că aceasta ar fi existat la momentul încheierii convenției în anul 2002.
Sub acest aspect, se reține că înscrisul depus de reclamanta la instanța de fond (audiograma f. 107), din anul 2013, nu face dovada că afecțiunea respectivă ar fi existat la momentul încheierii contractului.
În același timp, trebuia avut în vedere că reclamanta nici nu a invocat prin acțiunea formulată că eroarea în care s-ar fi aflat ar fi fost cauzată de o deficiență de auz, aspect confirmat și prin întâmpinarea depusă în apel.
Nici împrejurarea că reclamanta nu a fost asistată la notar de un reprezentat al autorității tutelare, nu constituie un motiv care să atragă nulitatea absolută a contractului, având în vedere că dispozițiile art. 30 din Legea nr. 17/2000 nu sunt imperative.
Totodată, se apreciază că depoziției martorului S care a arătat că are suspiciuni în ce privește starea mintală a reclamantei, din cauza modului similar în care îl salută pe el și pe alți vecini, nu i se putea acorda de către instanța de fond o astfel de semnificație încât să fundamenteze ideea că starea de sănătate ar fi alterat voința acesteia, în condițiile în care acesta nu are studii medicale, pretinsa afecțiune nu viza perioada în care s-a încheiat convenția, iar reclamanta nu a invocat această împrejurare ca motiv de nulitate.
Nici considerentul instanței de fond potrivit căreia prestarea întreținerii de către pârâți înainte de încheierea contractului și după aceea, ar fi menținut în eroare reclamanta, nu este susținut de probele administrate, ci se bazează pe prezumția judecătorului fondului, potrivit căreia o persoană în vârstă nu și-ar înstrăina bunurile fără a-și asigura un adăpost la bătrânețe, fără a se ține seama că aceasta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager.
În raport de aceste considerente, se apreciază că sunt întemeiate criticile formulate cu privire la fondul cauzei, întrucât din probatoriile administrate la instanța de fond nu rezultă că reclamanta a fost în eroare asupra naturii contractului, pentru a interveni sancțiunea nulității acestuia.
Ca urmare, în baza art. 480 alin.2 C. proc. civ., s-a admis apelul declarat, s-a schimbat hotărârea instanței de fond, în sensul că s-a respins acțiunea formulată în întregul ei, atât în ce privește capetele de cerere principale, cât și accesorii.
În baza art. 453 C. proc. civ., intimata a fost obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
| ← PRETENTII. Jurisprudență Plăţi | CERERE DE VALOARE REDUSA. Jurisprudență → |
|---|
